Comments on: 06.Nebunia crucii Istoria unei neintelegeri http://www.cronici.tv/06-nebunia-crucii-istoria-unei-neintelegeri/ Cronicile Ultimului Imperiu - cu Sorin Petrof si Edi Constantinescu Thu, 22 Jul 2010 13:44:03 +0000 http://wordpress.org/?v=2.9.2 hourly 1 By: dr psiholog Robert http://www.cronici.tv/06-nebunia-crucii-istoria-unei-neintelegeri/comment-page-3/#comment-5798 dr psiholog Robert Thu, 22 Jul 2010 13:44:03 +0000 http://www.cronici.tv/?p=30#comment-5798 Este o emisiune de care ai nu multe de invatat si foarte multe cei care vor sa cunosca adevarul si calea catre Hristos o pot face prin cunosterea si prin dobandirea celor mai disciplinare discuti de care fiecare om o percepe in felu lui de a gandi si de a percepe firi umane,vreau sa specific cautand adevarul este cel care profundeaza asupra Religiei ai dreptu sa alegi ce este bun si ce nu este bun,intradevar toti putem face afirmati mai buna mai rele mai bizare dar cand vine vb de argumente promte si mergem pe un principiu bine definit in care mentionez si noi sa fim informati "spre cale catre Hristos"atunci percepem ce este bine si ce nu,cum discutile sunt in acesta emisiune in care dictionaru este dezvoltat considerabil,multi raman preistorici inteleg cum cred ei de cuvinta intelesu multor cuvinte asta este o anapoda ce inteleg cei care vor sa asculte discutile dar nu vor sa il cunosca pe Dumnezeu,si vad acesta emisiune si celalalte care sunt abordate pe acest sait Oameni & Perspective,Oxigen Altar de Seara.aceste subiecte nu sunt abordate ca un toc show in care se vb de politiceni care duc o discutie de catalogu tari Noastre si de adevarul si fata biserici,nu te forteaza nimeni sa te uiti la acesta emisiune ca nu ai ce face prin casa si ma uit sa treaca timpu este ceva normal sa lasi comentari cum am citit in cateva care sunt postate,nu cunosti esentialu deslusiri discutiei dar comentari sunt pro si contra care o faci doar de dragul sa arati ca poti sa iti dai cu parerea dar in defapt nu au cunostinta deloc asupra religiei si factorilor de care ne desprindem sau ne prindem de o ramura de adevar.este o emisiune de mare suces fara ajutorul Domnului Dumnezeu care calea catre el este mereu deschisa catre el,noi trebuie sa facem ochi mari si sa vedem adevarul pe care Tatal nostru care ne iubeste ne deschide calea sper el in fiecare secunda a vieti nostre.ce pot spune Frate Sorin si Frate Edi Domnul Dumnezeu vede si apreciaza enorm ca prin prispa acestor emisiuni multi oameni isi deschid minte primul factor de care avem nevoie si apoi vom si deschisi cu desavarsire Tatalui nostru care ne'a dat viata.Pacea Domnului sa fie cu fiecare dintre noi.Amin Este o emisiune de care ai nu multe de invatat si foarte multe cei care vor sa cunosca adevarul si calea catre Hristos o pot face prin cunosterea si prin dobandirea celor mai disciplinare discuti de care fiecare om o percepe in felu lui de a gandi si de a percepe firi umane,vreau sa specific cautand adevarul este cel care profundeaza asupra Religiei ai dreptu sa alegi ce este bun si ce nu este bun,intradevar toti putem face afirmati mai buna mai rele mai bizare dar cand vine vb de argumente promte si mergem pe un principiu bine definit in care mentionez si noi sa fim informati “spre cale catre Hristos”atunci percepem ce este bine si ce nu,cum discutile sunt in acesta emisiune in care dictionaru este dezvoltat considerabil,multi raman preistorici inteleg cum cred ei de cuvinta intelesu multor cuvinte asta este o anapoda ce inteleg cei care vor sa asculte discutile dar nu vor sa il cunosca pe Dumnezeu,si vad acesta emisiune si celalalte care sunt abordate pe acest sait Oameni & Perspective,Oxigen Altar de Seara.aceste subiecte nu sunt abordate ca un toc show in care se vb de politiceni care duc o discutie de catalogu tari Noastre si de adevarul si fata biserici,nu te forteaza nimeni sa te uiti la acesta emisiune ca nu ai ce face prin casa si ma uit sa treaca timpu este ceva normal sa lasi comentari cum am citit in cateva care sunt postate,nu cunosti esentialu deslusiri discutiei dar comentari sunt pro si contra care o faci doar de dragul sa arati ca poti sa iti dai cu parerea dar in defapt nu au cunostinta deloc asupra religiei si factorilor de care ne desprindem sau ne prindem de o ramura de adevar.este o emisiune de mare suces fara ajutorul Domnului Dumnezeu care calea catre el este mereu deschisa catre el,noi trebuie sa facem ochi mari si sa vedem adevarul pe care Tatal nostru care ne iubeste ne deschide calea sper el in fiecare secunda a vieti nostre.ce pot spune Frate Sorin si Frate Edi Domnul Dumnezeu vede si apreciaza enorm ca prin prispa acestor emisiuni multi oameni isi deschid minte primul factor de care avem nevoie si apoi vom si deschisi cu desavarsire Tatalui nostru care ne’a dat viata.Pacea Domnului sa fie cu fiecare dintre noi.Amin

]]> By: george http://www.cronici.tv/06-nebunia-crucii-istoria-unei-neintelegeri/comment-page-3/#comment-1013 george Sat, 20 Sep 2008 22:16:45 +0000 http://www.cronici.tv/?p=30#comment-1013 greseala de tastare: .... <b>ca pe tine insuti</b> greseala de tastare: …. ca pe tine insuti

