Cateva documentare interesante (va sfatuiesc sa le vedeti in HQ – e alta senzatie)
Christianity: A History
The Bible’s Buried Secrets
Secrets of Body Language
_______________________________________________
si alte ebooks…
Albert Einstein – Ether And The Theory Of Relativity
Albert Einstein – On The Theory Of Relativity
Albert Einstein – Physics of Illusion
Albert Einstein – Principles Of Research
Albert Einstein – Principles Of Theoretical Physics
Albert Einstein – Relativity
Albert Einstein – The World as I See it
Karen C. Fox – Einstein A to Z
Stephen Hawking – A Brief History of Time
Stephen Hawking – Einstein’s Traum (in german!)
Stephen Hawking – Public Lectures – The Beginning Of Time
Stephen Hawking – Space and Time Warps
Stephen Hawking – Strings and M-Theory
Stephen Hawking – The future of Quantum Cosmology
Stephen Hawking – The Nature Of Space And Time
Stephen Hawking – Theory of Everything
Quantum Theory – Concepts & Methods
George Gammow – One two three … infinity
Michio Kaku – The Physics of Time Travel
The Sun and Space Weather
Stars and Planets (DK Eyewitness Workbooks)
Popular Science – May 2009
New Scientist – April 4 2009
Nature – 2 April 2009
_______________________________________________
(Psychology) Carl G Jung – Life After Death
(Psychology) Carl G Jung – The Psychological Types
Carl G Jung – Psychology and Religion West and East
Bart D. Ehrman – Lost Christianities
Bertrand Russell – Why I am not a Christian
David Hume – Dialogues Concerning Natural Religion
David Mills – Atheist Universe
David, Saul, and God – Rediscovering an Ancient Story
Food of the Gods – A Radical History of Plants, Drugs, and Human Evolution
Geneva Bible (1599) New Testament – with original footnotes
Georg Hegel – Science of Logic
Catholic Theology – Thomas Aquinas – Complete Summa Theologica
Thoma d’Aquino – Summa Theologiae (si in lb. romana)
Gnosticism – Origins, Beliefs And Modern Tendencies
History – WWII in Photographs (f. interesante & inedite fotografii!)
Holy Books Compendium – KJ Bible + Apocrypha + Dead Sea Scrolls + Koran + Book of Mormon + Egyptian Book of the Dead
Islam – The Noble Quran – Full Text Arabic And English – Best Translation
Jesus’ Defeat of Death – Persuading Mark’s Early Readers
Living Judaism (pt. cei interesati de istoria si traditiile evreilor)
Maurice Casey – An Aramaic Approach to Q
Misquoting Jesus – The Story Behind Who Changed the Bible and Why
Mother Teresa – The Final Verdict
Paradox Of Choice
Philosophy – Socrates, Xenophon, Plato
Psychology – Body Language How to read others thoughts by their Gestures
Psychology of Interrogations and Confessions – A Handbook
Robert Cialdini – Persuasion-The Science of Influence Negotiation (Article)
Sam Harris – The End of Faith
The Gnostic Bible – Willis Barnstone & Marvin Meyer
The Nag Hammadi Library – Gnostic Gospels And Texts
Truth and Fiction in The Da Vinci Code
Whose Bible Is It – A History of the Scriptures Through the Ages
_______________________________________________
@WikipEDIa (hai bre ca te alint si eu, nu mai fi rautacios) poate te ajuta cu ceva linkurile astea…
George Gammow
dr. Michio Kaku
Quantum Phisics
Relativity
Cosmology

Hai ca v-am facut iar capul calendar… imi dau si eu seama. Ma opresc ca sunt prea prost. Sa salut pe toti! Pa-pa!
bre, daca va deranjeaza puteti sa-mi spuneti direct… nu ma supar… pe bune

Revolutia Harului este un subiect complex. Cei care sunt alesi de El sa-i reprezinte in aceasta lume vor reflecta cu adevarat nemasurata dragoste a Domnului Isus. Harul este manifestat peste tot in Biblie si nu doar in Noul Testament… Sa ne gandim la Avraam – prietenul lui Dumnezeu, Iacov, Iosif, Moise, etc – oameni alesi de Domnul pentru lucrarea Sa si care desi au avut imperfectiuni, au fost reprezentantii calauzirii divine si a Dragostei.

Cred ca nu putem desparti cele doua parti ale Domnului Hristos uman si divin si sa spunem ca inteligenta, sclipirea lui s-au datorat exclusiv iscusintei mamei Lui pamantesti de a-L educa. Ganditi-va ca un copil, desi are un parinte foarte atent si eventual dedicat cresterii micutilor, nu poate avea o inteligenta sclipitoare daca nu ii este dat de sus o minte deschisa sa spunem chiar si prin mostenirea genetica. Nu putem umaniza totul. Eu cand deschid Biblia si citesc in orice carte si orice verset, vad implicarea lui Dumnezeu in viata fiecarui om ce ne este prezentat de Sfintele Scripturi. Noi asemenea copiilor tindem sa credem ca avem universul nostru, ca ceea ce se intampla cu viata noastra depinde de noi, insa hotararile importante pentru copii le iau parintii. Sa nu uitam ca Harul ne este dat impotriva putintei noastre, pentru ca daca se astepta pana cand noi eram vrednici, Harul nu mai cobora sa traiasca printre noi.

Radicalismul eu il vad mai degraba in comportamentul fariseilor si mai putin in cel al Domnului Isus.

Iertarea de 70 de ori cate 7 este o alta expresie a “revolutiei harului”. Dupa ce Cain a fost descoperit ca autor al crimei impotriva fratelui sau, el a inceput sa se planga de viata pe care v-a trebui sa o duca, mereu fugar, mereu temandu-se ca cineva il va razbuna pe Abel. Harul lui Dumnezeu ii promite ca nu se va intampla asa ceva, ci Cain va fi “razbunat de sapte ori”. Mai tarziu, un urmas al lui Cain, stiind de aceasta promisiune a razbunarii de sapte ori se incumeta sa o aplice si la el, dar intr-un mod sfidator: pentru o rana pe care o primeste, el ucide un om. Cain va fi razbunat de 7 ori dar el, Lameh, se va razbuna de 70 de ori cate 7. Dintr-un simbol al harului, el dezvolta un simbol al violentei desvarsite, perpetue.
Cand Petru, dorindu-se desavarsit, propune o tinta a iertarii de pana la sapte ori, Isus transforma simbolul violentei desavarsite intr-un simbol al harului desavarsit, 70×7, probabil avand in minte imaginea din Geneza.

