Foarte interesant si din cate pot eu sa vad, biblic ! Ma bucur frate Edi de hotararea ce ai luat
Domnul fie tine si cu fratele Sorin in lucrarea ce o aveti de facut!

Cu dragoste

Doamne, doamne, doamne… este extraordinar acest om! Daca Edi nu ar fi existat, trebuia inventat!
Este incredibil de inteligent si intelept. Ma uimeste cu fiecare emisiune, ma fascineaza. Damn it! Ma simt ca un mare prost… ce sunt. Oare ma vei putea ierta vreodata? Poti sa ma numesti cum vrei si sa ma urasti… numai lasa-ma sa fiu alaturi de tine, sa te ascult.
Multumesc, Edi! MULTUMESC!
Multumesc Taticule pentru prietenul meu Edi! Tu imi vorbesti prin el…

E mai greu de inteles cum un Dumnezeu atemporal incepe o lucrare de ispasire intr-un anumit an (1844), respectand tiparele de gandire umane pentru a se descoperi. EL, adica Isus a creat timpul si spatiul si atunci de ce ar nevoie de un reper temporal pentru a se explica?
La cruce care natura a LUI a fost crucificata sau omorata? de ce?

Domnule Beniamin Plesa,
Intrebarea pe care i-o pui domnului Edi ma interpeleaza…
Sau eu nu am inteles bine sau dansul nu s-a exprimat bine.
Caci a spus asa : perdeaua care exista intre sfanta si sfanta sfintelor reprezenta corpul D’lui Hristos ( a mentionat ca apostolul Pavel a facut declaratia asta) si acea perdea s-a sfasiat in momentul mortii lui Iisus pe cruce.
Daca jertfa a fost adusa odata pentru totdeauna, perdeaua nu mai exista, cum poate sa intre Iisus intr-un templu din ceruri in care exista cele doua incaperi? Ce rol ar mai avea o perdea despartitoare acolo? Ar mai fi nevoie de o alta jertfa care sa surpe zidul de despartire intre om si Dumnezeu? Este un non sens! De unde ideea asta ciudata cu intrarea lui Iisus in sfanta sfintelor ca preot dupa randuiala lui Aaron, cand el este preot in veac dupa randuiala lui Melchisedec! El insusi ne-a spus asta prin instituirea sfintei cine – painea si vinul – iar apostolul Pavel in cartea Evrei repeta de nenumarate ori aceasta preotie.
Eu cred ca lucrarea de ispasire a fost terminata la cruce.
Astept si parerile celorlalti, pana atunci ne rugam si studiem mai mult !
Victor

EVR 7. 11.
Dacă, dar, desăvârşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia Leviţilor, – căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot “după rânduiala lui Melhisedec”, şi nu după rânduiala lui Aaron?

Frate George
Incearca sa iti schimbi atitudinea si vei vedea ca nu te mai chinuiesti si poti sa-l tratezi nu numai pe cel ce nu-l suporti ci si pe cel care iti vrea raul cu … IUBIRE si multa intelegere! Pentru ce nu incerci?! Toti vrem lumina si tocmai de aceea suntem aici!
Cu dragoste…

Domnule Zeno,
ridici o intrebare foarte interesanta:
“La cruce care natura a LUI a fost crucificata sau omorata? de ce?”
Sa vedem mai intai in ce natura a venit El pa pamant! Dupa cautarile mele, strict personale, am ajuns la concluzia ca El s-a intrupat intr-un corp asemenea lui Adam dupa cadere( ADN uman, cu nevoia de foame, de sete, de frig… etc. predispus la boli si la imbatranirea celulelor care duce la moarte “naturala”). Din punct de vedere psihic, a avut natura lui Adam inainte de cadere. Adica libera alegere de a pacatui sau nu. Daca Adam a fost desavarsit la creatiune, asta nu inseamna ca a fost facut fara posibilitatea de a cadea ( dovada – a cazut!) ci cu deplina libertate sa aleaga sa traiasca in continuare fara pacat sau sa pacatuiasca.
Acum intrebarea ta : la cruce care natura a fost crucificata sau omorata?
Nu stiu sa raspund ci imi pun si eu o alta intrebare: poate sa fie omorat numai sufletul sau numai trupul cuiva? Parerea mea este ca nu! A fost omorat Omul Iisus pur si simplu, cu amandoua “naturile” cu care s-a nascut!
Astept parerile celor mai studiati !
Victor

Frate Jugarean !!
Bine ai afirmat -”-invatatura despre sanctuarul din cer “–este prinsa in punctele de doctrina.Da ! Este adevarat dar e mult mai mult decit –una din invataturi–aceasta invatatura este singura care i-i face pe adventisi deosebiti de ceilalti crestini.
SABATUL–este tinut si de alte multe org.crestine,,Purcelul–sint o multime de crestini ce nu maninca purcelusul,,vegetarianismul este practicat mai mult de NEW_AGE-ers,Credinta ca nu exista -constienta -dupa moartea trupului ,la fel o au multi. DAR ceea ce nu are nimeni in afara adventismului este ca :–Isus dupa ce a stat
peste 1840 de ani intr-un compartiment in cer ,in 1844 -s-a mutat inr-un loc un pic mai sfint decit celalalt (cum se poate ca in cer sa fie loc sfint si loc si mai sfint nimeni nu stie)
Si cum am mai zis –EL trebuia sa iese demult–1851- dar adventistii inca nu sint “pregatiti” si domnul mai intirzie (contrar la ce spune scriptura)pentru ca adventistii sa se pregateasca si mai bine .,sa ajunga sa reprezinte exact caracterul lui Isus si daca nu ajungem perfecti in caracter cum este el –Isus nu poate sa iasa .
Idea principala in acest rationament este ca –adventistii trebuie sa se opreasca sa mai trimita pacate in sfinta sfintelor din cer .terminarea “lucrarii”lui isus e conditionata de –pregatirea desavirsita a adventistilor.
Doamne ai mila de noi!! Daca “venirea”ta este conditionata de perfectiunea in caracter a adventistilor ,atunci ne putem lua ramas bun de a iesii din sanctuar si sa te vedem pe pamint,si in consetinta –bai-bai- calatorie printre stele ,sapta zile spre cetatea sfinta ,sabat sarbatorit pe la mijlocul drumului impreuna cu ingerii si asa mai departe.
Acestea sint idei comlect ne-biblice –iar EDI incearca sa le puna intr-o lumina noua.
Tot ce am zis mai sus –vei gasi adventisti care cred exact asa.(am intilnit multi frati ce citesc biblia in felul acesta)
PS–frate jugarean si Victor imi cer scuze dar sar putea sa scriu mai putin in urmatoarele zile.
Plec in vacanta -la MIAMI-Florida si daca iau computerul cu mine pe plaja ,sar putea ca draga mea nevasta sa mi-l arunce in -oceanul atlantic.(glumesc )
Dar sar putea sa-l iau cu mine spre dezamagirea multora.
LOve –toata lumea de pe acest sait.
cu drag Beni

