Jos palaria,o analiza de inalta clasa si foarte la subiect………
N-am inteles prea mult dar imi place stilul colorat ,si captivant !!!
Sper ca nu o sa fie ultima “analiza” ,esti valoros si te rog sa nu te dai la fund !!

Nu stiu ce sa fac,dar se pare ca lista cu cei pe care a-i simpatizez incepe sa creasca si ma bucur de atentia d-voastra.

Sa ai o zi buna !!! Cu simpatie si satisfactie
Beni

Deci domnul nicodimus-semper-fidelis-amicus incepe cu o apreciere draguta dar prudenta si chiar circumstantiala de mod prin aceasta nesuferita self-caracter-izare orgolioasa “acesti micuti si nestiutori”, ca in secunda doi sa introduca intriga printr-o expresie ciudat-paradoxala de toata frumusetea (“sa pacatuiasca”) si ca efectul sa fie maxim il obliga prin constructie sa fie la conditional: “Daca ma iubesti (cu trimitere indirecta la cuvinte sfinte) nu ma face sa cad in “pacat” !!” Genial! Si acum, dupa aceste note explicative direct pe text, sa revedem mesajul (care se doreste sarcastic): “te las sa “cistigi” de data asta, nu as vrea sa pierd un prieten”. Intrebare ca la clasa intai pe tren: Ce prieten? Ce sa castige? Raspunsul, tot din aceiasi clasa: “de data asta”! Vasazica, a fost o vreme in trecutul ipocritului, de altfel destul de abstract, cand cei doi sau both, au fost de folos unul altuia, ba chiar Plesitului i s-a adjudecat de fiecare data castigul in fatza urecheatului (pesemne a invatat multe de la el). Buuun! Dar ce facem cu prezentul? Ca aici e problema si aici apare si intriga din fraza de incheiere, chestia hidoasa prin falsitatea ei…”cu simpatie”. Ce e simpatia? Gramatical vorbind, simpatia este un banal si inofensiv substantiv feminin, deci la fel de eficient ca reforma sanitara a apostolului vegetarianismului ! Adica in loc de lup-dusman te prefaci cu viclenie in prieten pentru a manca bunatatile scufitei rosii si a savura pe iezii ramasi home alone partea a 3-a! Dar intentia domnului Bre-nu’i-amin! este mai adanca si versatila (gaina mai buna face ciorba mai buna), domnia sa sugereaza cu multa siretenie ca cei doi au o reteta foarte speciala de reforma si c-ar fi pacat s-o gateasca singuri, fara ajutor reciproc, c-ar da ciorba-n foc si ca ar trebui s-o inainteze spre degustare catre bucatarii sefi, de salon, singurii care stiu ce ingrediente sunt permise in dieta si hrana sufletului!

Aveti grija ce faceti cu reforma, c-o sa va frigeti la degete asa de tare incat nici protestantismul de la nesscaffe-ul Amigo n-o sa va mai scape! (Care in paranteza fie spus, e suta la suta, artificial, precedandu-l pe cel al lui Luther. D-aia nu se prelinge pe lingurita cu care se inghite…) Adevarul e ca oamenii astia doi, hibridul vulpoi-lup plesit si bunicutza urecheat-travestita a scufitzei rosii, au niste fetze de reformatori!!! Or aici am eu o dilema existentiala (vorba urecheatului): cui sa donez increderea si prietenia din partea unui anonim? Gurii sau urechii? Sa ma anuntati si pe mine cand incepe reforma, ca mai am ceva treaba cu niste business-uri legate de umblarea dupa omul fiului prin viata, si sa stiu cand sa le las balta si sa ma inchin icoanei voastre.

So, my dear Beni-amin Plesuv, mi-a facut placere sa te analizez in treacat, si vorba ta, “pana inspirata” e atat de diferita de la om la om. Ca zicala aia de pe Siretul morii: Ce pana mea! Adanca cugetare! Iar ca bomboana sa fie vizibila pe coliva, sa incheiem si noi cu o idee babiloniana: “Surdul vorbeste mai tare decat cel ce aude; si prostul discuta mai mult decat cel ce intelege”. Mare fatarnicie! Mare nestiutor, “perdant” de bunavoie, micutzul Ben-i-amin!

Dragul meu ,–in cartea aia ,sti tu care ,se spune ca vai de cei ce fac pe “acestia micuti si nestiutori” sa pacatuiasca !
De ce ma pui sa fac ceva impotriva “panei inspirate” si sa citesc romane de Sadoveanu?
Nu stiai ca “pana inspirata”interzice citirea de “romane” ???
Daca ma iubesti nu ma face sa cad in “pacat !!
Mori care vin pe Siret ,si oile de pe plaiurile mioritice nu trebuie sa intereseze pe “fii luminii” parca undeva “pana inspirata”a vazut in viziune ca “babilonienii”se ocupa cu citirea de romane ,
Grigore -te las sa “cistigi” de data asta ,nu as vrea sa pierd un prieten.

Cu simpatie Beni

1. Nimeni nu v-a interzis dreptul la a va exprima pe acest site (oare asa sa fie?).
2. Singura “ingrijorare” pe care o am este ca nu va veti trezi la timp , ci doar cand va fi prea tarziu , si veti realiza ca degeaba v-ati mai trezit la acel moment.