Redau mai jos cateva din ideile publicate de mine care se aseamana, pe undeva, cu subiectul discutat, desi nu ma asteptam sa fie discutate intr-o emisiune la cronici. Curios este ca eu am fost excomunicat pentru aceste idei ,,eretice”. Ceea ce in Romania nu este permis in biserica AZS, in America este liber.
,,Pentru creştini a fost o grea încercare să explice naşterea lui Iisus dintr-o fecioară. Opozanţii au afirmat, încă din timpul vieţii lui, că nu pot accepta explicaţia oferită de susţinători pentru că nu s-a mai pomenit în istorie o sarcină apărută din senin.
Pe de altă parte, susţinătorii au mistificat rapid totul pentru a nu oferi explicaţii care puteau deveni penibile, în lipsa unor informaţii mai detaliate. Mii de ani, fenomenul naşterii lui Iisus dintr-o fecioară a fost un subiect evitat pentru a nu oferi duşmanilor ocazii de dispreţ. Subiectul a fost însă exploatat de opozanţii noii religii pentru a produce incertitudine şi, în final, necredinţă. Fruntaşii evreilor, neamul din care s-a născut Iisus, au insinuat că El este un fiu rezultat din desfrânare şi, ca urmare, nu are legitimitatea necesară pentru a învăţa pe alţii morala.”
,, Evreii negau însăşi realitatea existenţei lor şi a conducătorilor lor. Neamul lor a apărut din Sara, o femeie care trecuse de mult de menopauză, şi era în incapacitate biologică de a avea copii. David, regele pe care evreii îl considerau mândria lor naţională, şi din care urma să se nască Mesia, era urmaşul lui Rahav, o prostituată păgână din Ierihon. Biblia a consemnat experimentul naşterii lui Isaac tocmai pentru a demonstra că umanitatea nu a evoluat numai după reguli fixe, ci şi după anumite excepţii care au demonstrat că Dumnezeu controlează totul în univers.
Naşterea lui Isaac a fost posibilă prin intervenţia lui IEHVA şi a constituit o primă inseminare artificială a unei femei, pentru a se demonstra că totul este realizabil la Dumnezeu. Azi, procedeul inseminării artificiale este folosit pe scară largă şi persoane de vârste înaintate pot avea copii. Evreii îi contestau lui Iisus ceea ce ei înşişi experimentaseră: naşterea printr-un procedeu controversat, din mame care nu aveau legitimitatea socială să facă acest lucru, Sara datorită vârstei înaintate iar Maria datorită interdicţiilor impuse de conceptele morale ale vremii. Ambele mame au fost privite cu ostilitate de contemporani, dar apreciate de posteritate. “

Edy si Sorin,
Daca s-ar aplica afirmatiile lui Isus in varianata lor cea mai radicala, cum ar arata astazi crestinismul? Desigur, ar fi un exercitiu de pura imaginatie, deoarece nici macar nu exista posibilitatea de a lua in calcul o asemenea perspectiva> Insa, va intreb pentru a sti cu totii cu mai mare acuratete care era idealul lui Hristos… Cat de departe ne-am pozitionat fata de acesta?

Pentru mercenara 7
Cand eu am afirmat cele scrise de tine au sarit toti ca arsi.
Biserica ar trebui sa fie un voluntariat asemenea ingerilor. Organizarea ar trebui sa fie pur apostolica, fara aprobari de la stapanirea lumeasca, fara inregistrare la autoritati, fara salarii, fara colecte si zeciueli fortate de blesteme etc. Totul ar trebui sa fie voluntariat. Atunci s-ar vedea cine mai vrea sa munceasaca pe ogorul evangheliei. Ar mai ramane cam 0,05 % din lucratorii actuali, pastori, preoti, evanghelisti, rabini, etc. Cu aceste afirmatii ati deschis o cutie a pandorei domnule Edi Constantinescu si v-ati facut o multime de dusmani.
Cred ca incet, incet, va indreptati spre cruce, o cruce pregatita de confratii intru predicare.

In timpul in care traim, chiar ca nu mai vad menirea unui pastor, care “sta 6 zile” si vine in sabat cu o predica rasuflata. Toti prezbiterii si alti oameni devotati predica mai bine decat majoritatea dintre ei. Dupa cum am spus: ei NU ai nici o tangenta cu viata de zi cu zi. traiesc intr-o lume absenta TOTALA.

Pentru fiecare student care “da” la teologie, ar trebuie sa se introduca regula sa aiba o meserie si studii in alte domenii, inainte sa se faca pastori. asa s-a mai diminua rata de trantori si de persoane care nu au nici o tangenta cu lumea asta. cam atat. va las in pace si liniste

Pt Dr-ul de la 12

Eu nu am afirmat nimic , am pus intrebari in mod sincer si astept lamuriri de la Edi si Sorin .Atat .Ei sunt prea inteligenti sa se contrazica singuri .Cred ca ceva mi-a scapat mie .Sper …

Hello, nu mai comenteaza nimeni pe aici… sau sunteti in perioada Pastelui catolic????!!!!
Nu mai este voie de scris?????

Si fiindca veni vorba si de zecime, cred ca tot Biblia precizeaza cum trebuie folosita.
In VT. era folosita pentru ca sa fie “hrana in casa Mea”.
Hrana aceasta, era distribuita levilor (nu si preotilior), strainului, saracului, orfanului si vaduvei.
Nicaieri nu arata ca se facea altfel.
Levitii, la rindul lor, dadeau “un dar pentru Domnul” ce era format din a zecea parte din dreptul ce il primea din zeciuiala adunata.
Darul adus pentru Domnul, era intradevar al preotului, dar aceasta nu sustine pretentia ca preotul primea zeciuiala.
A doua zeciuiala, nu exista asa cum sustin cei interesati si care studiaza superficial Biblia.
Zeciuiala anuala se dadea din rodul pamintului (Deut. 14:22), iar fiecare familie nou constituita, la fiecare trei ani dadea zeciuiala si din “ce trecea pe sub toiag”, din cirezi (cornute mari) si turme (cornute mici). ( Lev. 27:32,33).