lol, beni scapam de tine?… glumesc
si eu ma duc la munte pt. cateva zile.
vedere (postcard)… vreau si eu, vreau si eu! lol … “welcome to miami” mi-aduce aminte de un cantec r’n'b
hai ca sunt nebun! pa!

pt.Aristide: “Parca mi-aduc aminte ca “Avraam “…Ar fi bine sa mai studiezi si tu si sa nu mai vorbesti din amintiri.pa.

In emisiune s-au spus multe idei interesante, in prima auditie…

In primul rand, “scandalul” crucii. S-a spus ca ucenicii obisnuiti n-au inteles crucea pana n-a venit Pavel sa le-o explice (chiar asa?…). Iar pentru el Evanghelia era crucea, de aceea starnea mereu impotrivire in jurul lui. Am verificat in Scriptura si am gasit ca Pavel predica atat crucea cat si invierea, deopotriva. In Antiohia Pisidiei de exemplu, Pavel insista chiar mai mult asupra invierii decat asupra crucificarii. In Tesalonic la fel, apare si moartea si invierea. In Areopagul din Atena, grecii si-au batut joc de el abia atunci cand a vorbit de invierea din morti. Pana atunci au ascultat linistiti. Lui Felix a putut sa-i prezinte curcea, dar nu si judecata viitoare. In fata lui Agripa, vorbeste despre “nadejdea fagaduintei”, adica despre invierea mortilor, ceea ce l-a facut pe Festus sa-i strige lui Pavel “esti nebun!”… Chiar si celor din Roma le-a adus dovezi din Lege si Prooroci, unde se prezinta atat moartea cat si invierea. Asa ca, de unde aceasta idee ca Pavel ar fi inaltat crucea mai presus de inviere? Chiar si in epistolele in care explica amanuntit teologia crucii, Pavel vorbeste despre un Isus viu, aflat la dreapta Tatalui, unde mijloceste pentru noi, si care este prezent in viata credinciosului prin Duhul!… Deci el predica Evanghelia completa, nu doar o parte a ei. Oricat de importanta este moartea lui Hristos, fara inviere nu ne-ar fi folosit la nimic, dimpotriva, doar moartea impreuna cu invierea ne sunt de ajutor!…

Apoi ideea cu jertfa lui Avraam: cum de n-a adus-o el jertfa pe Sara, ca doar ea era co-egala lui? Sau cum de nu s-a jertfit pur si simplu pe sine insusi, aruncadu-se de o stanca, cum faceau aztecii si alte popoare pagane?… Cum de l-a adus jertfa tocmai pe fiul sau? La fel in Egipt, unde a fost vorba de intai nascuti, nu de frati, verisori, neveste etc. Deci, daca vedem in aceste evenimente proto-tipuri ale jertfei lui Hristos, de ce nu pastram relatia tip-realitate in mod corespunzator? Adica in simbol este un fiu, nascut de-adevaratelea, iar in al doilea, este ba intrupare, ba inviere, dar niciodata nastere a Fiului din Tatal!…

Apoi, am auzit ca Dumnezeu a poruncit facerea cortului, instituirea preotiei si a sistemului jertfelor etc. fiindca vroia sa stea la “picknic” cu evreii. Dar nici picknic-uri n-au prea fost multe, fiindca poporul nu aducea jetfe, ca era sarac!… Bine ca nu e sarac si azi si acum poate aduce zecimea, cu mic cu mare, si mai pun si de daruri, de toate soiurile…

In fine, daca moartea lui Hristos n-are nici o legatura cu Sanctuarul levitic, de ce s-o mai fi rupt perdeaua aia tocmai la moartea Sa?

Dar asta este o alta disucutie…

PS. Isus a stat pe cruce sase ore, nu doar trei…

seamana din ce in ce mai tare cu un meci de fotbal clasic in care se juca cu un singur varf impins. Un 4-5-1, cu E White atacant de careu.
In poarta e cineva care poarta masca si despre care se spune ca e Dumnezeu. Rezerva pe banca n-are.
Din ce vad la reluari atacantul e submediocru ca si echipa de altfel si pe langa faptul ca e scund, impiedicat si lent confunda propria poarta cu cea adversa. Isi tot da goluri mereu fara sa inteleaga ironia situatiei si asta datorita ovatiilor zanatice ale celor din tribuna care-l iubesc neconditionat.
Se spune ca li s-a promis ceva valoros pentru acest devotament viking.
Mai nimeni nu intelege care-i rostul si filosofia acestui joc sinucigas, macar de l-ar intelege echipa in cauza!

Raman niste intrebari la final:

Cine e antrenorul?

cine e cel din poarta de fapt ca eu n-am inteles care Dumnezeu o fi???!!!

PS: mi se pare ca echipa asta se bate demult sa scape de la retrogradare…

Pt Dori
Chiar asa … care ne place?
Tu singura stii pentru ce esti adventista! Daca studiezi bisericile vei constata ca toate propovaduiesc cu ajutorul unor armate de popi si pastori pe “Domnul Isus” si tin diferite ritualuri mai mult sau mai putin biblice! Miza – zeciuielile si darurile credinciosilor, nimic mai mult. Ori Domnul spune sa iesim din acest Babilon si sa traim in CREDINTA! Sa traiesti astfel incat sa reusesti sa iubesti pana si pe cel te uraste! Personal ma aflu in aceeasi cautare!
Cu dragoste frateasca…

Claudiu Cojocaru
Multumesc de intrebare si pina iti gasesc “sursa”la acea afirmatie citeste paragrafele de mai jos si spune-mi daca este asa sau nu !!!