]]> By: george http://www.cronici.tv/06-nebunia-crucii-istoria-unei-neintelegeri/comment-page-3/#comment-1012 george Sat, 20 Sep 2008 22:15:30 +0000 http://www.cronici.tv/?p=30#comment-1012 (... continuare la continuare...) <i>Omul traieste nu numai din ce creeaza, dar si din ceea ce stie sa admire, sa contemple. A intelege o capodopera inseamna a o crea in sinea ta din nou. Nici acum n-am reusit sa-mi explic care este izvorul dragostei mele de viata (asta uneori, sa fiu sincer), o sensibilitate deosebita sau un teribil egocentrism? Alteori imi reprosez ca iubesc viata numai din teama de a o pierde, ca daca as sti ca aceste flori sau acesti nori, care stau dimineata in fata mea si ma farmeca, ar fi eterne, n-ar cunoaste ofilirea sau disparitia… mi-ar fi indiferente. Certitudinea eternitatii ar anula orice zbucium, si odata cu asta, orice frumusete. Daca n-ar exista eternitate, n-ar exista nici aroma si nici frumusetea florilor. (ma intreb…) Dar oare farmecul existentei sa se iveasca din zadarnicia ei, si oare noi iubim clipa numai fiindca stim ca se pierde? Nu stiu sa raspund… A iubi viata inseamna a fi liber de instincte de proprietate. Dar, din nefericire, noi nu iubim decat ceea ce posedam sau, si mai rau, vrem sa posedam ceea ce credem ca iubim. N-avem rabdarea sa admiram gingasia, gratia si misterul unei flori, noi vream sa le posedam, noi vrem sa fie ale noastre, noi vrem sa le culegem, sa le ucidem si sa le aducem la fereastra casei noastre. Noi vrem sa fim stapanii indiscutabili ai acestor minunatii. De ce trebuie culese florile? De ce trebuie smulse din pamantul in care s-au nascut? In multi dintre noi nu exista iubire, ci doar instinctul de posesiune. Cel mai important lucru in existenta noastra este respectul fata de viata, indiferent ca e viata pestilor, a florilor, a pasarilor sau a oamenilor. Ceea ce n-am inteles niciodata in psihologia asasinilor a fost teribila lor ignoranta, ei se grabesc sa ia viata… o realitate pe care nu o inteleg. Dostoievski spunea ca ii e imposibil sa ia viata unui om atata timp cat nu poate sa i-o si dea. E in aceasta afirmatie nu numai o mare inteligenta, ci si o sublima modestie. Sau, mai simplu, respectul fata de viata, umilinta in fata acestei taine care se numeste viata. Nu e suficient sa consideram viata noastra un miracol. Asta am fi dispusi s-o facem. Important e sa consideram viata tuturor oamenilor un miracol. Dar individul crede ca numai el e un miracol, pe cand ceilalti, nu. Adeseori am unit dragostea mea de viata cu frica de moarte. Sigur - imi spuneam eu - iubesc acest cer albastru doar fiindca stiu ca il voi pierde. Daca l-as sti vesnic deasupra mea, nici nu m-as uita la el. Si, totusi, nu este adevarat. Efemeritatea existentei nu este un sentiment pe care noi il traim cu adevarat, in mod real. Oricat ar parea de paradoxal, oricat ar sfida logica si experienta, noi ne consideram eterni. Noi admitem teoretic ideea disparitiei, dar in adancuri (nu ma mai intreb de unde vine acest ‘gand al vesniciei’ ;) ), in ciuda ratiunii, nutrim speranta ca “natura” va face, pana la urma, o exceptie. Gandirii ii este imposibil sa admita moartea, gandirea traieste in mod perfid ideea supravietuirii. Din aceasta speranta nebuna (in mintea multora) s-a nascut ideea unei vieti viitoare. Ideea unei vieti viitoare inradacineaza in omul nerenascut din spirit dispretul fata de viata prezenta, si, ceea ce e si mai periculos, dezvolta convingerea in rentabilitatea sentimentelor. El e generos si bun nu fiindca e stapanit de iubire, ci fiindca crede ca intr-o viata viitoare gingasia lui va primi dobanda mult asteptata. Viata viitoare devine o investitie, la fel de rentabila ca si investitiile cu petrol sau cele de la bursa de valori. Dar cum putem sa vorbim de o viata viitoare atata timp cat noi n-o intelegem pe cea prezenta? Daca suntem idioti acuma, avem toate sansele sa ramanem la fel de idioti si in vietile viitoare. Cu toate pacatele mele, cu toate limitele mele, am fost uimit de usurinta cu care multi oameni treceau peste frumusetea unui apus de soare, pur si simplu nu-i interesa. Asta n-am priceput-o niciodata. Eu nu ma gandesc la un apus de soare ca la un spectacol, oricat ar fi el de minunat, ci ca la o realitate care trebuie inteleasa. De ce ne-ar tulbura o pagina scrisa de Tolstoi sau un cantec de dragoste… si ne-ar lasa reci un apus de soare? Descoperirea frumusetii nu este deloc o problema sentimentala, nici macar una estetica. Concentrarea noastra intr-o zona marunta de probleme, inchiderea intr-un spatiu ingust ne impiedica sa vedem splendoarea lumii. Nici un orgolios, nici un egocentrist n-o sa aiba timp sa admire o floare. As indrazni sa spun ca cine nu e capabil sa iubeasca un rasarit de soare nu e capabil nici sa inteleaga suferinta unui om. Multi insa se prefac ca iubesc natura, se specializeaza in aceasta iubire si transforma dragostea de natura in dispret fata de om. Aceasta atitudine e o forma de perversiune psihica. Am vazut un om care iubea cu pasiune florile, dar pasiunea lui fata de trandafiri nu era decat expresia urii fata de om. In dragostea pentru trandafiri se adunase toata ura lui atroce fata de oameni. Daca n-ar fi urat oamenii, trandafirii l-ar fi lasat rece, indiferent. Si in dragostea fata de animale gasim uneori expresia aceleiasi uri intortocheate. De cate ori n-am auzit acesta fraza din gura sensibila a multora: “animalele (cainii, de ex.) sunt mai bune decat oamenii”… Sentimentul naturii nu e atat de pur cum ar parea la prima vedere. Adeseori gasim ascunse si in acest sentiment contradictiile si spaimele noastre. Am vazut oameni care au inceput sa iubeasca natura cand afacerile nu le-au mai mers, si atunci si-au transformat invidia in alpinism. Nu e adevarat ca cine iubeste natura si animalele iubeste oamenii… Iubirea, care nu este decat o reactie, nu se poate numi iubire… Alti oameni cauta in natura absolutul, ei cred ca daca esti mai aproape de soare, esti si mai aproape de adevar. Interesant de remarcat e ca in constiinta multor oameni sentimentul naturii se asociaza aproape mecanic cu obsesia calatoriei, evadarii, ca si cum natura ar fi un drum, un tel, si nu o realitate imediata. Natura nu e un muzeu care poate fi vizitat ca turist, natura suntem chiar noi… (sa nu se inteleaga panteism sau altceva). Ca sa intelegem copacii, trebuie sa coboram in adancul nostru. Cand noi denumim o floare, o analizam stiintific, ne-am si situat in alta zona, am oprit comunicarea directa dintre noi si flori. A privi o floare (si a o intelege, a-i contempla frumusetea) inseamna a fi si tu, in acea clipa, o floare. Iubirea simte totul inauntrul ei. Am admirat odata un apus de soare si am suferit la gandul ca aceasta frumusete unica se va destrama. Eu nu iubeam de fapt acest apus de soare, eu voiam ca apusul sa nu piara, voiam ca timpul sa nu inainteze, voiam ca eu sa nu mor. In dragostea fata de acest splendid apus de soare se oglindea toata frica mea de moarte… Exista pe pamant imensitati de mizerie, de dureri si jale, de nenorociri si groaza, incat omul fericit nu se poate gandi la toate acestea fara sa se rusineze de fericirea lui. Si totusi nu poate face nimic pentru fericirea altora acela care nu stie sa fie fericit pentru el insusi. Fericit… incepe sa fie cel ce, renuntand la fericirea proprie, se multumeste sa-i stie fericiti pe cei ce-l inconjoara. E o greseala sa ceri de la altii fericirea pentru tine, in loc sa o dai de la tine pentru altii, gasind-o astfel tu insuti. Fericirea exista numai acolo unde este credinta, pasiune si iubire, acolo unde exista participare la ceva…</i> (oxigen.tv) Iubeste-ti aproapele (n-are importanta cine)... <b>ca e tine insuti</b>!?? :?: hai... pa! (… continuare la continuare…)

Omul traieste nu numai din ce creeaza, dar si din ceea ce stie sa admire, sa contemple.
A intelege o capodopera inseamna a o crea in sinea ta din nou.

Nici acum n-am reusit sa-mi explic care este izvorul dragostei mele de viata (asta uneori, sa fiu sincer), o sensibilitate deosebita sau un teribil egocentrism? Alteori imi reprosez ca iubesc viata numai din teama de a o pierde, ca daca as sti ca aceste flori sau acesti nori, care stau dimineata in fata mea si ma farmeca, ar fi eterne, n-ar cunoaste ofilirea sau disparitia… mi-ar fi indiferente. Certitudinea eternitatii ar anula orice zbucium, si odata cu asta, orice frumusete. Daca n-ar exista eternitate, n-ar exista nici aroma si nici frumusetea florilor. (ma intreb…) Dar oare farmecul existentei sa se iveasca din zadarnicia ei, si oare noi iubim clipa numai fiindca stim ca se pierde? Nu stiu sa raspund…
A iubi viata inseamna a fi liber de instincte de proprietate. Dar, din nefericire, noi nu iubim decat ceea ce posedam sau, si mai rau, vrem sa posedam ceea ce credem ca iubim. N-avem rabdarea sa admiram gingasia, gratia si misterul unei flori, noi vream sa le posedam, noi vrem sa fie ale noastre, noi vrem sa le culegem, sa le ucidem si sa le aducem la fereastra casei noastre. Noi vrem sa fim stapanii indiscutabili ai acestor minunatii. De ce trebuie culese florile? De ce trebuie smulse din pamantul in care s-au nascut? In multi dintre noi nu exista iubire, ci doar instinctul de posesiune.
Cel mai important lucru in existenta noastra este respectul fata de viata, indiferent ca e viata pestilor, a florilor, a pasarilor sau a oamenilor. Ceea ce n-am inteles niciodata in psihologia asasinilor a fost teribila lor ignoranta, ei se grabesc sa ia viata… o realitate pe care nu o inteleg. Dostoievski spunea ca ii e imposibil sa ia viata unui om atata timp cat nu poate sa i-o si dea. E in aceasta afirmatie nu numai o mare inteligenta, ci si o sublima modestie. Sau, mai simplu, respectul fata de viata, umilinta in fata acestei taine care se numeste viata. Nu e suficient sa consideram viata noastra un miracol. Asta am fi dispusi s-o facem. Important e sa consideram viata tuturor oamenilor un miracol. Dar individul crede ca numai el e un miracol, pe cand ceilalti, nu.
Adeseori am unit dragostea mea de viata cu frica de moarte. Sigur – imi spuneam eu – iubesc acest cer albastru doar fiindca stiu ca il voi pierde. Daca l-as sti vesnic deasupra mea, nici nu m-as uita la el. Si, totusi, nu este adevarat. Efemeritatea existentei nu este un sentiment pe care noi il traim cu adevarat, in mod real. Oricat ar parea de paradoxal, oricat ar sfida logica si experienta, noi ne consideram eterni. Noi admitem teoretic ideea disparitiei, dar in adancuri (nu ma mai intreb de unde vine acest ‘gand al vesniciei’ ;) ), in ciuda ratiunii, nutrim speranta ca “natura” va face, pana la urma, o exceptie. Gandirii ii este imposibil sa admita moartea, gandirea traieste in mod perfid ideea supravietuirii. Din aceasta speranta nebuna (in mintea multora) s-a nascut ideea unei vieti viitoare. Ideea unei vieti viitoare inradacineaza in omul nerenascut din spirit dispretul fata de viata prezenta, si, ceea ce e si mai periculos, dezvolta convingerea in rentabilitatea sentimentelor. El e generos si bun nu fiindca e stapanit de iubire, ci fiindca crede ca intr-o viata viitoare gingasia lui va primi dobanda mult asteptata. Viata viitoare devine o investitie, la fel de rentabila ca si investitiile cu petrol sau cele de la bursa de valori. Dar cum putem sa vorbim de o viata viitoare atata timp cat noi n-o intelegem pe cea prezenta? Daca suntem idioti acuma, avem toate sansele sa ramanem la fel de idioti si in vietile viitoare.
Cu toate pacatele mele, cu toate limitele mele, am fost uimit de usurinta cu care multi oameni treceau peste frumusetea unui apus de soare, pur si simplu nu-i interesa. Asta n-am priceput-o niciodata. Eu nu ma gandesc la un apus de soare ca la un spectacol, oricat ar fi el de minunat, ci ca la o realitate care trebuie inteleasa. De ce ne-ar tulbura o pagina scrisa de Tolstoi sau un cantec de dragoste… si ne-ar lasa reci un apus de soare?
Descoperirea frumusetii nu este deloc o problema sentimentala, nici macar una estetica. Concentrarea noastra intr-o zona marunta de probleme, inchiderea intr-un spatiu ingust ne impiedica sa vedem splendoarea lumii. Nici un orgolios, nici un egocentrist n-o sa aiba timp sa admire o floare. As indrazni sa spun ca cine nu e capabil sa iubeasca un rasarit de soare nu e capabil nici sa inteleaga suferinta unui om. Multi insa se prefac ca iubesc natura, se specializeaza in aceasta iubire si transforma dragostea de natura in dispret fata de om. Aceasta atitudine e o forma de perversiune psihica. Am vazut un om care iubea cu pasiune florile, dar pasiunea lui fata de trandafiri nu era decat expresia urii fata de om. In dragostea pentru trandafiri se adunase toata ura lui atroce fata de oameni. Daca n-ar fi urat oamenii, trandafirii l-ar fi lasat rece, indiferent. Si in dragostea fata de animale gasim uneori expresia aceleiasi uri intortocheate. De cate ori n-am auzit acesta fraza din gura sensibila a multora: “animalele (cainii, de ex.) sunt mai bune decat oamenii”…
Sentimentul naturii nu e atat de pur cum ar parea la prima vedere. Adeseori gasim ascunse si in acest sentiment contradictiile si spaimele noastre. Am vazut oameni care au inceput sa iubeasca natura cand afacerile nu le-au mai mers, si atunci si-au transformat invidia in alpinism. Nu e adevarat ca cine iubeste natura si animalele iubeste oamenii… Iubirea, care nu este decat o reactie, nu se poate numi iubire… Alti oameni cauta in natura absolutul, ei cred ca daca esti mai aproape de soare, esti si mai aproape de adevar. Interesant de remarcat e ca in constiinta multor oameni sentimentul naturii se asociaza aproape mecanic cu obsesia calatoriei, evadarii, ca si cum natura ar fi un drum, un tel, si nu o realitate imediata.
Natura nu e un muzeu care poate fi vizitat ca turist, natura suntem chiar noi… (sa nu se inteleaga panteism sau altceva). Ca sa intelegem copacii, trebuie sa coboram in adancul nostru. Cand noi denumim o floare, o analizam stiintific, ne-am si situat in alta zona, am oprit comunicarea directa dintre noi si flori. A privi o floare (si a o intelege, a-i contempla frumusetea) inseamna a fi si tu, in acea clipa, o floare. Iubirea simte totul inauntrul ei.
Am admirat odata un apus de soare si am suferit la gandul ca aceasta frumusete unica se va destrama. Eu nu iubeam de fapt acest apus de soare, eu voiam ca apusul sa nu piara, voiam ca timpul sa nu inainteze, voiam ca eu sa nu mor. In dragostea fata de acest splendid apus de soare se oglindea toata frica mea de moarte…
Exista pe pamant imensitati de mizerie, de dureri si jale, de nenorociri si groaza, incat omul fericit nu se poate gandi la toate acestea fara sa se rusineze de fericirea lui. Si totusi nu poate face nimic pentru fericirea altora acela care nu stie sa fie fericit pentru el insusi. Fericit… incepe sa fie cel ce, renuntand la fericirea proprie, se multumeste sa-i stie fericiti pe cei ce-l inconjoara. E o greseala sa ceri de la altii fericirea pentru tine, in loc sa o dai de la tine pentru altii, gasind-o astfel tu insuti. Fericirea exista numai acolo unde este credinta, pasiune si iubire, acolo unde exista participare la ceva…