,,Importanţa socială a zeciuielii era subliniată în mod deosebit pentru ca omul care o aducea să nu simtă că o dă unui centru de putere abstract, discreţionar cu bunurile lor şi nemilos. Sistemul acesta social ar trebui utilizat pe scară largă şi azi pentru scăderea cheltuielilor legate de administrarea fondurilor de pensii. O parte a sistemului zeciuielii susţinea slujbele de la Templu şi alta susţinea poporul sărac. Aflăm că societăţile antice erau chiar mai eficiente decât orice sistem social al zilelor noastre.
Unii au interpretat că zeciuiala era destinată doar leviţilor şi preoţilor şi deci, azi ar trebui dată centralizat conducerii unei biserici care să facă ce doreşte cu ea. Pentru a nu se crea abuzuri, Dumnezeu a hotărât ca zeciuiala să fie folosită de cel ce o aducea în folosul celor nevoiaşi în momentele de bucurie colectivă prilejuite de anumite sărbători sau întâlniri sociale.
Omul ştia că este dator să fie atent cu nevoile semenilor şi producea bucurie în casele celor săraci, dar şi în sufletul său, care participa activ la bucuria vecinilor săi. Dacă toate zeciuielile ajungeau în visteria Templului exista pericolul corupţiei marilor preoţi şi a leviţilor care ar fi dispus oprirea lor doar pentru îmbogăţire. Avem exemple în Biblie de mari preoţi corupţi care au fost nimiciţi de Domnul pentru că erau lacomi.
Dumnezeu a stabilit un sistem care să reducă la minim corupţia din interiorul slujbaşilor Templului. De aceea, practica unora, care dau totul la biserică, neglijând orfanii şi văduvele, este o mare eroare şi un atentat împotriva lui Dumnezeu, care a lăsat orfanul şi văduva în seama bunăvoinţei semenilor.
Puteau preoţii de la Templu să ştie care erau toţi săracii din ţară? Dar dacă ei ar fi format un sistem de ajutorare centralizat care să caute văduvele şi orfanii? Un astfel de sistem ar fi necesitat personal calificat şi plătit să facă acel lucru. Mulţi bani adunaţi pentru săraci ar fi plecat, sub formă de lefuri, în buzunarele altor oameni care nu meritau acei bani. Astăzi se întâmplă la fel, banii se adună centralizat la biserici şi specialiştii caută orfani şi văduve pentru a le oferi ajutoare. Dar specialiştii sunt plătiţi din acei bani, o parte substanţială se pierd pe proiecte megalomane sau inutile iar alţii sunt deturnaţi de slujbaşi lacomi după averi.
De aceea, Dumnezeu a hotărît ca o parte din venituri să fie dăruite direct către văduve, orfani şi sărci. Fiecare om are rolul său, nu consumă fonduri suplimentare pentru gestionarea lor şi are o bucurie personală imensă când cei săraci cântă de bucurie pentru cele primite. Omul însuşi trebuia să se bucure cu orfanii şi săracii, participînd cu ei la masa lor îmbelşugată .
Omul era în centrul sistemuluii social, asigurând fericirea semenilor şi pe a sa. Omul cu nevoile lui constituia centrul preocupărilor credincioşilor, nu sistemul centralizat care devenea impersonal şi inuman.Ceea ce înţelegem noi azi înţelegeau şi evreii atunci. Nu existau norme de aplicare a legii care să clarifice mai bine sensurile cuvintelor. Nu existau tratate teologice ample prin care să se comenteze ce a vrut să spună Domnul în mesajul trimis prin Moise. Aceasta denotă că informaţiile erau suficiente pentru aplicarea în practică.
Uneori, clerul de azi afirmă că în anul al treilea evreul mai strângea o zeciuială în plus pentru orfani şi văduve. Dacă ar fi fost aşa, ar rezulta că evreul credincios dădea 20% din veniturile sale pentru Templu. Nu am citit nicăieri în Biblie despre asemenea suprataxă, Dumnezeu nu a cerut aşa ceva. Apoi, de ce s-ar mai fi numit zeciuială din moment ce reprezenta 20% din venit şi nu 10 % cât semnifică în realitate.
În vechiul Israel existau doisprezece seminţii (triburi), dintre care unsprezece deţineau pământuri şi una era răspândită între ele pentru slujba de la Templu şi pentru educarea poporului în spiritul şi litera Legii. Aşa era structurată societatea evreiască pentru că Templul reprezenta centrul religios şi cultural al ţării şi necesita slujbaşi pregătiţi pentru desfăşurarea în limitele Legii a ritualurilor religioase care prefigurau venirea unui mântuitor.
În noul testament lucrurile au căpătat altă semnificaţie pentru că nu mai există Templu şi nici slujbaşi care să fie desemnaţi să ducă la îndeplinire anumite cerinţe ale unei rânduieli prestabilite. Toţi creştinii sunt chemaţi la slujbă preoţească şi împărătească pentru Hristos iar Templul a fost desfiinţat. Creştinii devin preoţi, prin noua rânduială, pentru că toţi trebuie să mijlocească pe lângă ceilalţi oameni să vină la Iisus Hristos. Ei sunt şi slujbaşi regali pentru că Iisus Hristos care i-a trimis este Rege peste tot cerul şi pământul.
1 Petru 2:9 Preoţia este misiunea supremă a creştinilor pe pământ, ei trebuie să mijlocească pentru ca tratatul de pace cu Dumnezeu să fie cunoscut şi acceptat de cât mai mulţi oameni. Studiind Biblia, observăm că îngerii lui Dumnezeu au primit cu bucurie o slujbă de preoţi, de mediatori în conflictul dintre cer şi pământ. Dacă ei mediază o împăcare între noi şi Dumnezeu, de ce oamenii ar trebui să stea nepăsători?
Petru numeşte ,,preoţie împărătească” şi ,,seminţie aleasă” pe cei care devin creştini, pentru că ei mijlocesc, asemenea preoţilor din Templu, pe lângă semenii lor să semneze tratatul de pace cu Dumnezeu. Aşa dar, pretenţia conducătorilor bisericilor la zeciuială este ilegală şi abuzivă, pentru că nu doar clerul a primit chemarea să slujească pe Domnul, ci întreg corpul bisericii creştine. La sfârşitul istoriei, Dumnezeu va proceda la avertizarea omenirii folosindu-se de oameni dispuşi să muncească voluntar pentru bucuria revenirii lui Mesia, singura răsplată necesară şi suficientă.”
citat din cartea Devastatorul,pag 49-54

Buna ziua domnul doctor,
Pacat domne ca v-au exclus! Nu, nu trebuia asta § Dumneavoastra aveti nevoie de altceva… ! Dar eu nu imi permit sa va spun direct, poate vreun coleg de breasla de al dvs!
Ce mai este prin gradina? Ati terminat de plivit, de taiat via, de plantat rosiile? Pomii sunt frumosi infloriti? Gradina este sapata? Ati vopsit gardul inainte de Paste?!!
Toate cela bune si sarbatori fericite!