În 1926, Conferinţa Generală a votat o serie de principii şi reguli de funcţionare, iar una dintre ele se referă exact la acest lucru:

“Noi recunoaştem orice agenţie care Îl înalţă pe Hristos înaintea omului ca parte a planului divin pentru evanghelizarea lumii, şi manifestăm o stimă profundă pentru bărbaţii şi femeile creştine din alte confesiuni angajaţi în câştigarea sufletelor la Hristos” (General Conference Working Policy No. 075).

Prin această declaraţie, biserica spune că Hristos este cunoscut şi prezentat corect în toate bisericile creştine, şi că efortul lor evanghelistic este legitim, folositor oamenilor, şi deci lăudabil. Numai că o asemenea poziţie discreditează total pretenţia bisericii că ei i-a fost încredinţată întreita solie îngerească, pe care trebuie să o prezinte lumii înaintea revenirii lui Hristos. Solia acelor îngeri spune tocmai că bisericile creştine au fost amăgite să se închine unui Hristos fals, iar acest vin al Babilonului a produs confuzie pe mapamond, de la omul simplu până la curtea împăraţilor.

Cine doreşte să descopere ce fel de Hristos este propovăduit în bisericile creştine de astăzi, nu are nevoie de studii de specialitate. Se vede cu ochiul liber că tot spectrul, de la penticostali la romano-catolici, este plecat la picioarele unui alt Hristos, este animat de un alt duh, şi susţine o altă evanghelie (2 Cor 11:4).

- Toţi neagă vehement rolul de Mare Preot al lui Hristos aşa cum este el definit în doctrina sanctuarului.

- Ei nu cred că Hristos a fost un membru al familiei omeneşti, Fratele nostru mai mare, care a fost făcut părtaş de natură divină, conform scopului lui Dumnezeu din veacuri veşnice.

- Ei nu ştiu nimic despre lucrarea Lui în Sfânta Sfintelor, acolo unde un popor este pregătit pentru nuntă.

- Ei nu cred că există o soluţie la păcătuirea nesfârşită, şi de aceea predică o evanghelie străină, neputincioasă, incapabilă să dea biruinţă asupra păcatului.

- Ei practică o formă de evlavie, şi au zel mult pentru religie, dar evlavia lor este lipsită de putere, iar zelul este fără pricepere.

Chiar ateii şi oamenii lumeşti s-au săturat de acest creştinism de paradă, militant când este vorba de interese lumeşti, dar lipsit complet de moralitate în chestiuni fundamentale pentru binele general.

Este posibilă o asemenea orbire spirituală?

Claudiu as vrea sa stiu daca tu impartasesti aceasta descriere despre “bisericile”ne-adventiste ???

Beni

Bun,

Deci sa continuam cu ideile pe care le-am auzit in emisiune…

Dar mai inainte, vrea sa fac clar un lucru, ca sa nu-si piarda nimeni timpul in a-mi reprosa ca am ceva cu Edi: eu il pretuiesc tocmai pentru libertatea lui de a explora orice idee, fara teama ca prin asta iese din tiparele gandirii bisericesti considerate infailibile. Daca ar fi unul dintre “automate”, vorba lui George, nici nu mi-as mai pierde timpul pe aici. Dar cu Edi inteleg ca se poate discuta si in contradictoriu, fara ca prin aceasta sa considere ca preopinentul ii sifoneaza ceva din prestigiul ori farmecul personal. In plus, lui ii sta mai bine in haina polemica decat in cea sacerdotala…

Asadar, in legatura cu ideea celui de-al doilea Adam, care de fapt este primul Adam, venit in ajutorul celui de-al doilea, adica a primului etc., o idee interesanta ce-i drept, dar care, in opinia mea nu reflecta nici adevarul nici nu pastreaza ideea pe care o exprima Pavel cand il numeste pe Isus al doilea Adam. Isus n-a venit in Betleem ca al doilea Adam, ci a venit ca “samanta lui Adam”, adica ca urmas al sau. De aceea el nu s-a autodenumit niciodata al doilea Adam, ci s-a autodenumit “fiul omului”, prin aceasta exprimand exact ideea ca el este un urmas, o samanta, un fiu al omului creat din tarana. Isus a devenit “al doilea Adam” abia cand a biruit acolo unde Adam a cazut! Asadar, Isus a devenit al doilea Adam abia la inviere. Despre Isus cel proslavit vorbeste Pavel in Corinteni 15 cand il numeste al doilea Adam, nu despre Isus ca “samanta a lui Avraam”. Iar noi vom purta chipul ceresc al celui de-al doilea Adam la fel cum am purtat chipul lui Adam cel pamantesc, fiindca al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. Iar arvuna duhului Sau o primim chiar acum. De accea, cine nu are duhul lui Hristos, nu este al Lui si nici nu va purta chipul lui ceresc… Greseala lui Edi este ca a facut ce fac de fapt toti teologii: iau un text de aici (premisa1) un altul de colo (premisa2) si trag o concluzie a’la Aristotel. Logic, nu? Ori eu tocmai asta ii spun lui Edi sa nu faca…

Apoi ideea cu preotia lui Melhisedec versus preotia lui Aaron. In primul rand, ce inseamna “dupa randuiala lui Melhisedec”? Sigur, prima observatie este ca el slujea cu paine si vin, nu cu sange de animale. Dar paniea si vinul pe care le-a folosit Isus reprezinta trupul si sangele Sau, deci si El foloseste “jertfa” ca element al preotiei, mai exact “jertfirea de sine”. Ori tocmai aceasta este caracteristica principala a preotiei celei noi, si de aceea Isus n-a devenit preot decat dupa ce s-a jertfit pe Sine pe cruce. Nicidecum inainte. Asa ca, sa ma iertati, dar eu inteleg ca la cruce s-a adus doar jertfa pentru ispasire, urmand ca ispasirea s-o faca dupa inaltare. De aceea este El acum Mare Preot, ca sa faca ispasirea pacatelor noastre cu propriul Sau sange, jertfa care a fost adusa odata pentru totdeauna.