(oxigen.tv)

Iubeste-ti aproapele (n-are importanta cine)… ca e tine insuti!?? :?:
hai… pa!

]]> By: george http://www.cronici.tv/06-nebunia-crucii-istoria-unei-neintelegeri/comment-page-3/#comment-1011 george Sat, 20 Sep 2008 22:14:41 +0000 http://www.cronici.tv/?p=30#comment-1011 (continuare) ********************************** <i>“Femeia care ma inseala, dar este ei insasi credincioasa, imi este si mie credincioasa.” - Shakespeare Cine respecta adevarul ma respecta si pe mine… Il respect si pe cel mai mare ateu care se respecta pe sine. Fidelitatea nu este rasplata devotamentului, fidelitatatea este doar loialitate fata de tine insuti. Ce rost are o fidelitate (credinciosie) care se obtine prin exercitii si automutilare? Drama cea mai obisnuita… “am iubit si n-am fost iubit”… este pana la urma ridicola. Iubirea nu este credinta noastra intr-un om, iubirea este o stare de relatie, de comunicare. Si atunci, in ce consta drama? In faptul ca un om, strain de mine, nu ma iubeste? Ce e dramatic in asta? Si de ce tinem noi sa fim in relatie cu cineva care nu doreste sau nu poate acest lucru? In acest caz iubirea noastra e o forma de cersatorie. De fapt, noi avem de cele mai multe ori dorinte mai modeste si mai egoiste. Vrem sa posedam acel om (sa fii a mea, al meu), si iubirea ni se pare drumul cel mai scurt spre acest tel. Daca ar exista si alte drumuri (de acaparare), n-am “iubi”. Dar cum nu exista altele… vrand-nevrand, “iubim” cu patima de moarte. Fericirea nu poate fi ceva dependent de o anume fiinta omeneasca, chiar daca aceasta fiinta e intruchiparea perfectiunii. Fericirea se naste numai din intelegere. Cand pierdem o asemenea fiinta pierdem placerea, dar niciodata fericirea. Fericirea nu se pierde, nu se castiga, ea doar exista… Teoretic, toti oamenii vor sa fie fericiti. Dar, din pacate, fericirea ramane un ideal. Fiindca confundam placerea cu fericirea. Nu cred ca fericirea e totuna cu dorinta implinita. Am vrut sa-mi cumpar computer, si mi-am cumparat. Am vrut sa scriu o carte, si am scris-o. Am vrut sa-mi cumpar o casa, si mi-am cumparat-o. Am vrut sa cuceresc o femeie, si am cucerit-o. Am vrut sa am copii, si am facut copii. Am vrut sa calatoresc si sa vad locuri interesante, si mi-am implinit dorinta etc. etc. Fericirea e starea in care omul e lipsit de orice dorinta, el e fericit ca exista, pur si simplu, fara ca bucuria lui sa depinda de nu stiu ce calatorie si de nu stiu ce acaparare de sentimente. Nu spun oamenii ca … “eram atat de fericit incat as fi putut sa mor”? Asta nu inseamna dorinta de moarte! Aceste cuvinte vor sa exprime o stare de totala impacare cu viata, de extraordinara bucurie a existentei… si, in aceasta stare, cine a trait-o stie ca moartea nu mai este un cosmar. In starile de adanca si reala fericire, dispare gustul pentru conversatie. Fericirea se exprima prin tacere… (inteleg prin tacere o extraordinara intensitate, o intelegere extraordinar de vie si deci cuvintele nu mai sunt necesare). Am vazut foarte putini oameni care sa ravneasca a fi fericiti intr-un mod simplu, care sa doreasca sa se elibereze de spaime si prejudecati, de dorinte prostesti, de relatii meschine. Am vazut insa si foarte multi oameni care confunda fericirea cu un vast program de imburghezire materiala si “sufleteasca”. E trist ca multi dintre noi sunt nefericiti. Dar si mai trist e ca multi dintre noi nici nu vor sa fie fericiti. Ferice de cei saraci in duh, caci a lor ESTE Imparatia cerurilor!"</i> (oxigen.tv) (continuare)

**********************************
“Femeia care ma inseala, dar este ei insasi credincioasa, imi este si mie credincioasa.” – Shakespeare

Cine respecta adevarul ma respecta si pe mine… Il respect si pe cel mai mare ateu care se respecta pe sine. Fidelitatea nu este rasplata devotamentului, fidelitatatea este doar loialitate fata de tine insuti. Ce rost are o fidelitate (credinciosie) care se obtine prin exercitii si automutilare?
Drama cea mai obisnuita… “am iubit si n-am fost iubit”… este pana la urma ridicola. Iubirea nu este credinta noastra intr-un om, iubirea este o stare de relatie, de comunicare. Si atunci, in ce consta drama? In faptul ca un om, strain de mine, nu ma iubeste? Ce e dramatic in asta? Si de ce tinem noi sa fim in relatie cu cineva care nu doreste sau nu poate acest lucru? In acest caz iubirea noastra e o forma de cersatorie. De fapt, noi avem de cele mai multe ori dorinte mai modeste si mai egoiste. Vrem sa posedam acel om (sa fii a mea, al meu), si iubirea ni se pare drumul cel mai scurt spre acest tel. Daca ar exista si alte drumuri (de acaparare), n-am “iubi”. Dar cum nu exista altele… vrand-nevrand, “iubim” cu patima de moarte. Fericirea nu poate fi ceva dependent de o anume fiinta omeneasca, chiar daca aceasta fiinta e intruchiparea perfectiunii. Fericirea se naste numai din intelegere. Cand pierdem o asemenea fiinta pierdem placerea, dar niciodata fericirea. Fericirea nu se pierde, nu se castiga, ea doar exista…
Teoretic, toti oamenii vor sa fie fericiti. Dar, din pacate, fericirea ramane un ideal. Fiindca confundam placerea cu fericirea. Nu cred ca fericirea e totuna cu dorinta implinita. Am vrut sa-mi cumpar computer, si mi-am cumparat. Am vrut sa scriu o carte, si am scris-o. Am vrut sa-mi cumpar o casa, si mi-am cumparat-o. Am vrut sa cuceresc o femeie, si am cucerit-o. Am vrut sa am copii, si am facut copii. Am vrut sa calatoresc si sa vad locuri interesante, si mi-am implinit dorinta etc. etc. Fericirea e starea in care omul e lipsit de orice dorinta, el e fericit ca exista, pur si simplu, fara ca bucuria lui sa depinda de nu stiu ce calatorie si de nu stiu ce acaparare de sentimente. Nu spun oamenii ca … “eram atat de fericit incat as fi putut sa mor”? Asta nu inseamna dorinta de moarte! Aceste cuvinte vor sa exprime o stare de totala impacare cu viata, de extraordinara bucurie a existentei… si, in aceasta stare, cine a trait-o stie ca moartea nu mai este un cosmar. In starile de adanca si reala fericire, dispare gustul pentru conversatie. Fericirea se exprima prin tacere… (inteleg prin tacere o extraordinara intensitate, o intelegere extraordinar de vie si deci cuvintele nu mai sunt necesare).
Am vazut foarte putini oameni care sa ravneasca a fi fericiti intr-un mod simplu, care sa doreasca sa se elibereze de spaime si prejudecati, de dorinte prostesti, de relatii meschine. Am vazut insa si foarte multi oameni care confunda fericirea cu un vast program de imburghezire materiala si “sufleteasca”. E trist ca multi dintre noi sunt nefericiti. Dar si mai trist e ca multi dintre noi nici nu vor sa fie fericiti.
Ferice de cei saraci in duh, caci a lor ESTE Imparatia cerurilor!”