Gabriel Nastase 23
Cred ca vorbesti de acel “duh de minciuna’ din viziunea lui Mica, profet pe timpul lui Ahab, in momentul intilnirii acestuia cu cuscrul sau, imparatul lui Iuda, Iosafat.
Exista un singur mincinos intre ingerii lui Dumnezeu (cei razvratiti), Satana.
El era acela care tinea acel sfat cu dezertorii lui, de al amagi pe Ahab sa mearga unde nu trebuia, ca sa-l omoare.
Adevaratul Dumnezeu, i-a permis lui Mica ca sa vada ce pune la cale cu adevarat “mincinosul sef”, pentru a putea sa-l aduca la tacere pe “dezertorul” Ahab, care avuse-se citeva momente de cainta.
Mafiotii, intotdeauna ii elimina pe tradatori, iar Ahab deja tradase de cel putin doua ori pe stapinul lui, iar acela nu iarta.

Excelenta abordare! Va felicit. Apreciez claritatea cu care abordati subiectele sensibile si de interes general.

Adaptarea mesajului evanghelic la zilele noastre reprezinta o adevarata provocare. Metodele care s-au folosit pana acum nu mai dau rezultate.

Lozincile ieftine nu mai aduc oamenii cu sutele in biserica. A trecut de mult secerisul neturilor.

Dialogul teologic pe care excelentele voastre il propun e unul demn de toata admiratia. Mult succes !

pentru cei care nu inteleg lb. engleza, se pot folosi oricand de www-ul cel de toate zilele: Google Translate Online Translation or Babylon’s Translation
*************************************
citate din “Sentimentul tragic al vietii” – Miguel de Unamuno (Love, Suffering, Pity and Personality)

The most tragic thing in the world and in life, readers and brothers of mine, is love. Love is the child of illusion and the parent of disillusion; love is consolation in desolation; it is the sole medicine against death, for it is death’s brother.
Love seeks with fury, through the medium of the beloved, something beyond, and since it finds it not, it despairs.
Whenever we speak of love there is always present in our memory the idea of sexual love, the love between man and woman, whose end is the perpetuation of the human race upon the earth. Hence it is that we never succeed in reducing love either to a purely intellectual or to a purely volitional element, putting aside that part in it which belongs to the feeling, or, if you like, to the senses. For, in its essence, love is neither idea nor volition; rather it is desire, feeling; it is something carnal in spirit itself. Thanks to love, we feel all that spirit has of flesh in it.
Sexual love is the generative type of every other love. In love and by love we seek to perpetuate ourselves, and we perpetuate ourselves on the earth only on condition that we die, that we yield up our life to others. The humblest forms of animal life, the lowest of living beings, multiply by dividing themselves, by splitting into two, by ceasing to be the unit which they previously formed.
But when at last the vitality of the being that multiplies itself by division is exhausted, the species must renew the source of life from time to time by means of the union of two wasting individuals, by means of what is called, among protozoaria, conjugation. They unite in order to begin dividing again with more vigour. And every act of generation consists in a being’s ceasing to be what it was, either wholly or in part, in a splitting up, in a partial death. To live is to give oneself, to perpetuate oneself, and to perpetuate oneself and to give oneself is to die. The supreme delight of begetting is perhaps nothing but a foretaste of death, the eradication of our own vital essence. We unite with another, but it is to divide ourselves; this most intimate embrace is only a most intimate sundering. In its essence, the delight of sexual love, the genetic spasm, is a sensation of resurrection, of renewing our life in another, for only in others can we renew our life and so perpetuate ourselves.
Without doubt there is something tragically destructive in the essence of love, as it presents itself to us in its primitive animal form, in the unconquerable instinct which impels the male and the female to mix their being in a fury of conjunction. The same impulse that joins their bodies, separates, in a certain sense, their souls; they hate one another, while they embrace, no less than they love, and above all they contend with one another, they contend for a third life, which as yet is without life. Love is a contention, and there are animal species in which the male maltreats the female in his union with her, and other in which the female devours the male after being fertilized by him.
It has been said that love is a mutual selfishness; and, in fact, each one of the lovers seeks to possess the other, and in seeking his own perpetuation through the instrumentality of the other, though without being at the time conscious of it or purposing it, he thereby seeks his own enjoyment. Each one of the lovers is an immediate instrument of enjoyment and a mediate instrument of perpetuation, for the other. And thus they are tyrants and slaves, each one at once the tyrant and slave of the other.
Is there really anything strange in the fact that the deepest religious feeling has condemned carnal love and exalted virginity? Avarice, said the Apostle, is the root of all evil, and the reason is because avarice takes riches, which are only a means, for an end; and therein lies the essence of sin, in taking means for ends, in not recognizing or in disesteeming the end. And since it takes enjoyment for the end, whereas it is only the means, and not perpetuation, which is the true end, what is carnal love but avarice? And it is possible that there are some who preserve their virginity in order the better to perpetuate themselves, and in order to perpetuate something more human than the flesh.
For it is the suffering flesh, it is suffering, it is death, that lovers perpetuate upon the earth. Love is at once the brother, son, and father of death, which is its sister, mother, and daughter. And thus it is that in the depth of love there is a depth of eternal despair, out of which spring hope and consolation. For out of this carnal and primitive love of which I have been speaking, out of this love of the whole body with all its senses, which is the animal origin of human society, out of this loving-fondness, rises spiritual and sorrowful love.[...]

Nobody Loves Me Like You Do… LORD

[...]Pity, then, is the essence of human spiritual love, of the love that is conscious of being love, of the love that is not purely animal, of the love, in a word, of a rational person. Love pities, and pities most when it loves most.
Reversing the terms of the adage _nihil volitum quin præcognitum_, I have told you that _nihil cognitum quin prævolitum_, that we know nothing save what we have first, in one way or another, desired; and it may even be added that we can know nothing well save what we love, save what we pity.
As love grows, this restless yearning to pierce to the uttermost and to the innermost, so it continually embraces all that it sees, and pities all that it embraces. According as you turn inwards and penetrate more deeply into yourself, you will discover more and more your own emptiness, that you are not all that you are not, that you are not what you would wish to be, that you are, in a word, only a nonentity. And in touching your own nothingness, in not feeling your permanent base, in not reaching your own infinity, still less your own eternity, you will have a whole-hearted pity for yourself, and you will burn with a sorrowful love for yourself–a love that will consume your so-called self-love, which is merely a species of sensual self-delectation, the self-enjoyment, as it were, of the flesh of your soul.
Spiritual self-love, the pity that one feels for oneself, may perhaps be called egotism; but nothing could be more opposed to ordinary egoism. For this love or pity for yourself, this intense despair, bred of the consciousness that just as before you were born you were not, so after your death you will cease to be, will lead you to pity–that is, to love–all your fellows and brothers in this world of appearance, these unhappy shadows who pass from nothingness to nothingness, these sparks of consciousness which shine for a moment in the infinite and eternal darkness. And this compassionate feeling for other men, for your fellows, beginning with those most akin to you, those with whom you live, will expand into a universal pity for all living things, and perhaps even for things that have not life but merely existence. That distant star which shines up there in the night will some day be quenched and will turn to dust and will cease to shine and cease to exist. And so, too, it will be with the whole of the star-strewn heavens. Unhappy heavens!
And if it is grievous to be doomed one day to cease to be, perhaps it would be more grievous still to go on being always oneself, and no more than oneself, without being able to be at the same time other, without being able to be at the same time everything else, without being able to be all.
If you look at the universe as closely and as inwardly as you are able to look–that is to say, if you look within yourself; if you not only contemplate but feel all things in your own consciousness, upon which all things have traced their painful impression–you will arrive at the abyss of the tedium, not merely of life, but of something more: at the tedium of existence, at the bottomless pit of the vanity of vanities. And thus you will come to pity all things; you will arrive at universal love..[...]