Hebrews 9:11 Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut in cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâni, adică nu este din zidirea aceasta;
12 şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul preaSfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.

Asa ca, Edi, te cred ca acest capitol din Evrei este pentru unii un cosmar! Din fericire, doar pentru unii…!

Arius,nu credeam ca o s-o spun vreodata,dar in sfarsit coincid in totul cu tine.Mersi.

Lui Ben Plesa 5
Da, cand Edi a afirmat ca nimeni n-a inteles cu adevarat teologia Crucii afara de Pavel si de Luther, desigur ca include aici nu doar Biserica AZS, ci si pe EGW, asa cum ai ghicit. Sa raspunda el daca n-am inteles bine. Insa nu doar Pavel si Luther au fost pe drumul drept in acest caz, ci si Edi, care este capabil sa evalueze chesiunea asta, precum si o multime de teologi si predicatori evanghelici care vad treaba la fel ca Luther.
Dar aici incepe distinctia. Evanghelia lui Pavel este ceva mai grasa decat a lui Luther. Intre doua halbe de bere (prima, augustiniana; a doua, “agricola”), saxonul a intrezarit Evanghelia mult mai bine decat urmasii lui duhovnicesti, desi adesea, si el s-a exprimat polemic si contradictoriu (aparent, sa zicem!). Crestinul lui Luther este doar un pacatos iertat, in timp ce al lui Pavel este nu doar iertat, ci crucificat cu Christos si alergand de la o victorie la alta.
Nu cred ca Pavel a fost primul apostol care a inteles ispasirea substitutiva. Nu spun ca e imposibil, dar argumentele aduse sunt cele mai slabe, provin in special din tacere. Luca nu reda in FA tot discursul lui Petru, ci esentialul. Si daca Pavel este primul care a scris, in ordine cronologica, atunci este normal sa para ca el ar fi fost primul care a inteles. Ieri, un frate care a vizionat acest video mi-a pus o intrebare inteligenta: Ce crezi tu ca a vorbit Iisus cu cei doi ucenici obscuri pe drumul catre Emmaus in duminica invierii? Daca evreii nu intelegeau corect Scripturile, atunci ce le-a spus Iisus celor doi incat “ardea inima in ei” cand le explica Scripturile de la Moise, la Profeti etc.? Daca ispasirea substitutiva este esentiala intelegerii Evangheliei, fiti siguri ca Iisus o stia, si macar El ar trebui inclus in lista, pe langa apostolii Pavel, Luther si Eddie. Iar daca Iisus, pe drumul spre Emmaus, nu le-a suflat o vorba celor doi despre ispasirea substitutiva, inseamna ca nu era esentiala, sau cel putin nu era o doctrina urgenta.
Cat priveste incheierea ispasirii la Cruce, am urmatorul raspuns. Cuvintele au sensuri conventionale. Nu este obligatoriu sa credem ca toti autorii (teologi profesionisti sau amatori) le folosesc cu sensuri universal acceptate. Primii AZS au folosit notiunea de ispasire intr-un sens special, extinzand sensul la rolul judecatii de cercetare, ziua antitipica a ispasirii). In limba romana, termenul ISPAS (slavonism ortodox), de unde provine “ispasire”, inseamna mantuire. Daca inca exista pe pamant pacat si moarte, mantuirea nu s-a realizat complet inca, fiindca ea nu este asa cum cred unii evanghelici, doar o iertare, o schimbare emotionala si morala (partial!), care ne trimite in rai dupa moarte. Ea cuprinde eliberarea noastra de sub puterea pacatului, de sub urmarile pacatului si de prezenta exterioara a pacatului, la nivel moral si fizic, individual si universal.
Teologia AZS actuala foloseste termenul ispasire intr-un sens mai comun. In orice caz, EGW s-a referit de multa vreme la faptul ca ispasirea s-a incheiat la Cruce http://www.pickle-publishing.com/papers/jeremiah-films/response-to-video-86.htm
Noi insa nu suntem deloc de acord cu aceia care cred ca ispasirea completa realizata la Golgota aduce mantuirea printr-o iertare definitiva si irevocabila individului care crede (o data salavat, salvat pentru totdeauna), fiindca aceasta contrazice Biblia, care ne arata ca Dumnezeu va anula iertarea data unora din cei scrisi in cartea vietii (Mt 18:26-34; Ap 3:5). Este o erezie periculoasa sa crezi ca odata ce ai fost iertat nu se poate sa fii pierdut, chiar daca recidivezi. Certitudinea salvarii noastre sta in ramanerea in Christos, prin credinta (care se dovedeste prin fapte, asemenea lui Iisus) si nu doar in actul legal al ispasirii care s-a facut la Cruce. Este adevarat ca noi ne concentram credinta si speranta asupra Jertfei lui Iisus, si nu asupra evaluarii propriilor performante, dar daca in timp ce pretindem ca privim la Iisus, traim sub inspiratia vrajmasului Lui, nu ne putem astepta la felicitari. De aceea este necesara judecata. Pana la urma, chiar daca n-am sti de ce este nevoie de o judecata a poporului lui Dumnezeu, trebuie sa credem in realitatea acestei judecati premileniale, deoarece Biblia spune clar ca si poporul lui Dumnezeu va fi judecat. Este necesar ca pretinsii credinciosi (neghina) sa fie scosi din cartea vietii in final, este necesar ca cei credinciosi sa fie razbunati si rasplatiti, este necesar ca intreaga lume ostila a generatiei care va vedea pe Iisus, sa-si primeasca plata prin cele 7 plagi, inainte de rasplatirea individuala a celor pierduti dupa cei 1000 de ani. Toate aceste lucuri fac parte din modul in care Dumnezeu isi arata dreptatea Lui inaintea universului. De fapt, ce alt rost ar fi avut jertfa de la Golgota, si cum ar fi fost ea ispasitoare, daca n-ar fost relatia individului nu doar cu Dumnezeu, ci si cu ideea de dreptate, de justitie, care are conotatii universale.
Intorcandu-ma la Pavel, este posibil ca a reusit sa inteleaga unele lucruri mai profund decat ceilalti, dar aici nu ne intereseaza acesti oameni ca persoane, ci cum a contribuit darul fiecaruia la completare reciproca, si la intregirea Bibliei. Pe mine, ca si credincios, ma intereseaza imaginea de ansamblu. Nu soteriologia lui Pavel sau a lui Ioan Botezatorul, ci a Bibliei, incepand cu Moise. Daca Enoh, Moise, Ilie, Iisus si o multime din era VT inviati odata cu El, au avut o credinta care i-a dus la cer inaintea lui Pavel, presupun ca Evanghelia adevarata incepe cu Moise si ca Pavel insusi a invatat de la Moise, asa cum se si vede din citatele lui. Si cu siguranta a invatat din Evanghelia lui Iisus, cel putin prin intermediul lui Luca si Marcu, daca nu si al apostolilor, pe care nu prea i-a intalnit. In Luca 18:13, vamesul din pilda zice “Dumnezeule, ai mila de (hilastheti= ispaseste) mine, pacatosul!”
In Daniel 9:24 se vede ca Gabriel intelegea notiunea de ispasire inaintea lui Pavel si ca i-a dezvaluit secretul si lui Daniel, asa cum il descoperise lui Isaia (53). Victima care era adusa ca jertfa pentru pacat la Templu se numea HATTA’T (pacat). Este o dovada ca ideea de substituire era inteleasa. Termeni echivalenti cu acela de ispasire existau si in limbile pagane (greaca, latina, etc.). Totusi, pentru o ispasire inlocuitoare / substitutiva nu exista termen tehnic in nici o limba, pentru ca nu exista o practica de acest gen.
Ar fi insa nedrept sa nu recunoastem ca lui Pavel i-a dat Dumnezeu un dar special in aprofundarea VT pentru intelegerea Evangheliei. Statistic vorbind insa, Moise foloseste cel mai frecvent referirea la ispasire (peste 200 x), apoi Ezechiel (19x). Pavel foloseste terminologia aceasta doar de trei ori (Rom 3:25; Ev 2:17; 9:5), iar daca cineva elimina Evrei (care este in realitate anonima, posibil scrisa de Pavel, dar nesigur), reiese ca in NT cel mai mult a vorbit despre ispasire Ioan (1In 2:2; 4:10) si… anonimul. Bineinteles, se poate vorbi despre ispasire si folosind alte cuvinte. Dar eu nu cred ca a facut nimeni un sondaj precis. Sunt de acord ca Pavel este cel mai mare din linia apostolilor secundari, ca a avut o activitate misionara si o dedicare probabil superioare apostolilor din prima linie, dar nu cred in acea evanghelie speciala a lui Pavel care este vanturata astazi in lume. Cred ca intelegerea evangheliei lui tine de un studiu mai profund si complet al scrierilor lui, iar intelegerea Evangheliei in general tine de studiul intregii Scripturi (incepand de la Moise, asemenea lui Iisus!). Si mai cred ca accentuarea evangheliei „lui Pavel” in contrast cu a celorlalti apostoli ne poate duce pe calea cea mai directa la evanghelia noului Pablo, alias Jesus (Miranda), alias Antichrist http://www.cegenglish.com/ Nu degeaba ne-a avertizat Petru (2 Pt 3) impotriva unora care folosesc gresit scrierile “preaiubitului nostru frate Pavel”, care in ciuda “intelepciunii date lui”, “are unele lucruri dificile pe care cei neinvatati si nestatornici le rastalmacesc, asa cum fac ei si cu celelalte scripturi, spre pierzarea lor”. (Asta nu e parabola, este o avertizare buna pentru toti !)
Anyway, God bless Eddie and Sorin and al of you !