(oxigen.tv)

]]> By: george http://www.cronici.tv/06-nebunia-crucii-istoria-unei-neintelegeri/comment-page-3/#comment-1010 george Sat, 20 Sep 2008 22:04:53 +0000 http://www.cronici.tv/?p=30#comment-1010 §131... n-are importanta cine... si de ce... :cry: ********************************** ********************************** <i><b>“Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel”</b> Hmmmm… oare ce as vrea sa mi se faca mie? stiu? Dar celalalt ce ar vrea sa-i fac? cum sa ma port? Ma duc sa meditez, sa ma rog, sa postesc si sa ma introspectez 40 zile la problemele astea… poate Dumnezeu imi va da un raspuns. Dar daca imi va raspunde… si eu nu inteleg? Ca, mai trebuie sa si intelegi raspunsul. Dumnezeu ne-a creat fiinte inteligente, dotate cu ratiune si vointa. Si prin ratiune ne poate vorbi, ne poate schimba, folosindu-se de revelatie prin credinta, in spirit. Dar, nu ar fi mai bine daca as intra in relatie cu aproapele si sa-l intreb sau sa-mi dau seama ce anume are nevoie, cunoscundu-l in timp? De ce sa ghicesc eu ce este in sufletul lui? Nu mai bine incerc sa inteleg si sa traiesc ce e in sufletul fratelui meu… pentru a intelege la randu-mi ce este in al meu? Sunt un egoist din nastere. Pun mereu binele meu deasupra binelui altuia. [Ma rog... dar daca eu nu-mi vreau binele?] “Ca daca mi-e mie bine, ce-mi pasa de altul?” Dar facand asa… oare nu plec de o premisa gresita? Nu pot fi fericit, nu poti primi daca nu oferi, daca celalalt nu e fericit. E o lege universala. Daca oferi, primesti. Egoist inseamna sa gandesti de unul singur? Sau esti egoist cand incerci sa impui aproapelui tau sa gandeasca la fel ca tine, sa aiba aceleasi opinii? Egoismul tinde ca creeze in jurul sau o absoluta uniformitate tipologica (vezi cazuri extreme de dictatori). Iata un cerc “vicios” (interdependent): 1. Nu poti iubi pe aproapele tau, daca nu ajungi sa te iubesti pe tine. (si viceversa) 2. Nu poti iubi pe Dumnezeu, daca nu ajungi sa iubesti pe aproapele tau. (si viceversa) 3. Nu poti sa te iubesti pe tine, daca Dumnezeu nu-ti ofera iubirea Lui, prin revelatie. Iubim pentru ca El ne-a iubit intai… 4. Nu poti iubi in schimb (pe Dumnezeu, pe oameni, pe tine insuti) daca nu ajungi sa CUNOSTI bine (pe Dumnezeu, pe oameni, pe tine). Nu poti iubi ce nu cunosti!!! (ar fi doar admiratie de la distanta) Atata timp cat eu ma urasc pe mine (pt. ca nu ma inteleg si nu am curajul de a fi sincer, de ma accepta asa cum sunt)… nu pot iubi pe altul. “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Pai eu nu ma iubesc!!!!! Aoleu! Asta inseamna ca sunt egoist, daca nu ajung sa ma accept si sa ma iubesc pe mine? Daca ma dispretuisc si ma detest si sunt nesincer cu mine… si vreau sa primesc jigniri, normal ca pe altul tot asa o sa-l tratez (poate mai bland un pic). Nu-l pot iubi si respecta atata timp cat eu imi doresc moartea (si nu din jertfa altruista pt. altii)! Deci unde este logica aici? Care este logica iubirii? Ori te iubesti pe tine, ori te sacrifici pentru altii? Aaaaa… mda.. “sa iubesti pe pacatos si sa urasti pacatul”. Nu mai inteleg lozinca asta deloc. Aha… iubire si ura in acelasi timp… da, da… bezna si lumina in acelasi timp nu prea am vazut. :?"</i> (June 11th, 2008, Oameni si Perspective - Rationament, Argumentatie si Persuasiune) **************************************** http://www.youtube.com/watch?v=qM-gZintWDc&feature=related *************************************** <i>I believe the children are our future Teach them well and let them lead the way Show them all the beauty they possess inside Give them a sense of pride to make it easier Let the children's laughter remind us how we used to be Everybody's searching for a hero People need someone to look up to I never found anyone who fulfilled my needs A lonely place to be And so I learned to depend on me I decided long ago, never to walk in anyone's shadows If I fail, if I succeed At least I'll live as I believe No matter what they take from me They can't take away my dignity Because the greatest love of all Is happening to me I found the greatest love of all Inside of me The greatest love of all Is easy to achieve <b>Learning to love yourself It is the greatest love of all </b> And if by chance, that special place That you've been dreaming of Leads you to a lonely place Find your strength in love!</i> http://www.youtube.com/watch?v=P1OoM3N7mfc §131… n-are importanta cine… si de ce… :cry:

**********************************
**********************************

“Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel”

Hmmmm… oare ce as vrea sa mi se faca mie? stiu?
Dar celalalt ce ar vrea sa-i fac? cum sa ma port?
Ma duc sa meditez, sa ma rog, sa postesc si sa ma introspectez 40 zile la problemele astea… poate Dumnezeu imi va da un raspuns. Dar daca imi va raspunde… si eu nu inteleg? Ca, mai trebuie sa si intelegi raspunsul. Dumnezeu ne-a creat fiinte inteligente, dotate cu ratiune si vointa. Si prin ratiune ne poate vorbi, ne poate schimba, folosindu-se de revelatie prin credinta, in spirit.
Dar, nu ar fi mai bine daca as intra in relatie cu aproapele si sa-l intreb sau sa-mi dau seama ce anume are nevoie, cunoscundu-l in timp? De ce sa ghicesc eu ce este in sufletul lui? Nu mai bine incerc sa inteleg si sa traiesc ce e in sufletul fratelui meu… pentru a intelege la randu-mi ce este in al meu?

Sunt un egoist din nastere. Pun mereu binele meu deasupra binelui altuia. [Ma rog... dar daca eu nu-mi vreau binele?] “Ca daca mi-e mie bine, ce-mi pasa de altul?” Dar facand asa… oare nu plec de o premisa gresita? Nu pot fi fericit, nu poti primi daca nu oferi, daca celalalt nu e fericit. E o lege universala. Daca oferi, primesti. Egoist inseamna sa gandesti de unul singur? Sau esti egoist cand incerci sa impui aproapelui tau sa gandeasca la fel ca tine, sa aiba aceleasi opinii? Egoismul tinde ca creeze in jurul sau o absoluta uniformitate tipologica (vezi cazuri extreme de dictatori).

Iata un cerc “vicios” (interdependent):
1. Nu poti iubi pe aproapele tau, daca nu ajungi sa te iubesti pe tine. (si viceversa)
2. Nu poti iubi pe Dumnezeu, daca nu ajungi sa iubesti pe aproapele tau. (si viceversa)
3. Nu poti sa te iubesti pe tine, daca Dumnezeu nu-ti ofera iubirea Lui, prin revelatie. Iubim pentru ca El ne-a iubit intai…
4. Nu poti iubi in schimb (pe Dumnezeu, pe oameni, pe tine insuti) daca nu ajungi sa CUNOSTI bine (pe Dumnezeu, pe oameni, pe tine). Nu poti iubi ce nu cunosti!!! (ar fi doar admiratie de la distanta)

Atata timp cat eu ma urasc pe mine (pt. ca nu ma inteleg si nu am curajul de a fi sincer, de ma accepta asa cum sunt)… nu pot iubi pe altul.
“Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Pai eu nu ma iubesc!!!!! Aoleu!
Asta inseamna ca sunt egoist, daca nu ajung sa ma accept si sa ma iubesc pe mine?
Daca ma dispretuisc si ma detest si sunt nesincer cu mine… si vreau sa primesc jigniri, normal ca pe altul tot asa o sa-l tratez (poate mai bland un pic).
Nu-l pot iubi si respecta atata timp cat eu imi doresc moartea (si nu din jertfa altruista pt. altii)!

Deci unde este logica aici?
Care este logica iubirii?
Ori te iubesti pe tine, ori te sacrifici pentru altii?