[...]And sympathy teaches us to discover this force, this aspiration towards consciousness, in all things. It moves and activates the most minute living creatures; it moves and activates, perhaps, the very cells of our own bodily organism, which is a confederation, more or less solidary, of living beings; it moves the very globules of our blood. Our life is composed of lives, our vital aspiration of aspirations existing perhaps in the limbo of subconsciousness. Not more absurd than so many other dreams which pass as valid theories is the belief that our cells, our globules, may possess something akin to a rudimentary cellular, globular consciousness or basis of consciousness. Or that they may arrive at possessing such consciousness. And since we have given a loose rein to the fancy, we may fancy that these cells may communicate with one another, and that some of them may express their belief that they form part of a superior organism endowed with a collective personal consciousness. And more than once in the history of human feeling this fancy has been expressed in the surmisal of some philosopher or poet that we men are a kind of globules in the blood of a Supreme Being, who possesses his own personal collective consciousness, the consciousness of the Universe.
Perhaps the immense Milky Way which on clear nights we behold stretching across the heavens, this vast encircling ring in which our planetary system is itself but a molecule, is in its turn but a cell in the Universe, in the Body of God. All the cells of our body combine and co-operate in maintaining and kindling by their activity our consciousness, our soul; and if the consciousness or the souls of all these cells entered completely into our consciousness, into the composite whole, if I possessed consciousness of all that happens in my bodily organism, I should feel the universe happening within myself, and perhaps the painful sense of my limitedness would disappear. And if all the consciousness of all beings unite in their entirety in the universal consciousness, this consciousness–that is to say, God–is all.
In every instant obscure consciousnesses, elementary souls, are born and die within us, and their birth and death constitute our life. And their sudden and violent death constitutes our pain. And in like manner, in the heart of God consciousnesses are born and die–but do they die?–and their births and deaths constitute His life.
If there is a Universal and Supreme Consciousness, I am an idea in it; and is it possible for any idea in this Supreme Consciousness to be completely blotted out? After I have died, God will go on remembering me, and to be remembered by God, to have my consciousness sustained by the Supreme Consciousness, is not that, perhaps, to be?
And if anyone should say that God has made the universe, it may be rejoined that so also our soul has made our body as much as, if not more than, it has been made by it–if, indeed, there be a soul.
When pity, love, reveals to us the whole universe striving to gain, to preserve, and to enlarge its consciousness, striving more and more to saturate itself with consciousness, feeling the pain of the discords which are produced within it, pity reveals to us the likeness of the whole universe with ourselves; it reveals to us that it is human, and it leads us to discover our Father in it, of whose flesh we are flesh; love leads us to personalize the whole of which we form a part.
To say that God is eternally producing things is fundamentally the same as saying that things are eternally producing God. And the belief in a personal and spiritual God is based on the belief in our own personality and spirituality. Because we feel ourselves to be consciousness, we feel God to be consciousness–that is to say, a person; and because we desire ardently that our consciousness shall live and be independently of the body, we believe that the divine person lives and exists independently of the universe, that his state of consciousness is ad extra.
No doubt logicians will come forward and confront us with the evident rational difficulties which this involves; but we have already stated that, although presented under logical forms, the content of all this is not strictly rational. Every rational conception of God is in itself contradictory. Faith in God is born of love for God–we believe that God exists by force of wishing that He may exist, and it is born also, perhaps, of God’s love for us. Reason does not prove to us that God exists, but neither does it prove that He cannot exist.

_____________________________

sper ca nu v-am stresat prea mult; injuraturile le primesc cu mare placere…
pa!

E foarte usor sa ne uitam la altii si sa comentam. E foarte usor sa avem pastori care iau bani (din banii nostri spunem noi) si care ar fi nevoiti sa fie singurii lucratori ai bisericii. Dumnezeu ne-a dat o misiune tuturor ucenicilor Sai, sa mergem dar cu bucurie in holda si sa seceram ce Domnul a facut sa creasca, fara sa analizam munca altuia. Sa nu uitam ca Dumnezeu se indura de cine vrea El si astfel noi Il judecam pe El atunci cand punem semne de intrebare asupra fiecarui lucru ce se intampla in jurul nostru. Nu indemn la nestiinta, indem la Frica de Domnul care este inceputul intelepciunii!

Lara,nu vreau sa-ti ofensez sentimentele religioase vis a vis de David Gates, insa daca ai putea avea acces la informatii privind proprietatea “modesta ” a sus numitului,la felul cum racoleaza absolventi de la Cernica, la felul cum le da “salarii” misionarilor sai, la “credinta” asa de mare ce-o are ca sa achizitioneze avioane ,televiziuni, misiuni si …..nu mai stiu ce minuni, probabil ca nu i-ai mai acorda atat de mult credit. De fapt ,nu esti singura, peste tot are adepti, mai ales financiar. Interesant ca uniunea romana i-a pus “frana” la fanteziile lui misionare in mod oficial,cel putin in Romania. Sa fi stiu oamenii astia ceva legat de “lupa ” cu care este privit in US de catre FBI domnul misionar? Posibil,insa eu cred ca este mai mult vorba de o evaluare corecta a intentiilor si aplicabilitatilor misionare ale lui David Gates.Iar in ceea ce priveste predictiile pe care tu zici ca nu le-a facut,esti cel putin dezinformata,personal l-am auzit acum 3 ani vestind cu exactitate venirea lui Isus pana in octombrie-noiembrie 2006. Ca sa nu mai zic de cu cat aplomb vorbeste de o ….posibila intarziere pt. ca , nu-i asa, de vina sunt cei care nu subscriu la proiectele lui misionare. Filosofia lui este”dati-mi mie banii, ca si asa este criza si nu mai aveti ce face cu ei, eu in schimb fac ….misiune de minune”. Sigur, nu textual afirma asta, insa o spune suficient de explicit.Daca doresti ceva mai multe lamuriri,intreaba la uniunea romana sau pe domnul Aron Moldovan,sau , daca vrei la G.C. unde zice Gates asta ca este asociat la nu stiu ce departament. NU vreau sa par interesant fata de nimeni, insa STIU cine este , ce face ,si ,mai ales cum face David Gates minunea lui de misiune si minunile lui de predictii voit profetice cu privire la parusia. Lara, te rog, nu mai intelege gresit, n-am nici cea mai mica intentie sa te ofensez,dimpotriva !!