Cat timp “credincios silitor” sau gandire proprie pentru dvs. inseamna automat pareri si opinii cat mai asemanatoare cu cele ale pastorilor/bisericii (insinuarea a fost indirecta de aceasta data) dovediti ca nu ati inteles foarte mult din studiul propriu SOLA SCRIPTURA. Este un nume generic in care incape atat de mult, de fapt chiar prea mult ca sa mai puteti incapea si voi. Iar acest aspect nu este tipic doar pentru dvs., ci se observa la fel de mult si la ceilalti impatimiti pro(falsi)EGW, proAZS, pro… invatatura dupa litera, ca la chestiuni diferite, unele vederi ale celorlalti “frati” fiind infierate chiar de dvs., sau de ei la fel de mult. Ce ilustratii literare si artistice, ce oftat, ce priviri in sus, ce aplicatii si exortatii, ce gesturi largi, ce urechi mari, ce “dragii mei…”, ce morala, iar in fine mult palpitantul apel! Exact ca la carte, cum l-a invatat pe el maestrul si margareta-amigo… (cine citeste, sa inteleaga de ce fuge ursul de vulpe si vamesul de preot!)

Raspunsul corect este ca respectivul proverb face parte din colectia de proverbe romanesti, de obicei ANONIME, asa cum le sta bine proverbelor intelepte, deci Urecheatul asta, daca nu e “evreu” atunci “v-a” (la ce o fi buna liniuta asta?) trebui sa-i gasim arborele genealogic, sa-l identificam si sa-l facem sa marturise(a)sca tot! Hai nu te supara si tu acum, c-a fost doar o gluma de-a bietului anonim, pentru ca mi-esti simpatic si non-phariseeism!

Ramai cu bine si fii mai precaut cu informatiile ca baietii aia cu ochii albastri sunt cu urechile pe tine… asa cum le place si “preotilor” sa stea pe “cei lumesti”!

Hai sa reformulam intrebarea dar in forma de raspuns, ca sa te scutesc de cautat pe google sau de raspunsuri pripite: deci la prima intrebare cu Solomon, raspunsul corect este ca respectivul proverb face parte din colectia de proverbe romanesti, de obicei anonime, asa cum le sta bine proverbelor, deci Solomon asta, daca nu era evreu atunci va trebui sa-i gasim arborele genealogic, sa-l identificam si sa-l facem sa marturisesca tot!

La intrebarea a doua, aia horror, cu monstri, raspunsul corect este acesta: filozoful respectiv era doar pictor iar romanul era de fapt spaniol, pe numele lui de Francisco Goya! Deci astea erau raspunsurile corecte, prin urmare nu te-ai calificat la faza pe judet, unde acolo se pun intrebari mai grele din domenii ca agricultura popoarelor si istoria Starbacks-ului! Hai nu te supara si tu acum, c-a fost doar o gluma de-a unchiului grigorie, pentru ca mi-esti simpatic si non-denomination!

In incheiere, un test fulger din literatura romana scrisa de fratele Sadoveanu: in romanul cu pricina, cine il omoara pe personajul pozitiv Siret? Daca stii raspunsul corect la intrebarea asta, ma pocaiesc de toate ironiile mele fata de tine!

Keep in touch sau ntouch tv, cum ii place lui Marius sa spuna!

Amigo, protestantismul meu îl precede pe Luther. Ştii cum zicea Herr Martin: “Nu ştiam că de fapt sunt husit”. Iar calviniştii şi ceilalţi protestanţi au fost numiţi “luterani” de către catolici. Dacă Luther era husit, se ştie că Hus era, de fapt, wiclefit. Husitismul nu are o doctrină proprie, ci a preluat din scrierile lui Wiclef ce a putut.
Îmi vei spune că aceştia nu aveau evanghelia lui Luther. Poate. Nici Luther nu avea evanghelia lui Zwingli sau a lui Calvin, sau a lui Hubmaier. Nici nu coincidea perfect cu a lui Pavel sau cu a lui Iisus.

Ce înseamnă a fi protestant? Protestantismul are ca marcă specifică, în contrast cu catolicismul şi ortodoxia, deviza SOLA SCRIPTURA, înţelegând prin aceasta că autoritatea Bisericii (papi, sinoade), şi a tradiţiei şi oricare alta ar mai fi, este subordonată Bibliei.
Nu este nevoie ca cineva să fie o clonă a lui Luther ca să merite numele de protestant. Pe de altă parte, în câteva secole de istorie, protestantismul, pe de o parte foarte difersificat, pe de alta destul de alterat până la secularism şi umanism pur, are astăzi o imagine prea puţin favorabilă. Este un nume generic în care încape atât de mult, de fapt chiar prea mult ca să mai putem încăpea şi noi. Dacă mă gândesc la Protestul Prinţilor sau la vânătoarea de hughenoţi, numele de protestant mă onorează. Dar dacă mă gândesc la diluarea creştinismului şi acceptarea în Biserică a “băieţilor veselil” ca fiind normalitate spirituală şi chiar “pride”, atunci mai bine numeşte-mă sectant, că şi îngerul meu se va bucura pentru asta !
Să auzim de bine !