Aaaaa… mda.. “sa iubesti pe pacatos si sa urasti pacatul”. Nu mai inteleg lozinca asta deloc. Aha… iubire si ura in acelasi timp… da, da… bezna si lumina in acelasi timp nu prea am vazut. :? ”
(June 11th, 2008, Oameni si Perspective – Rationament, Argumentatie si Persuasiune)
****************************************

http://www.youtube.com/watch?v=qM-gZintWDc&feature=related

***************************************
I believe the children are our future
Teach them well and let them lead the way
Show them all the beauty they possess inside
Give them a sense of pride to make it easier
Let the children’s laughter remind us how we used to be
Everybody’s searching for a hero
People need someone to look up to
I never found anyone who fulfilled my needs
A lonely place to be
And so I learned to depend on me
I decided long ago, never to walk in anyone’s shadows
If I fail, if I succeed
At least I’ll live as I believe
No matter what they take from me
They can’t take away my dignity
Because the greatest love of all
Is happening to me
I found the greatest love of all
Inside of me
The greatest love of all
Is easy to achieve
Learning to love yourself
It is the greatest love of all
And if by chance, that special place
That you’ve been dreaming of
Leads you to a lonely place
Find your strength in love!

http://www.youtube.com/watch?v=P1OoM3N7mfc

]]> By: n- are importanta cine http://www.cronici.tv/06-nebunia-crucii-istoria-unei-neintelegeri/comment-page-3/#comment-1004 n- are importanta cine Sat, 20 Sep 2008 08:54:15 +0000 http://www.cronici.tv/?p=30#comment-1004 §121+ §124 “Pomul Cunostintei BINELUI si RAULUI putea sa stea mult si bine langa Pomul Vietii, o vesnicie chiar, si nu se intampla absolut NIMIC”. Sigur ca binele si raul au existat dintotdeauna, inca chiar dinainte ca lui Lucifer sa-i fi strafulgerat asta prin cap. Asa cum intre cei ce se iubesc exista cel putin teoretic si posibilitatea de-ai face si rau celui iubit, ai putea deci sa- l furi, sa- l minti, ....sa- l ucizi chiar...., totusi e- o anomalie sa crezi ca intr- a devar s-a r putea intimpla asa ceva, atitia vreme cit il iubesti dimpotriva ii vei vrea doar binele si inca ala cel mai bun, cel mai, cel mai ,....totul numai la superlativ Practic atita vreme cit va exista dragostea, nici nu se va punea vreodata problema raului Daca vei urmari si dori asa ceva va trebui mai intii sa lucrezi la fundamentul pe care stau cei doi, la dragostea ce sta- ntre ei, va trebui s- o distrugi, s- o subminezi, si- apoi s- o inlocuiesti si cu altceva in schimb... Si asta a reusise deci, a resuit sa lovesasca- n aceasta temelie a dragostei si- apoi s- o inlocuiasca si cu un altceva Tu, Tu, tu si tot ce- i al tau, ia si te uite in oglinda, priveste- te pe tine,... ce grozav ce deosebit, ce fiinta maiastra Egou- ul tau, eul, dragostea de sine, mai presus, mult mai presus decit dragostea pentru cel de linga tine.... “...căci TI-AI NIMICIT TARA(Pamantul/Terra) şi TI-AI PRAPADIT POPORUL. Nu se va mai vorbi NICIODATA de neamul celor răi.” Si-ntradevar prin asta si-a nimicit tara, poporul, regatul, o treime din univers, inclusiv si omul, si va veni si vremea de la care nici nu se va mai vorbi de neamul celor rai Asa a reusit el sa- si distruga poporul. Printr- un nou program de guvaramint, prin acel nou fel de-a fi ce- l propagase si prin care- si ademenise simpatizanti- ingeri nestabili, superficiali, aventuriri... “Dumnezeu nu ucide, isi retrage viata pe care tot EL a dat-o. De ce ? Pentru ca Satana si ingerii lui nu au mai vrut-o si oamenii care vor face la fel, vor avea aceeasi soarta. Iar asta se va intampla NEGRESIT. Dumnezeu nu va putea fi “acuzat” de crima, adica ca UCIDE, EL doar isi va retrage ce a dat, pentru ca nu se mai doreste DARUL SAU.” Si totusi Dzeu va fi cel ce va ucide, indiferent ca printr- o actiune activa si directa sau indirect retragind- si suflarea de viata pe care tot el le-a dat- o, sau chiar prin faptul ca ei insisi prin actiunile lor vor conduce la autodistrugerea lor, tot Dzeu poate fi considerat acela ce- i va omori Numai ca nimeni din universul ramas nu va mai avea vreo retinere, indoiala sau vreo sovaire la ce se va intimpla Toti, din toata inima, si din adincul sufletului lor vor fi pentru si altauri de ceea ce Dzeu va crede de cuviinta sa faca cu ei A crede altfel n- ar fi neaparat gresit sau rau. Insa ramine totusi o reprezentare prea putin biblica a ceea ce descopera ea ca este Dzeu. Si care pina la urma ar fi tot o potrivire, o punere de acord a ceea ce- am vrea noi, a ceea ce ne- am dori noi, a ceea ce avem noi in cap, cu ceea ce relateaza de fapt scriptura c- ar exista in mod real “Ce bine este ca exista si Dumnezeu asta pe aici, ca sa avem TOTI pe cine da vina. EL este de vina pentru toate, EL ucide, EL da boli, EL da porunci pe care nimeni nu le poate implini si apoi tot EL iti ia si gatul tot tie, desi tu te-ai straduit cat ai putut sa-i faci pe plac, totusi EL te condamna, EL te judeca, ce mai, este RAUL ABSOLUT !!!!” Ce usor ar fi daca crestinii ar intelege pentru ei si ar putea explica si pe la altii ca de fapt pe acest pamint n- are cum fi altfel decit cum ii. Atita vreme cit temelia acestui pamint ramine ,,Fiecare dupa cum apuca,... sa cistige cel mai tare, cel mai bun, cel mai..cel mai...” toate vor ramine asa cum le stiti si le vedeti. Nu Dzeu e cel ce le trimite sau le- ar scoate in cale, si nici Satana nu insusi personal sta sa le puie piedici sau sa- i impinga din spate, ci fundamentul acesta subred pe care stam,... Ceea ce vedem sint doar roadele acestui fel de-a fi, si nu are cum fi altfel si de la cei ce cred sint chemati sa evadeze...dac- am putea intelege.... “Dupa ce am facut prostia cu PACATUL, cand ne-a Salvat/Mantuit, ne-a cerut Dumnezeu noua sa facem ceva ? NU !” Dupa ce- am facut prostia cu pacatul Dzeu ne cheama totusi sa facem ceva.. Sa constientizam, sa cautam, sa umblam sa intelegem rostul si ratiunea noastra de-a fi si exista pe-a cest pamint, sa gasim dedesupturile acestei vietuiri, sa credem in El si Fiul Lui, si- n planul ce- intocmira EI DOI pentru noi Si sa experimentam inca de pe acest pamint, rinduiala ce este- ncer “Iubeste- ti aproapele ca pe tine insuti...” si “Da slava lui Dzeu....” §121+ §124

“Pomul Cunostintei BINELUI si RAULUI putea sa stea mult si bine langa Pomul Vietii, o vesnicie chiar, si nu se intampla absolut NIMIC”.

Sigur ca binele si raul au existat dintotdeauna, inca chiar dinainte ca lui Lucifer sa-i fi strafulgerat asta prin cap.

Asa cum intre cei ce se iubesc exista cel putin teoretic si posibilitatea de-ai face si rau celui iubit, ai putea deci sa- l furi, sa- l minti, ….sa- l ucizi chiar…., totusi e- o anomalie sa crezi ca intr- a devar s-a r putea intimpla asa ceva, atitia vreme cit il iubesti
dimpotriva ii vei vrea doar binele si inca ala cel mai bun, cel mai, cel mai ,….totul numai la superlativ
Practic atita vreme cit va exista dragostea, nici nu se va punea vreodata problema raului
Daca vei urmari si dori asa ceva va trebui mai intii sa lucrezi la fundamentul pe care stau cei doi, la dragostea ce sta- ntre ei, va trebui s- o distrugi, s- o subminezi, si- apoi s- o inlocuiesti si cu altceva in schimb…
Si asta a reusise deci, a resuit sa lovesasca- n aceasta temelie a dragostei si- apoi s- o inlocuiasca si cu un altceva
Tu, Tu, tu si tot ce- i al tau, ia si te uite in oglinda, priveste- te pe tine,… ce grozav ce deosebit, ce fiinta maiastra
Egou- ul tau, eul, dragostea de sine, mai presus, mult mai presus decit dragostea pentru cel de linga tine….

“…căci TI-AI NIMICIT TARA(Pamantul/Terra) şi TI-AI PRAPADIT POPORUL. Nu se va mai vorbi NICIODATA de neamul celor răi.”

Si-ntradevar prin asta si-a nimicit tara, poporul, regatul, o treime din univers, inclusiv si omul, si va veni si vremea de la care nici nu se va mai vorbi de neamul celor rai
Asa a reusit el sa- si distruga poporul. Printr- un nou program de guvaramint, prin acel nou fel de-a fi ce- l propagase si prin care- si ademenise simpatizanti- ingeri nestabili, superficiali, aventuriri…

“Dumnezeu nu ucide, isi retrage viata pe care tot EL a dat-o. De ce ? Pentru ca Satana si ingerii lui nu au mai vrut-o si oamenii care vor face la fel, vor avea aceeasi soarta.
Iar asta se va intampla NEGRESIT.
Dumnezeu nu va putea fi “acuzat” de crima, adica ca UCIDE, EL doar isi va retrage ce a dat, pentru ca nu se mai doreste DARUL SAU.”