Ciprian,
Nici macar o singura data nu zice David Gates ca pana la venirea Domnului mai este un an. Asta se numeste rastalmacire in cel mai comunist sens al cuvantului…. In toate predicile lui el zice de “luni de zile”…lucru care schimba total imaginea a ceea ce vrea el sa zica. Adevarul este ca el este un om super consacrat lucrarii un “nebun” ca si PAvel care traieste doar cu un singur scop: sa trezeasca pe toti cei care se mai pot trezi din somn inainte de a fi prea tarziu. Si bineinteles ca traind clipa de clipa ptr asta, pana si limbajul sau tradeaza ca este absorbit de “advenimiento”, de iminenta, exact ca un indragostit care o ia pe jos prin ploaie spre iubita lui, fara sa mai astepte autobuzul….

Si tocmai ptr ca este un ADVENTIST ORIGINAL, AUTENTIC, cu o mentalitate gen 1844, tocmai ptr ca vede ceea ce foarte muuuulti adventisti, chiar lideri adventisti nu vad si nu mai cred deloc, ei bine, TOCMAI ptr aceea el deranjeaza. Toti cei care fac si spun ceva condusi personal de D-zeu numai prin credinta, devin automat si inechivoc dusmani, fanatici, exaltati, nebuni, ridiculizati, batjocoriti si…inevitabil, marginalizati. In ceea ce ma priveste, tare mult doresc sa fac si eu parte dintr-o astfel de armata de “nebuni” care cred ca mai “sunt luni de zile” decat sa stau cuminte la biserica pe scaun, iar gandurile sa-mi zboare spre ce terenuri sau case sa mai cumpar prin Romania… ca” acuma e momentul investitiei , frate”…”acu e momentul banului”…

Da, f adevarat. ACUM E MOMENTUL INVESTITIEI!!! Depinde in ce banca investim averea noastra… intr-una pamanteasca sau cereasca….??????…… Om bun, sa ma ierti, insa una este sa te concentrezi asupra lui Isus si a Bibliei intr-un fotoliu, in fata semineului si alta este sa te concentrezi asupra acelorasi lucruri undeva in lucrare, in jungla, mancand scoarte de copaci sau printre gangurile din Harlem etc. Asa, pentru corectitudine, unde crezi ca este mai puternic sentimentul adeventului, in fotoliu sau pe teren?
De asemenea, consideri ca nivelul de comunicare este acelasi? Crezi ca Duhul comunica la fel cu cel de pe fotoliu si cu cel din jungla? Crezi ca perceptia celui din fotoliu este la fel cu a aluia care face mii de km in toate directiile? Sa fim seriosi… Aici nu e vorba de idolatrizare, stii foarte bine.
Inainte de a arunca cu ghilimele, indiferent de cat de autentic este spiritul misionar al lui Gates, Tartarau etc., ar trebui sa incerc eu mai intai pe pielea mea cum e cu misiunea la modul asta si apoi sa comentez, nu crezi?
Ce-ar fi s-o lasi balta cu gandirea ta ? Sorry…

Pt. Gabriela Nastase,
Sorry,domnisoara,dar nu ne cunoastem si nu cu dvs. sustineam polemica numita “David Gates”. Este evidenta violenta dvs. scriptologica,insa omul polemicii,Gates,este nu un SDA autentic made in 1844,este un “panchito” de afaceri misionare SDA.Iar cu comunismul ,ma jigniti profund,mai mult decat va inchipuiti,domnisoara Gabriela Nastase, asta avand in vedere mancatul de scoarte de copaci in jungla,ceva ce Gates acesta n-a facut NICIODATA. Asocierea lui Gates cu Tartarau este cea mai mare jignire adusa lui Sebastian si activitatilor lui ,cu adevarat misionare. In ceea ce priveste gandirea mea,ar fi total nepotrivit sa renunt la ea doar pt. ca domnisoara Gabriela Nastase imi spune asta,avand in vedere “armata de nebuni” din care dotiti sa faceti parte.

Gabriela Nastase

GABRIELA : “Nici macar o singura data nu zice David Gates ca pana la venirea Domnului mai este un an. Asta se numeste rastalmacire in cel mai comunist sens al cuvantului…”"

Gabriela –devotamentul si CREDULITATEA
sint o combinatie periculoasa si in timp te va expune la desamagire reala.

Da ai dreptate -DAVID G>niciodata nu spune ca mai este UN AN de zile pina la venirea Domnului !!

Ceea ce se pare ca iti SCAPA mereu este ca el totusi afirma Urmatoarele :
1–Eu DAVID G> –v-as mintii daca v-as spune ca pina la venirea Domnului sau a DECRETULUI DUMINICAL va mai trece UN AN de zile
2—-DAVID G afirma clar –”"eu va spun din surse secrete si de incredere ca mai avem doar CITEVA LUNI .

Gabriela —David are nevoie de oameni NAIVI ca tine si multi altii care nu deosebesc –STINGA DE DREAPTA-

Asa ca CIPRIAN nu a distorsionat mesajul lui DAVD G> –
Problema este la lipsa ta de logica si capacitate de a pune lucruri CAP LA CAP.

David spune ca Dumnezeu sta sus in ceruri si se uita pe pamint sa vada un POPOR DEVOTAT care sa-si VINDA tot ce au si sa dea banii la misiunea lui DAVID G>.
IN predicile lui –ideia este foarte clar ca daca nu dai toti banii la misiunea lui,,Dumnezeu se va rusina de tine cind vine si nu te va lua la cer .(sti tu calatoria aia faimoasa –sapte zile spre cetatea ce se afla in constelatia ORIONULUI.)

Deci cum este cu afirmatia ta :”David nu a spus niciodata ca mai este UN AN pina la venirea ETC ETC ..??