Florin,

Cum poti sa spui asa ceva?…

“Primii AZS au folosit notiunea de ispasire intr-un sens special, extinzand sensul la rolul judecatii de cercetare, ziua antitipica a ispasirii)…”?

Tu ai fi in stare ca prin fraze bine mestesugite sa-l scoti nevinovat pe diavolul si sa-l scoti vinovat pe Hristos!… Sa ma ieriti, dar chestia cu “extinderea” sensului m-a dat gata! Auzi acolo!… Pai ca sa extinzi ceva, implica sa ai un punct de pornire a extensiei, un punct fix, care, in contextul discutiei noastre, este crucea, moartea lui Hristos. Deci, cu alte cuvinte, pionierii AZS “extindeau” ispasirea facuta la cruce…

Ia sa verificam daca e adevarat ce sustii tu. Uite, am sa-ti arat ce credeau primii AZS despre cruce si ispasire. Asta este exact crezul lor, asa cum l-au exprimat ei:

1872
Că există un singur Domn Isus Hristos, Fiul Tatălui cel Veşnic, prin care au fost create toate lucrurile şi prin care sunt menţinute, că El a luat asupra Sa natura seminţei lui Avraam pentru mântuirea neamului nostru omenesc; că el a trăit între oamnei, plin de har şi de adevăr, a trăit ca exemplu al nostru, a murit ca jertfă pentru noi, a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră, s-a înălţat pentru a fi singurul nostru Mântuitor în Sanctuarul din ceruri, unde, cu propriul Său sânge face ispăşire pentru păcatele noastre; ispăşire care departe de a fi făcută pe cruce, unde s-a adus doar jertfa de ispăşire, este chiar ultima parte a lucrării sale ca preot în conformitate cu exemplul preoţiei Levitice, care prevestea şi prefigura lucrarea Domnului nostru din Ceruri. Vezi Leviticul 16; Evrei 8:4-5; 9:6-7 etc.