Si totusi Dzeu va fi cel ce va ucide, indiferent ca printr- o actiune activa si directa sau indirect retragind- si suflarea de viata pe care tot el le-a dat- o, sau chiar prin faptul ca ei insisi prin actiunile lor vor conduce la autodistrugerea lor, tot Dzeu poate fi considerat acela ce- i va omori
Numai ca nimeni din universul ramas nu va mai avea vreo retinere, indoiala sau vreo sovaire la ce se va intimpla
Toti, din toata inima, si din adincul sufletului lor vor fi pentru si altauri de ceea ce Dzeu va crede de cuviinta sa faca cu ei
A crede altfel n- ar fi neaparat gresit sau rau. Insa ramine totusi o reprezentare prea putin biblica a ceea ce descopera ea ca este Dzeu.
Si care pina la urma ar fi tot o potrivire, o punere de acord a ceea ce- am vrea noi, a ceea ce ne- am dori noi, a ceea ce avem noi in cap, cu ceea ce relateaza de fapt scriptura c- ar exista
in mod real
“Ce bine este ca exista si Dumnezeu asta pe aici, ca sa avem TOTI pe cine da vina.
EL este de vina pentru toate, EL ucide, EL da boli, EL da porunci pe care nimeni nu le poate implini si apoi tot EL iti ia si gatul tot tie, desi tu te-ai straduit cat ai putut sa-i faci pe plac, totusi EL te condamna, EL te judeca, ce mai, este RAUL ABSOLUT !!!!”

Ce usor ar fi daca crestinii ar intelege pentru ei si ar putea explica si pe la altii ca de fapt pe acest pamint n- are cum fi altfel decit cum ii. Atita vreme cit temelia acestui pamint ramine ,,Fiecare dupa cum apuca,… sa cistige cel mai tare, cel mai bun, cel mai..cel mai…” toate vor ramine asa cum le stiti si le vedeti.
Nu Dzeu e cel ce le trimite sau le- ar scoate in cale, si nici Satana nu insusi personal sta sa le puie piedici sau sa- i impinga din spate, ci fundamentul acesta subred pe care stam,…
Ceea ce vedem sint doar roadele acestui fel de-a fi, si nu are cum fi altfel
si de la cei ce cred sint chemati sa evadeze…dac- am putea intelege….

“Dupa ce am facut prostia cu PACATUL, cand ne-a Salvat/Mantuit, ne-a cerut Dumnezeu noua sa facem ceva ? NU !”

Dupa ce- am facut prostia cu pacatul Dzeu ne cheama totusi sa facem ceva..
Sa constientizam, sa cautam, sa umblam sa intelegem rostul si ratiunea noastra de-a fi si exista pe-a cest pamint, sa gasim dedesupturile acestei vietuiri, sa credem in El si Fiul Lui, si- n planul ce- intocmira EI DOI pentru noi
Si sa experimentam inca de pe acest pamint, rinduiala ce este- ncer

“Iubeste- ti aproapele ca pe tine insuti…” si
“Da slava lui Dzeu….”

]]> By: n- are importanta cine http://www.cronici.tv/06-nebunia-crucii-istoria-unei-neintelegeri/comment-page-3/#comment-999 n- are importanta cine Fri, 19 Sep 2008 18:45:51 +0000 http://www.cronici.tv/?p=30#comment-999 Bine dar sa ramin asa Eu cu Dzeul meu…care n- a murit…la cruce, .. a murit doar Fiul Sau...pe care tot El l-a adus apoi din nou la viata....ca eu sa traiesc... si tot universul...intelept (retine deci bine, intelept, si nu inteligent ceea ce inseamna cu totu altceva) … Si tu cu Dzeul tau...care-a murit...atunci pe cruce...a ales sa moara (desi nu prea pot intelege cum... cum adica vezi tu pe Dzeu sa moara?- numai daca n- ai intelege tu asta iar doar cu inima... cu intreaga fiinta... si nu cu mintea omeneasca si logica)....ca tu sa traiesti..., ....care ar fi alegerea ta?...a ta sau a mea... ....... Corect George, chiar tu singur ti- ai dat raspuns corect in dreptul tau... Vorba ta, pa.... Bine dar sa ramin asa

Eu cu Dzeul meu…care n- a murit…la cruce, .. a murit doar Fiul Sau…pe care tot El l-a adus apoi din nou la viata….ca eu sa traiesc… si tot universul…intelept (retine deci bine, intelept, si nu inteligent ceea ce inseamna cu totu altceva) …

Si tu cu Dzeul tau…care-a murit…atunci pe cruce…a ales sa moara (desi nu prea pot intelege cum… cum adica vezi tu pe Dzeu sa moara?- numai daca n- ai intelege tu asta iar doar cu inima… cu intreaga fiinta… si nu cu mintea omeneasca si logica)….ca tu sa traiesti…,
….care ar fi alegerea ta?…a ta sau a mea…
…….
Corect George, chiar tu singur ti- ai dat raspuns corect in dreptul tau…

Vorba ta, pa….

]]> By: george http://www.cronici.tv/06-nebunia-crucii-istoria-unei-neintelegeri/comment-page-3/#comment-998 george Fri, 19 Sep 2008 11:54:56 +0000 http://www.cronici.tv/?p=30#comment-998 <i>...ma aflu in intuneric total... in bezna... doar eu si pasii mei in noapte... ratacesc... aud de departe... ca prin soapte... ca o adiere a vantului... aud o voce... care-mi mangaie timpanele urechilor: <b>"george, opreste-te!"</b>... liniste... inima mea bate tare... atat de tare... raman inmarmurit...<b>"acum deschide ochii!"</b>... pleopele mele sunt lipite de ochi... incerc... ma straduiesc... as vrea, dar nu pot... nu am mai "vazut" niciodata... am trait toata viata in intuneric... <b>"hai... nu te teme... deschide ochii... si priveste!"</b>... mi-e teama sa privesc adevarul in fata, pt. prima oara in viata mi-e frica... dar ma si atrage ca un magnet... insa vocea suna atat de ciudat, de nefamiliar, ceva ce nu auzisem niciodata pana atunci, dar atat de dulce, atat de gingas, atat de linistitor... ochii ma dor... lumina e prea puternica... mi-e frica de ceea ce vad... incerc sa ma ascund<b>"...si dupa ce te vei intoarce... sa intaresti pe fratiorii tai..."</b>... incep sa plang... ma prabusesc ... liniste... tensiunea e la cote maxime... parca si linistea doare... deodata ceva miraculos se intampla... simt cum o mana ma mangaie... ma acopera... si ma intareste... simte impreuna cu mine... sufera impreuna cu mine...<b>"...nu te teme... iata ca eu sunt cu tine... in fiecare clipa... ti-am oferit libertatea de a alege... ti-am <b>dat</b> din ce era al meu..."</b> </i> Oooooo.... sufletul meu este cuprins de o intristare de moarte... :cry: Te laud, Tata, fiindca ai ascuns aceste lucruri de ochii celor invatati... si le-ai descoperit celor umili si simpli!!! Cu adevarat, trebuie sa intelegi cu inima, cu intreaga fiinta... si nu cu mintea omeneasca, cu logica... fiindca altfel e doar o <b>nebunie</b> a crucii... Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii (cosmos)... <a>Pe El sa-L urmati!</a> A venit la ai sai... si ai sai nu l-au primit... :cry: unde este lol-ul acum???????? pleaca... de la mine!!!!! tu nu ma auzi?? pleaca odata! du-te... si <a>lasa-ma</a> <a>pe mine</a> !!!!!! <b>Go... and speak no more! your faith saves you...</b> Cu adevarat, la final... fiul <b>adevarat</b> face ce vede pe tatal facand... fiul impostor doar zice "da" … si apoi pleaca tot pe calea lui... calea usoara… ******************************** ps: Dumnezeu a murit... atunci pe cruce... a ales sa moara... ca eu sa traiesc... si intregul univers inteligent! ... care va fi alegerea mea? a mea sau a ta... n-are importanta cine... …ma aflu in intuneric total… in bezna… doar eu si pasii mei in noapte… ratacesc… aud de departe… ca prin soapte… ca o adiere a vantului… aud o voce… care-mi mangaie timpanele urechilor: “george, opreste-te!”… liniste… inima mea bate tare… atat de tare… raman inmarmurit…“acum deschide ochii!”… pleopele mele sunt lipite de ochi… incerc… ma straduiesc… as vrea, dar nu pot… nu am mai “vazut” niciodata… am trait toata viata in intuneric… “hai… nu te teme… deschide ochii… si priveste!”… mi-e teama sa privesc adevarul in fata, pt. prima oara in viata mi-e frica… dar ma si atrage ca un magnet… insa vocea suna atat de ciudat, de nefamiliar, ceva ce nu auzisem niciodata pana atunci, dar atat de dulce, atat de gingas, atat de linistitor… ochii ma dor… lumina e prea puternica… mi-e frica de ceea ce vad… incerc sa ma ascund“…si dupa ce te vei intoarce… sa intaresti pe fratiorii tai…”… incep sa plang… ma prabusesc … liniste… tensiunea e la cote maxime… parca si linistea doare… deodata ceva miraculos se intampla… simt cum o mana ma mangaie… ma acopera… si ma intareste… simte impreuna cu mine… sufera impreuna cu mine…“…nu te teme… iata ca eu sunt cu tine… in fiecare clipa… ti-am oferit libertatea de a alege… ti-am dat din ce era al meu…”

Oooooo…. sufletul meu este cuprins de o intristare de moarte… :cry: Te laud, Tata, fiindca ai ascuns aceste lucruri de ochii celor invatati… si le-ai descoperit celor umili si simpli!!!

Cu adevarat, trebuie sa intelegi cu inima, cu intreaga fiinta… si nu cu mintea omeneasca, cu logica… fiindca altfel e doar o nebunie a crucii…
Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii (cosmos)… Pe El sa-L urmati!

A venit la ai sai… si ai sai nu l-au primit… :cry:

unde este lol-ul acum????????
pleaca… de la mine!!!!! tu nu ma auzi?? pleaca odata! du-te… si lasa-ma pe mine !!!!!!