As vrea sa stiu concluzia ta !
DACA DAVID este sincer sau nu –nu este in dreptul meu sa decid pentru tine.
Chiar daca el ar fi sincer in asteptarile lui –asta nu scuza pe numeni sa-si lase mintea la garderopa cind asculta predicile lui.
Pina acum tot ce a prezis DAVID –NU SA IMPLINIT in timpul prezis de el !!
DAca tu VEZI altfel –te pacalesti singura–!!
Cu respect
Beni

ptr. Beniamin Plesa,

Toate astea sunt parerile tale nu si a ALTORA…OK ?

Am citit putin comentariile cu privire la David Gates si vad ca fosrte multi sunt nedumeriti in ceea ce priveste afirmatia dansului cum ca ar fi “luni” pana la revenirea Domnului nostru iubit. Eu am inteles ca spune “luni” din cauza ca mai este cu siguranta foarte putin… cand ii spui cuiva, mai sunt ani.. gandesti, un an are 12 luni.. 365 de zile.. etc.. in momentul in care spui “luni” deja timpul se scurteaza…aici la noi este o vorba “arrivo a momenti” adica, ajung in orice moment.. cred ca asta a vrut sa exprime si el, adica iminenta venirii lui Isus si felul pasiv in care ne mangaiem ca -nu are cum sa fie doar luni ci ani….-ca nu s-a implinit nimic din ceea ce a zis… dar nu va ganditi putin ca sunt oameni care au ascultat predicile lui, au mai trait poate cateva luni si au murit.. pentru ei, va spun ca el a avut dreptate… pentru ei Domnul a venit in cateva luni, si numai prin harul Lui nu a fost valabil si in dreptul nostru, si ar trebui sa ii multumim pentru aceasta gratie acordata in loc sa stam sa despicam firul in patru sau mai multe. Cu respect. Tania

Tania,

tu spui: “…dar nu va ganditi putin ca sunt oameni care au ascultat predicile lui, au mai trait poate cateva luni si au murit.. pentru ei, va spun ca el a avut dreptate…”

Pe mine nu ma intereseaza cazul David Gates, ci doar argumentul acesta, care, in opinia mea, este bataie de joc fata de cuvantul Scripturii, care ne invata sa facem deosebire intre un profet adevarat si unul fals. Ori argumentul tau anuleaza orice posibilitatea de a mai face vreo deosebire. Fiindca, oricine poate spune orice tampenie, pe care o numeste “profetie”, iar daca lucrul acela nu se implineste dupa cuvantul lui si in timpul stabilit, poate veni si sa spuna: “da, insa pentru toti cei care au murit intre timp, evenimentul respectiv s-a implinit…”. Si ce poti sa-i spui? Ca asa este, pentru ei s-au “implinit” toate profetiile din lumea asta.

Si atunci, la ce si-o mai fi batut Domnul Isus gura degeaba cand ne-a dat regula de diferentiere?… Asta-i intrebarea la care ar trebui sa incerci un raspuns.

Gabriela,

Nu putem considera orice nebunie ca fiind adevar…!

@ciprian… ce-ai bre??? ce e cu aceste cuvinte? “prostia mea si rautatea care ma caracterizeaza”
I-auzi la el!!! sa-l iertam… Hai, hai ca poate vrei sa te trag de urechi.
Ce zici, ca nu inteleg, ceva de Isus, de tine, daca ai nu stiu ce drept sa mai deschizi gura niciodata ….ceva in legatura cu Isus …ceva de acceptare !? Pai, se poate, cum mai intrebi asta dupa de a vorbit unchiu’ Pavel in 2 Corinteni 12:6-10? Hai c-am glumit, stiu ca stii, da´ zic si eu asa ca sa te mai scormonesc, ca sa nu te las in pace, ca deh, suntem prieteni, adica aia de se aseamana (cel putin la …minte rasucita ) se mai numesc (DOAR INTRE EI ) prieteni. Cica avem si noi dreptul la viata, cica ni-l da Dumnezeu si nu poate sa ni-l ia nimeni. Auzi domnule, adica copii ai lui Dumnezeu, pe baza cunoasterii lui Isus si credintei (adica sa-L crezi ce spune si face) in El! Pai nu mai e nevoie de nici o filosofie, daca e asa de simplu! Asta da veste buna, sa te tot lauzi cu ce-a facut altul si l-a pus in dreptul tau, ca tu, oricum, cu toate tumbele si salturile tale, nu reuseai sa faci mare scofala! Ba, mai rau, te faceai de rasul si panarama tuturor incercand sa fii bun, cand,de fapt, erai RAU. Ce zici, stai ca nu inteleg, ah, spui de partea cealalta a medaliei, aia cu efotul nostru, cu participarea noastra? Da, inteleg, pai, cum sa-ti spun, daca-mi ajuta El, Isus, sigur ca mi-ar placea sa fac si asta, pt ca stii, imi place mult de Isus asta si ma simt mai mult decat indatorat fata de El. Dar nu de asta zic ca mi-ar place sa fac,ci pt. ca si mie-mi place,a devenit placerea mea sa fac si eu ce face EL. Ciprian, prietene, fara sa vreau, uite iar am inceput sa gandesc (filosofez !?) si, zic unii ca e pacat, ca trebuie doar sa CREZI si gata. S-o creada ei pe asta !!

Nu inteleg de care rautate zici. Eu am memoria scurta si selectiva, adica uit repede ceea ce nu-i important. Pai,se poate!? Iar asta cu “imi pare rau”, gata, m-a topit !!

http://www.trilulilu.ro/maroelva/5a9e90926eba12

Tot pt.tine,George,
Ca parca n-ar fi fost destul,nu mai pot nici macar sa plang, sa ma plang(doar pe mine si soarta asta ) sau sa mai stiu cum e sa ai o parere de rau ca aia de zice unchiu Pavel ca duce la viata,si de care nimanui nu-i pare rau. Mai pe romaneste….A.E. Poe cu “never-ul” lui nascut din disperarea realitatii pe care ,oricum ar face, n-o poate schimba. E jale sa fii intre vii si morti,intre speranta si desnadejde neagra,intre Dumnezeu si Satana,intre tot si nimic ,ca si cum nimicul ar fi valoarea suprema si de dorit. Nu stiu cum sa-ti spun,dar chiar ca-mi pare rau de faptul ca le-am jignit sentimentele religioase ale unora de nici macar nu-i cunosc si ca ala de are puterea mortii face experimente psihidelice cu Ciprian. Cred ca or sa rada si curcile de comentariul asta, insa,dincolo de tot si toate e teribil de adevarat si trist ceea ce scriu aicea.Nu am avut eu prea multa treaba cu Isus asta,insa cred ca a fost si El in situatia mea,ba inca mai rau ! Si parca inteleg putin din ce inseamna sa nu mai existi,avand in vedere ca El a fost dintotdeauna ! Asta-i nebunie curata,sa nu mai fi existat El,sa fi fost ca si cum existenta Lui n-ar fi avut loc NICIODATA !!!! George,nu stiu cum o fi dracul,dar stiu ca e teribil de destept si pervers in logica si argumentatie ! Sa-l ia naiba cu mintea lui cu tot, de drac, ca altceva nu este !!Cum ,ma George, sa jubileze si sa fie satisfacut Diavolul cand Isus murea!? Ce-o fi fost in mintea lui de drac, bolnava!?Cum sa te bucuri ca moare Dumnezeu!? Nu pot si nici nu cred ca pot sa pricep,deja mintea mea a luat-o razna rau de tot,totusi,dracul tot drac ramane si Isus e si mai mult Dumnezeu prin moartea Lui !!