1889
Că există un singur Domn Isus Hristos, Fiul Tatălui cel Veşnic, prin care au fost create toate lucrurile şi prin care sunt menţinute, că El a luat asupra Sa natura seminţei lui Avraam pentru mântuirea neamului nostru omenesc; că el a trăit între oamnei, plin de har şi de adevăr, a trăit ca exemplu al nostru, a murit ca jertfă pentru noi, a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră, s-a înălţat pentru a fi singurul nostru Mântuitor în Sanctuarul din ceruri, unde, prin meritele sângelui său vărsat obţine iertare şi împăcare pentru păcatele tuturor celor care vin la El cu regret; şi că la sfârşitul lucrării sale ca preot, înainte ca să-şi ia tronul de Rege, el va face marea ispăşire pentru păcatele tuturor celor pocăiţi şi astfel păcatele lor vor fi atunci şterse (Fapte 3:19) şi îndepărtate din Sactuar, după cum este ilustrat în serviciul preotesc din vechime (Leviticul) care prefigura şi prevestea lucrarea Domnului nostru în ceruri. Vezi Lev. 16; Evrei 8:4,5; 9:6,7 etc.*

———————————–

*NOTĂ Unele persoane nechibzuite ne acuză că noi respingem cu totul ispăşirea lui Hristos deoarece noi respingem idea că ispăşirea a fost făcută la cruce, aşa cum se crede în general. Dar noi nu facem aşa ceva ci luăm în considerare momentul în care trebuie făcută ispăşirea. Noi respingem crezul că ispăşirea s-a făcut la cruce deoarece aceasta contrazice flagrant modelul pământesc al sanctuarului, care aşează ispăşirea la sfârşitul serviciilor anuale ale sanctuarului, nu la începutul lor (vezi textele din trimiterea de mai sus) şi deoarece aceasta idee conduce inevitabil la una din două mari erezii. Astfel, Hristos pe cruce a purtat păcatele întregii lumi. Ioan a spus “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”. Ioan 1:29. Petru ne spune când a ridicat El păcatele lumii: “El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn” 1Petru 2:24. Pavel spune că “El a murit pentru toţi” 2Corint. 5:14-15. De aceea, credem că ceea ce a făcut Isus pe cruce a fost nediscriminatoriu şi necondiţionat pentru întreaga lume; iar dacă aceasta este ispăşirea, atunci păcatele întregii lumi au fost ispăşite deja şi ca urmare toţi vor fi mântuiţi. Această concluzie este Universalism de toată frumuseţea. Dar ştim că nu toţi vor fi mântuiţi; asta înseamnă cu la cruce Hristos n-a făcut ispăşire pentru toţi, aşa că ispăşirea a Sa a fost doar parţială, nu universală, cum susţin textele amintite mai sus. Ca atare El a făcut ispăşire numai pentru câţiva favorizaţi care au fost aleşi pentru mântuire, în timp ce alţii au fost predestinaţi nimicirii. Aceasta ar conduce la doctrina alegerii şi predestinării în forma sa cea mai radicală, o eroare la fel de nebiblică şi inacceptabilă ca şi prima. Noi evităm ambele erori în timp ce credem toate declaraţiile Scriputrii precum şi modelul mozaic al ispăşirii şi considerăm că într-adevăr la cruce Hristos a oferit o jertfă divină pentru întreaga lume, suficientă pentru mântuirea tuturor, pe care o oferă oricui o acceptă; că după aceea, prin meritele jertfei Sale, mijloceşte în faţa Tatălui până la încheierea timpului de har, obţinând iertare păcatelor pentru toţi cei care îl caută în acest scop; şi că în ultima sa lucrare preotească va îndepărta definitiv păcatele tuturor celor care s-au pocăit şi s-au convertit (Fapte 3:19), ispăşirea nefiind completă până când nu este realizată această lucrare de ştergere a păcatelor. Astfel, Hristos nu face ispăşire pentru păcatele tuturor ca ei să fie mântuiţi, nici doar pentru câţiva privilegiaţi, aleşi din veşnicie să fie mântuiţi,ci pentru toţi aceia care, ca agenţi morali liberi, au ales să-L caute pe Domnul pentru iertarea de păcate şi viaţa veşnică. Şi toţi cei pentru care este realizată ispăşirea vor fi mântuiţi pentru veşnicie în împărăţia Sa. Această convingere nu diminuează cu nimic meritele jertfei lui Hristos şi nici valoarea şi slava lucrării Sale de mijlocire în favoarea omului. Mergând pe această direcţie noi nu cădem nici în Universalism, pe de-o parte, nici în predestinaţie, pe de altă parte.

Asa ca, spune lucrurile asa cum sunt, nu le mai tot modifica ca sa-ti fie tie moale scaunul pe care stai…

Dr. Uierdni Ligriv,

Cum va explicati urmatorul “paradox” pe care-l sustineti:

La cruce, a murit natura umana, dar pentru a ne putea rascumpara ( sa-I multumim) a trebuit sa treaca prin moartea a doua, -plata pacatului- (cu care nu s-a confruntat nimeni pina in prezent ) si nu cu moartea intiia (consecinta pacatului) cu care ne confruntam noi astazi. Acceptindu-L astazi ca Mintuitor personal, vom fi scutiti de moartea a doua ( care este ireversibila)…

Daca moartea a doua este ireversibila, cum de in cazul lui Isus a fost reversibila?… Daca Isus a murit de o moartea ireversibila, adica din care nu mai exista inviere, cum de a inviat? Iar daca El a inviat dintr-o moarte ireversibila, cum de o mai numiti moartea aceasta “ireversibila”?…

Frate Florin!
Ideile pe care le expune Edi sint de natura sa duca la “reformatiune”si nu doar “reforma”
(stii sensul in care Edi foloseste aceste cuvinte!)
Ce tu ai expus mai sus este o interpretare “neo-protestanta—–cu accentul pe “neo”
Sa intelegem ce expune Edi ,noi trebuie sa intelegem “reformatiunea:facuta de Luther si Calvin. E foarte trist ca cei mai multi “lideri”neo-protestanti astazi “stiu si cunosc”despre reformatiune dar nu au studiat scrierile lui Luther si calvin.
Teologia “neo-protestanta”isi are originea in Entuziasmul popular si ne-educat a unor oameni carismatici din sec 16,oameni plini de rivna dar fara o cunoastere profunda a scripturii.
Ex–menonitii,,anabaptistii,,baptistii de ziua saptea,,SDA mai tirziu ,penticostalii 1900,etc,etc…
Toti cei mentionatii mai sus au doar o intelegere superficiala a invataturilor de fond cu adevarat protestante.
Am inteles foarte bine conceptul teologic prezentat de tine ,,tie ti de pare “consistent” -pentru ca i-l compari cu ce ai fost invatat de altii.
Imi amintesc un coment facut de tine ca raspuns la una din intrebarile generate de “dialogul”cu reprezentantul de la
ORTODOCSI”
Cineva cred pe “blogul tau iti reprosa ca inainte de a contrazice teologia “ortodoxa”ar fi bine sa fi informat un pic mai bine si sa intelegi Ortodoxia citind mai mult cartile lor.
Raspunsul tau ma darimat complect si anume,
—cind altii vor citii cartile noastre voi citi si eu ale lor—!!!
Florine —acest raspuns explica clar “mentalitatea”adventista despre -ortodoxism” sau protestantism
Nu este de nici o mirare ca ce explica Edi trece peste capul tau .sfatul meu este ca este chiar recomandat sa citesti ce a scris Luther si Calvin cind au facut reformatiunea in biserica catolica.
Teologia “adventista” astazi este o reformulare a pincipiilor catolice pe care Luther si Calvin au incercat sa le combata !!!!