Go… and speak no more! your faith saves you…

Cu adevarat, la final… fiul adevarat face ce vede pe tatal facand… fiul impostor doar zice “da” … si apoi pleaca tot pe calea lui… calea usoara…

********************************
ps: Dumnezeu a murit… atunci pe cruce… a ales sa moara… ca eu sa traiesc… si intregul univers inteligent! … care va fi alegerea mea?
a mea sau a ta… n-are importanta cine…

]]> By: n- are importanta cine http://www.cronici.tv/06-nebunia-crucii-istoria-unei-neintelegeri/comment-page-3/#comment-993 n- are importanta cine Thu, 18 Sep 2008 20:02:08 +0000 http://www.cronici.tv/?p=30#comment-993 In “campania lui electorala”, Lucifer nu isi surprinse simpatizantii cu un asa zis program al “binelui si raului”. El nu prezentase in fata multimilor ce- l aclamau, ce bine- i aia sa fii rau, sa furi, sa ucizi, sa dai cu paru.... Nici ca ce bun ar fi fumatu, bautu sau luatu de drog... sau curvia, dezmatul sau destrabalarea... Nu, nu, nici macar nu stia nimeni ce- s alea, si ca atare nici nu le- ar fi putut descrie asa ceva. Acestea toate urmau doar ca sa vina, urmarea acelei ideologiei lui ce- o avea deocamdata doar in cap Si cu aceasta venise el deci si- i fermecase. Ce grozav..., ce bine li s-a r potrivi..., ce viitor si ce perspectiva minunata... Mult, muuult mai bine decit ceea ce stiau ei... :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: Ca si cum ar fi de ex, sa spunem ca te- ai trezi tu deodata acasa cu intreaga ta familie- n cap, toti nervosi si agitati, gesticulind care mai de care: - Ce tot atita iubire si ce- atita dragoste si de unde atita intelegere si pace... ce- mi tot impui tu capu cu prostii dintr- astea, - mai lasa- ma dle, da ce, eu nu stiu ce-i aia viata, de ce adica sa nu- mi traiesc eu viata cum mi- as dori eu, sa gust dar din ea, sa stiu si eu ce- i aia viata...sa nu mi pase de nimic... - De ce adica as privi eu mereu intelegator la “bietu” nostru Danut, ce cica ar fi mai slab, mai nevoias mai neajutorat, sa iau aminte la necazu lui si sa simt cu el, sa -l inconjur cu dragoste si..., de ce sa- mi tot iau timp si pentru bunici si pentru cumnata vaduva, si .... mai lasa- ma dom- le, da ce eu am timp de pierdut.... Nu vezi ca nimeni nu mai ia seama lozinca asta a ta vechita si prafuita, cica sa -mi iubesc aproapele ca pe mine insumi...hmmm... ce nebunie - De ce sa n- am eu adica parte de mai multe... de vreme ce- s mai destept, mai harnic, mai binecuvintat... De ce sa impart eu mereu cu astia ce- s mai slabi, mai limitati si mai neputinciosi. Treaba lor, sa se descurce cum or putea si sa nu- i mai prind cu mina intinsa, ca deh.... asa ar fi fumos si asa ne invata si tata... - Si- apoi mai stii ceva, de unde si de ce, TU, de ce mereu TU, TU adica sa fii mereu acela ce sa fii respectat si ascultat. Mereu tu sa fii in mijloc, in centru, de la tine... tot si apoi iar la tine...toate... De ce numai tu, de ce nu Radu, sau Ion de ex., ce cu adica ar fi ei mai prejos ca tine... De ce sa hotaresti doar TU si- n totdeauna TU, de ce nu cei mai multi, de nu o democratie si pe la noi, ca doar e la moda si- i o practica cam prin toata lumea... Sa se hotareasca dar pe vot majoritar, 50% + 1, ei sa hotareasca si dicteze de- acu.. Si uite asa, ai fost tu sa zicem, contestat, inca nu chiar dat la o parte, ci doar contestat... In casa ta, care- ti inseamna tie asa de mult, si pe care puneai atita pret, pentru care simti asa de mult, si pentru.... Chiar daca doua treimi inca mai stau de partea ta, te apara si si- ar da si viata pentru tine, si care incearca disperati sa- i mai intoarca cumva din drumul lor si pe ceilalti... Ai ajuns tu deci sa vezi chiar in casa ta acest “bine si rau” de care ai dorit sa- i feresti de cind sint ei... Si- acu te-astepti sa vezi cum iti vor apare in casa, incet, pe rind, minciuni, inselaciuni, mici furtisaguri, apoi doamne fereste- crima, bautura tigari, ...droguri..destrabalare, dezmat Tu stii si cunosti doar bine ce inseamna aia “fiecare pentru el si pentru ce- i a lui” si ca numai asta- i ceea ce ar putea urma... Si- ar fi normal, ma gindesc eu, ca- n marea ta dragoste, sa te gindesti, sa- ti lucrezi mintea.....Doamne oare ce sa fac, cum as putea sa- i scap... Sa reprim actiunea lor in forta?.... dupa ce toata viata le- am vorbit doar de iubire si dragoste...,de intelegere si pace.... Sa- i las sa- si continue in voie aventura...?, doar asa ca sa vada ei singuri unde- ar putea ajunge....sa- i vad pe rind contaminati de- acesata boala necrutatoare, sa- i vad cum vor cadea ei unu cite unu, cum se vor degrada si prapadi pe rind.. .....Casa, familia, caminu meu in care am fost atit de fericiti ... Si-asa s- ar putea, ar putea fi o varianta, da n- ar trebui sa fie neaparat asa... Asa s- ar putea deci ca sa- ti vie in minte si un gest disperat, de ex, cum ca tovarasa ta de- o viata ...ceea atit de draga tie, ceea pe care- o iubesti atit de mult, care ti i- a adus pe toti la viata, si care iti fuse in viata mai mult decit numai un“una”, ti- a fost chiar “un singur trup”, Iti vine in minte dar ce- ar fi s- o trimiti pe ea intr- o misiune... ...Si asa cine stie poate ai reusi sa- i misti cumva... sa- i cutremuri, sa- i pui serios pe ginduri... ....S- ar putea... sint doar variante... si variante... :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: Dzeu a ales in dreptul Lui, si El un plan, ....Fiinte dupa chipul si asemanarea Lui, al Lor..., Edenul, pomul..., si apoi si marul. Nu numai mirosu, mireasma, parfumu....nuuuu, si marul. Omului i- a fost pregatit deci o gradina, un pom, si si... un fruct. Pe care era chemat sa le pazeasca. Nu de tilhari si hoti, nu de cutremure si cataclisme... Nuuuu, ci de mirosuri, de parfumuri...de idei... ce se preumblau prin univers, Cineva umbla cu smecherii, insela lumea, voia sa submineze autoritatea Tatalui, sa puna la indoiala ce spune El, se voia el pe el in,- si pe,- locul Lui Omul era avertizat, era chemat sa bage bine de seama dar, sa se pazeasca bine... “cunostinta binelui si raului” dadea tircoale, iar el era chemat sa fie vigilent...,caminul lui sta in primejdie.... Dar daca el cadea, lui ii fuse rinduit, i se “permise”, si sa inghita,... sa mestece, ...sa dea pe git, ...si- apoi sa si digere, Sa se dezvolte deplin pacatul in lumea lui, sa se desfasoare si descopere de tot, in toata plentitudinea si hidosenia lui cea mare... sa- si faca dar tot ciclul lui complet,... si asa....sa vada toti cei de acasa....sa stie si- apoi sa si inteleaga aceasta lectie.... Sa nu mai fie dubii, nici retineri la ceea ce- ar fi urmat......si sa accepte si ceea ce va urma... Ingerilor in schimb nu le fu “permis” asa ceva, ei au avut doar parte sa miroase, s- adulmece... Ei au inteles doar ideologic ce- i aceea “bine sau rau”, in lumea lor nu se transpuse nicicind in practica ceea ce creiona Lucifer ca un nou viitor. Ei ar fi trebuit sa stea doar la Dumnzeul lor, fara sa murmure sau sa cirteasca..., Insa omul....? El avuse parte deci si de mar.... Si prin urmare el ajunse sa traiasca din plin si consecintele acelui mar, fara sa stie prea bine ce- i aia Dumnezeu si lumea Lui... (ma refer la toti ce-i ce au urmat dupa Adam) Si poate si de aceea, acest om ramase in univers ceva deosebit, un caz aparte, un statut mai special. Sau cum altfel am intelege acest statut privilegiat al omului- pentru el “era lucrat” si un plan de salvare al lui, si inca chiar de la start... ....Pe cind ingerilor cazuti- nu, soarta lor parea pecetluita inca de la cadera lor... In “campania lui electorala”, Lucifer nu isi surprinse simpatizantii cu un asa zis program al “binelui si raului”. El nu prezentase in fata multimilor ce- l aclamau, ce bine- i aia sa fii rau, sa furi, sa ucizi, sa dai cu paru…. Nici ca ce bun ar fi fumatu, bautu sau luatu de drog… sau curvia, dezmatul sau destrabalarea…
Nu, nu, nici macar nu stia nimeni ce- s alea, si ca atare nici nu le- ar fi putut descrie asa ceva.
Acestea toate urmau doar ca sa vina, urmarea acelei ideologiei lui ce- o avea deocamdata doar in cap
Si cu aceasta venise el deci si- i fermecase. Ce grozav…, ce bine li s-a r potrivi…, ce viitor si ce perspectiva minunata…
Mult, muuult mai bine decit ceea ce stiau ei…