my email: fromgeorge@gmail.com

gata… tac!….

Cu privire la afirmatiile lui Isus in legatura cu bogatia. Am auzit o teorie care pare sa stea in picioare. Se pare ca Isus condamna bogatia nu pentru ca ea ar fi ceva cu adevarat rau in sine, ci din cauza unor motive care tin de cultura iudeica a vremii. Se pare ca iudeii asociau bogatia si sanatatea cu binecuvantarea si aprobarea lui Dumnezeu. De aici si dispretul lor fata de cei saraci si bolnavi, adica “parasiti” de Dumnezeu. Isus cauta sa darame aceasta conceptie si sa arate ca exclusivismul iudeilor bogati nu avea nici un sprijin din partea cerului. Si ca de fapt saracii si bolnavii aveau la del de mult dreptul de a fi la masa Tatalui ca si ceilalti aparent favorizati.

Gabriela N.

De ce esti asa de rea cu -nehustan-??
Eu am citit comentarul sau si mi se pare ca tot ce scrie el se poate verifica .Ca noua nu ne place “descoperirile”facute de el ,cu toate ca toti le stim si experimentam in adunarile noastre; situatia este chiar asa cum a fosst prezentata mai sus.
Gabriela –acest site nu este –scoala de sabat-unde fiecare TREBUIE sa raspunda dupa SABLON de parca NUMAI UNUL gindeste iar ceilalti trebuie sa repete ca papagalii LINIA PARTIDULUI.
DACA iti este dor de un astfel de loc –unde TOTI gindesc la fel–si nu exista diferenta de opinie,eu te avizez ca ai cam gresit adresa.
Acesta este un loc unde nu trebuie sa-ti ASCUNZI nedumeririle si fiecare este liber sa spuna —ma indoiesc ca ar fi chiar asa cum zice PAPA (egw) sau cea mai mare “autoritate a lui Dumnezeu pe pamint (conferinta generala prin SCOALA de sabat )
Exista timp de construit si timp de darimat.
EGW–spunea ca va venii vremea cind multi iubitori ai adevarului vor TREBUI sa se dezvete (sa darime )de multe lucruri invatate si sa accepte lucruri NOI.
Se pare ca tu nu vrei sa te dezveti de obiceiuri (traditii advente) si sa inveti lucruri noi.
Esti bine venita pe acest site si este necesara si prezenta unei FEMEI printre barbatii astia plini de testosteron (vorba lui RAHAV)
Incearca sa ai o minte deschisa si vei invata si vedea multe.
Te rugam sa nu pleci si sa ne lasi doar pe noi astia ……
Beni

Gabi,

“Inainte de a posta tampenii te-ai rugat?”

Fata, faci sa rad.Vrei sa cred ca tu ai facut-o de folosesti asemenea..limbaj pietonal?!..

M-ai determinat sa ma intreb daca nu cumva Domnul Isus nu a dat dovada de rautate cand a inceput sa-i certe pe farisei..cu vai de voi..mh..merg sa ma rog mai bine….iar ps 9
sa fie pt prieteni!In el, are grija Domnezeul lui David, sa includa si vrajmasii…

http://www.youtube.com/watch?v=kEL-4D8Bnas&feature=channel

Ciprian,

Danke schon!
Jederzeit mit Freude!

God bless you!

Gabi,

M-ai distrat copios prin comentariul tau!…
Pozitia din care imi vorbesti ma amuza si mai mult..De altfel,noi romanii avem simtul umorului mai dezvoltat si stim prea bine sa transformam orice tragedie intr-o comedie
autentica.De sute de ani,in schimb,facem ce trebuie sa facem si nu ceea ce simtim.Asta..
n-o inteleg!
Dar..te las sa-ti termini treaba inceputa de ceva timp..

Well,well,well…
Iubita mea Monica,
M-ai distrat copios prin comentariul tau!…

Oare chiar asa te-a distrat ?

Naivitate-mi nu este atat de sporita incat sa nu folosesc filtrul gandirii si sa nu-mi ridic intrebari. Si stii ce e mai trist ?

Se pare ca ipocrizia in biserica Adventista e la ea acasa…nu crezi ?
Modestia si sinceritatea sunt calitati rare…Interesant e ca tocmai pe acest forum incaierarea de orgolii, afirmatii nefondate, sau adevaruri ciuntite sunt la cote maxime…

Desigur ca e mult mai usor sa ignoram ceea ce nu VREM sa auzim , sa vedem ,sau sa intelegem…..pentru ca mai apoi sa ne OBISNUIM pur si simplu cu asta.
Mda,Avem un sistem foarte sensibil in a detecta paiul din ochii altora si nu mai putem vedea nicidecum barna din ochii nostrii cu care suntem atat de obisnuiti.
Nu crezi ca ar fi cazul la cat de mult cunoastem si pretindem ca suntem fii ai lumini sa fim cel putin originali ?

GABRIELA 63, am postat ceva pt.tine,firesc cum sint,dar am observat ca mi a disparut comentariul pe nedrept numit astfel..!Imi cer scuze daca n ai apucat sa l vezi,imi cer scuze daca ai apucat sa l citesti…!Si cu toate acestea zic eu ,n am fost asa rautacios,si nici tu,dar orice om isi doreste sa ramina prin ceva …vesnic,asa ca nu poti sa l condamni!! Ca o revansa ,ce zici de o poezie??! HALTA ASTEPTARII
-trenul fantoma-

Intr o halta a LUMII NOI,

mi-a placut poezia!

Bunica mea la varsta de 12/13 ani a adus de la fantana in seara de creciun o galeata cu apa si in loc de apa a fost vin.