Si de aici toata confuzia in teologia adventa —ei incearca sa combine –protestantism cu catolicism rezultind intr-o teologie aberanta si care biumaceste mintile educate si ne-educate.
Cu multa ingaduinta si apreciere pentru tine te indemn sa studiezi ce a scris Luther.si Calvin direct din studiile lor si nu numai ce au scris altii despre ei !!
Love you —Beni
Ps–reformatorii au redescoperit Evanghelia lui isus data prin Pavel –Aceea neprihanire din Romani–Neprihanire care a fost ignorata de sistemul catolic
si mai tirziu de “neo-protestanti”
Luther si Calvin au prezis ca aceasta “apostazie va cuprinde din nou crestinismul ” Beni

Arius,in Romani 6,10 pavel ne spune ca prin moartea de care a suferit”… ceea ce mi se pare clar ca el vorbeste de o anumita “calitate ” a mortii. Ioan vorbeste de moatrea intia si a doua,iar cei mintuiti vin din moartea intiia (APOC 20.4-6). Domnul Hristos, la mormintul lui Lazar, a subliniat aceasta diferenta spunindu-le ” Lazar doarme” .” Daca doarme se face bine…”deci ucenicii nu intelegeau si de aceea Isus a fost obligat sa accepte limbajul lor ( “Lazar a murit”) dar n-a acceptat ideologia lor. Din ce cauza a murit Lazar? din ce cauza murim noi ? Din ce cauza a murit Adam? In Rom. 6,23 Pavel spune ca ” plata pacatului este moarte”…Toate aceste morti sint plata pacatului? NU! Acestea sint consecinte ale pacatului! Cum s-a manifestat pentru prima data consecinta pacatului? Genesa 3,22-23 …nu cumva sa-si intinda mina sa ia si din pomul vietii si sa traiasca in veci. De aceea …L-a izgonit”…Cind trec prin somnul mortii( consecinta pacatului) eu am saminta mortii autentice in mine ( plata) Hristos m-a scutit de aceasta plata. Putea sa ma scuteasca de aceasta plata trecind prin ” somnul mortii” Nu. Din moartea intiia toti vor invia. Cei necredinciosi, la sfirsitul mileniului, cind vor primii sentinta si apoi vor trece in moarte a doua,Inexistenta ( ireversibila) . Ca cei ce cred in El sa nu ajunga acolo, El a trecut pe acolo. Potential si eu eram acolo, de aceea cind S-a a intors S-a intors cu mine pe brate. Cum apreciez ce a facut? Pot sa accept sau sa refuz ” darul vietii’. El este singurul pentru care ireversibilul a deveni reversibil . Daca n-ar fi un paradox Satana n-ar fi fost surprins, si fiind un paradox nu e traba mea sa-l explic ci alui Dumnezeu, dar El n-o va face decit in vesnicii deoarece acum nu pot sa inteleg. In orice caz Petru ne spune ca a fost adus la viata “prin Duhul Sfint”. Puterea creatoare a lui Dumnezeu a fost acolo. Cind a cret Universul ” a creat din Sine” cind “L-a adus la viata pe Isus” l-a adus din nimic de aceea consider ca atunci si acolo a avut loc cea mai mare desfasurare de putere din istoria universului. Dumnezeu sa ne ajute sa acceptam aceasta putere in dreptul nostru. (daca mai scrii foloseste- per tu- si oricine altcineva) Maranata.

Am ezitat sa postez pana acum din mai multe motive, dar acum trebuie sa spun cateva lucruri.
Edi C. ca om care doreste sincer sa-l slujeasca pe Dumnezeu, trebuie ca mai devreme sau mai tarziu sa se supuna adevarului vesnic, care este Evanghelia Vesnica.
El a facut cateva afirmatii importante dupa parerea mea, si a gresit la altele.
Daca au existat pe aceasta planeta oameni care au vrut sa TINA LEGEA LUI DUMNEZEU PRIN FAPTE, si asa cum a spus si Edi, cam toti crestinii am trecut sau trecem inca prin aceasta faza, deci cei mai celebri 2 oameni care au incercat asta sunt Saul-Pavel si Luther.
Noi, indraznesc sa spun ca niciodata nu vom face ce au facut ei pentru a IMPLINI LEGEA LUI DUMNEZEU PRIN FAPTE.
Amandoi au sfarsit prin a recunoaste ca acest lucru este imposibil pentru oameni. Epistola catre Romani explica clar de ce.
Poporul lui Dumnezeu a fost avertizat de Dumnezeu ca acest lucru este imposibil, dar ei au spus : VOM FACE TOT CE A SPUS DOMNUL. Rezultatul : esec pe toata linia cum a inteles si spune si Edi C. Eu afirm aceste lucruri de peste 3 luni pe acest site.
Atunci, cei 2 au inteles calea cea adevarata : PRIN CREDINTA, PRIN HRISTOS.
Evanghelia Vesnica = Sola Scriptura = Sola Fide = Sola Gratia = Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.
La emisiunea O & P cu nr.79 am avut o lunga discutie cu cineva care semna cu Craioveanu.
Exact ce a afirmat Edi in emisiunea de fata, am incercat sa-i explic si eu lui Craioveanu, ca Hristos este totul, iar omul nimic.
Edi C. are dreptate deplina pe baza Scripturii cand spune ca ispasirea, iertarea, plata pacatului, salvarea noastra, cum vreti sa-i spuneti, a fost deplina si definitiva LA CRUCE.
Nu Invierea este esenta, ci CRUCEA.
Acolo a invins Hristos.
2 lucruri esentiale pentru salvarea noastra a facut Fiul lui Dumnezeu :
1. S-a INTRUPAT
„Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule !”
Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Cristos, ODATA PENTRU TOTDEAUNA.
2. A fost MIELUL lui Dumnezeu care a ridicat pacatul lumii.
“a intrat, ODATA PENTRU TOTDEAUNA, în Locul prea sfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.”