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Ca si cum ar fi de ex, sa spunem ca te- ai trezi tu deodata acasa cu intreaga ta familie- n cap, toti nervosi si agitati, gesticulind care mai de care:
- Ce tot atita iubire si ce- atita dragoste si de unde atita intelegere si pace… ce- mi tot impui tu capu cu prostii dintr- astea,
- mai lasa- ma dle, da ce, eu nu stiu ce-i aia viata, de ce adica sa nu- mi traiesc eu viata cum mi- as dori eu, sa gust dar din ea, sa stiu si eu ce- i aia viata…sa nu mi pase de nimic…

- De ce adica as privi eu mereu intelegator la “bietu” nostru Danut, ce cica ar fi mai slab, mai nevoias mai neajutorat, sa iau aminte la necazu lui si sa simt cu el, sa -l inconjur cu dragoste si…, de ce sa- mi tot iau timp si pentru bunici si pentru cumnata vaduva, si …. mai lasa- ma dom- le, da ce eu am timp de pierdut….
Nu vezi ca nimeni nu mai ia seama lozinca asta a ta vechita si prafuita, cica sa -mi iubesc aproapele ca pe mine insumi…hmmm… ce nebunie

- De ce sa n- am eu adica parte de mai multe… de vreme ce- s mai destept, mai harnic, mai binecuvintat… De ce sa impart eu mereu cu astia ce- s mai slabi, mai limitati si mai neputinciosi. Treaba lor, sa se descurce cum or putea si sa nu- i mai prind cu mina intinsa, ca deh…. asa ar fi fumos si asa ne invata si tata…

- Si- apoi mai stii ceva, de unde si de ce, TU, de ce mereu TU, TU adica sa fii mereu acela ce sa fii respectat si ascultat. Mereu tu sa fii in mijloc, in centru, de la tine… tot si apoi iar la tine…toate…
De ce numai tu, de ce nu Radu, sau Ion de ex., ce cu adica ar fi ei mai prejos ca tine…
De ce sa hotaresti doar TU si- n totdeauna TU, de ce nu cei mai multi, de nu o democratie si pe la noi, ca doar e la moda si- i o practica cam prin toata lumea…
Sa se hotareasca dar pe vot majoritar, 50% + 1, ei sa hotareasca si dicteze de- acu..

Si uite asa, ai fost tu sa zicem, contestat, inca nu chiar dat la o parte, ci doar contestat…
In casa ta, care- ti inseamna tie asa de mult, si pe care puneai atita pret, pentru care simti asa de mult, si pentru….
Chiar daca doua treimi inca mai stau de partea ta, te apara si si- ar da si viata pentru tine, si care incearca disperati sa- i mai intoarca cumva din drumul lor si pe ceilalti…
Ai ajuns tu deci sa vezi chiar in casa ta acest “bine si rau” de care ai dorit sa- i feresti de cind sint ei…
Si- acu te-astepti sa vezi cum iti vor apare in casa, incet, pe rind, minciuni, inselaciuni, mici furtisaguri, apoi doamne fereste- crima, bautura tigari, …droguri..destrabalare, dezmat
Tu stii si cunosti doar bine ce inseamna aia “fiecare pentru el si pentru ce- i a lui” si ca numai asta- i ceea ce ar putea urma…

Si- ar fi normal, ma gindesc eu, ca- n marea ta dragoste, sa te gindesti, sa- ti lucrezi mintea…..Doamne oare ce sa fac, cum as putea sa- i scap…
Sa reprim actiunea lor in forta?…. dupa ce toata viata le- am vorbit doar de iubire si dragoste…,de intelegere si pace….
Sa- i las sa- si continue in voie aventura…?, doar asa ca sa vada ei singuri unde- ar putea ajunge….sa- i vad pe rind contaminati de- acesata boala necrutatoare, sa- i vad cum vor cadea ei unu cite unu, cum se vor degrada si prapadi pe rind..
…..Casa, familia, caminu meu in care am fost atit de fericiti …
Si-asa s- ar putea, ar putea fi o varianta, da n- ar trebui sa fie neaparat asa…
Asa s- ar putea deci ca sa- ti vie in minte si un gest disperat, de ex, cum ca tovarasa ta de- o viata …ceea atit de draga tie, ceea pe care- o iubesti atit de mult, care ti i- a adus pe toti la viata, si care iti fuse in viata mai mult decit numai un“una”, ti- a fost chiar “un singur trup”,
Iti vine in minte dar ce- ar fi s- o trimiti pe ea intr- o misiune…
…Si asa cine stie poate ai reusi sa- i misti cumva… sa- i cutremuri, sa- i pui serios pe ginduri…
….S- ar putea… sint doar variante… si variante…

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Dzeu a ales in dreptul Lui, si El un plan,
….Fiinte dupa chipul si asemanarea Lui, al Lor…, Edenul, pomul…, si apoi si marul.
Nu numai mirosu, mireasma, parfumu….nuuuu, si marul.
Omului i- a fost pregatit deci o gradina, un pom, si si… un fruct. Pe care era chemat sa le pazeasca. Nu de tilhari si hoti, nu de cutremure si cataclisme…
Nuuuu, ci de mirosuri, de parfumuri…de idei… ce se preumblau prin univers,
Cineva umbla cu smecherii, insela lumea, voia sa submineze autoritatea Tatalui, sa puna la indoiala ce spune El, se voia el pe el in,- si pe,- locul Lui
Omul era avertizat, era chemat sa bage bine de seama dar, sa se pazeasca bine…
“cunostinta binelui si raului” dadea tircoale, iar el era chemat sa fie vigilent…,caminul lui sta in primejdie….
Dar daca el cadea, lui ii fuse rinduit, i se “permise”, si sa inghita,… sa mestece, …sa dea pe git, …si- apoi sa si digere,
Sa se dezvolte deplin pacatul in lumea lui, sa se desfasoare si descopere de tot, in toata plentitudinea si hidosenia lui cea mare… sa- si faca dar tot ciclul lui complet,…
si asa….sa vada toti cei de acasa….sa stie si- apoi sa si inteleaga aceasta lectie….
Sa nu mai fie dubii, nici retineri la ceea ce- ar fi urmat……si sa accepte si ceea ce va urma…
Ingerilor in schimb nu le fu “permis” asa ceva, ei au avut doar parte sa miroase, s- adulmece…
Ei au inteles doar ideologic ce- i aceea “bine sau rau”, in lumea lor nu se transpuse nicicind in practica ceea ce creiona Lucifer ca un nou viitor.
Ei ar fi trebuit sa stea doar la Dumnzeul lor, fara sa murmure sau sa cirteasca…,
Insa omul….? El avuse parte deci si de mar…. Si prin urmare el ajunse sa traiasca din plin si consecintele acelui mar, fara sa stie prea bine ce- i aia Dumnezeu si lumea Lui…
(ma refer la toti ce-i ce au urmat dupa Adam)
Si poate si de aceea, acest om ramase in univers ceva deosebit, un caz aparte, un statut mai special.

Sau cum altfel am intelege acest statut privilegiat al omului- pentru el “era lucrat” si un plan de salvare al lui, si inca chiar de la start…
….Pe cind ingerilor cazuti- nu, soarta lor parea pecetluita inca de la cadera lor…

]]> By: george http://www.cronici.tv/06-nebunia-crucii-istoria-unei-neintelegeri/comment-page-3/#comment-981 george Tue, 16 Sep 2008 21:48:11 +0000 http://www.cronici.tv/?p=30#comment-981 Valeuuuu! Dar ce-ai incercat sa publici, prietene? Un roman-fluviu in 500 de pagini? "Razboi si pace" in varianta revizuita? :P lol Normal, comentariile sunt limitate ca nr. de caractere. Mi se pare logic. O adresa de-a mea de email? Aici pe site? Esti nebun? :P ... vrei sa-mi scrie Edi mereu si sa nu mai scap de el? Aoleu!!! Doar stii ca il detest! E un "incuiat" (sa nu mai spui la nimeni) :mrgreen: Glumesc, omule... Uite adresa asta: fromgeorge@gmail.com (ca cea de yahoo nu o dau... oricum am afisat-o pe oxigen la un moment dat, la ce naiba sa ma mai feresc?). Astept cu interes viziunea ta! Multumesc mult pentru incredere! Ai grija de tine! Pa! ps: ai vazut ca adminul a fost corect? stiu ca sunt baieti buni si, cu aceasta ocazie, ii salut si le cer scuze pt. comentariile mele nebunesti! ;) ... spre surprinderea mea, se pare ca cineva acolo sus ma simpatizeaza... :oops: (o fi doar pt. umor? adevarul e dincolo de noi...) Valeuuuu! Dar ce-ai incercat sa publici, prietene? Un roman-fluviu in 500 de pagini? “Razboi si pace” in varianta revizuita? :P lol Normal, comentariile sunt limitate ca nr. de caractere. Mi se pare logic.
O adresa de-a mea de email? Aici pe site? Esti nebun? :P … vrei sa-mi scrie Edi mereu si sa nu mai scap de el? Aoleu!!! Doar stii ca il detest! E un “incuiat” (sa nu mai spui la nimeni) :mrgreen:
Glumesc, omule… Uite adresa asta: fromgeorge@gmail.com (ca cea de yahoo nu o dau… oricum am afisat-o pe oxigen la un moment dat, la ce naiba sa ma mai feresc?). Astept cu interes viziunea ta! Multumesc mult pentru incredere! Ai grija de tine! Pa!

ps: ai vazut ca adminul a fost corect? stiu ca sunt baieti buni si, cu aceasta ocazie, ii salut si le cer scuze pt. comentariile mele nebunesti! ;) … spre surprinderea mea, se pare ca cineva acolo sus ma simpatizeaza… :oops: (o fi doar pt. umor? adevarul e dincolo de noi…)

]]>