Invierea nu a depins de El ci de Tatal Sau, care I-a acordat-o tocmai pentru ca EL A BIRUIT PE CRUCE in chip desavarsit.
Daca PE CRUCE biruinta lui Hristos, ca Fiu al Omului (Adam 2) si ca jertfa pentru pacat nu ar fi fost deplina, Tatal nu l-ar fi Inviat.
“Tatal era IN HRISTOS, impacand lumea cu sine.”
Dupa Inviere, asa cum spune Biblia, Hristos,
“după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu (Sfanta Sfintelor), şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.” Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.”

Nici pomeneala de slujbe in Sanctuarul ceresc sau altceva de genul acesta, dupa cum vedeti, textele spun clar ce va urma.
Beni a explicat foarte bine erorile “sanctuarului AZS”, deci nu mai insist.

Va urma.

Cu respect,

Lui arius 42

Dragul meu ereziarh,
eu am dorit să-ţi răspund doar la afirmaţia ta că Melchisedec a venit cu pâine şi vin, nu cu jertfe de sânge. Şi ţi-am răspuns, dar nu ţi-a plăcut ideea. E adevărat că m-am lansat în multe explicaţii contextuale de dragul frumuseţii subiectului, uitând cu cine stau de vorbă, că nu te interesează de fapt nici un subiect, ci doar victoria opiniei tale (pe care Biserica nu o va accepta niciodată, chiar dacă a fost la modă acum un secol şi printre noi).

Domnule Florin Laiu,
pe ce baza mentionezi dumneata ca ( ” Daca Enoh, Moise, Ilie, Iisus si o multime din era VT inviati odata cu El, au avut o credinta care i-a dus la cer inaintea lui Pavel, …”) acesti oameni sunt deja la cer??? Pentru ca i-a vazut EGW acolo?
Daca ar fi asa, ce rost ar mai avea urmatorul verset : 1 Cor. 15:20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.
Luam la litera ce ne place, ca niste elevi la liceu, cu toate ca sintem asa de mari teologi? Pana la ziua judecatii nici un om nu a fost si nu va merge in cer, afara de Omul Iisus Hristos!
1 Tesaloniceni 4,15 Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
Dumnezeu nu face discriminare.
Din fericire El e drept si nu face favoritism.

Arius, comentariu la postul #39

Cum vezi citatul de mai jos ???

N. Andrews to James White, Feb. 2, 1862)

J.N. Loughborough, Adventist Pioneer – SDA minister Henry Brown wrote the following in his memoirs in 1984:

“Elder Loughborough had been holding a series of lectures to us on the terrible cost of salvation for man. It meant that very God had to yield himself as a ransom. I think this is the belief by all Protestants today. He tells the story that the angels went to the Father to plead that they might die for the human race rather than Jesus die, and that God had said to them, ‘No, if we would save man, God must die in his stead.’ And that is a Biblical truth.

“But there appeared in one of the Adventist magazines at the time a statement by Mrs. White in which she said, ‘When Christ was crucified it was His human nature that died. Deity did not sink and die, that would have been impossible.’ (Letter #250, 1904. Review and Herald 1882 article, The Upward Look.)

“I took this down to Elder Loughborough. I didn’t know at the time that he was in an uncertain state — he could not accept Mrs. White as a prophetess, which we will bring in later. I said, ‘Elder, you say that God was to be sacrificed. But here Mrs. White says a human body was all that was required. Is it true that all the world was saved through the death of a human body? Or was it a God that died?’

“I could see the sadness on the face of the elder man in which he shook his head sadly and said, ‘Henry, that should never have been printed. They printed it a long time ago and I insisted that it not be printed again. Now I see they have done it again.’”

Cine are ochi de vazut–vede–Confuzie la inceput si confuzie astazi !!! Si toate acestea in Biserica cu :lumina mica” ce vrea sa-ti arate lumina mare.

Cu drag Beni

Victore,Florin afirma ce afirma pe baza Bibliei.Las-o pe EGW sa se odihneasca si itoarce-te la Biblie ca vei descoperi multe!

oops! am intrat putin sa arunc o privire… si m-am speriat… lol… sunt placut surprins totusi. dr. virgil, unde v-ati ascuns pana acum? mi-a fost dor de dvs!
salutari tuturor!

… fara incrancenare, da? mai usor si mai calm cu aceste discutii, ca tot prosti murim… pentru mine nu e atat de important [b]ce[/b] cunosc, ci [b]pe cine[/b] cunosc. “sa auzim de bine” (i hate this line)!

Dragă nene oarecare (50)
Mulţumesc de întrebare !

O: “Daca numai prin Domnul Isus avem mintuirea si prin jertfa lui si daca judecata de cercetare a inceput la 1844, ce facem cu toti cei care au trait si murit pina la moartea Domnului Isus? Ei cum vor fi judecati ca doar nu stiau de Domnul Isus? ”

FL: Indiferent de când începe sau a început judecata, toţi sunt judecaţi după cuvintele, după faptele şi motivele lor secrete (Ec 12:14; Mt 12:37; Rom 2:16; 1Pt 1:17; Ap 20:12-13), după dreptate (FA 17:31), după măsura responsabilităţii (Lc 12:47-48), şi după Evanghelie, dacă li s-a descoperit (1Pt 4:16-17; Ev 10:29-30). Chiar şi păgânii care n-au avut o descoperire divină scrisă, vor fi judecaţi după cât le-a descoperit Dumnezeu în conştiinţa lor (Rom 2:13-15). Toţi vor fi judecaţi, buni şi răi, pocăiţi sau nepocăiţi, trec pe la judecată. Chiar şi cei odată salvaţi, dacă se întorc la păcat şi nu se pocăiesc, se vor pierde (Mt 7:21;18:25-35; 2Pt 2:21). Toţi oameni sunt mântuiţi prin Christos, dar nu sunt judecaţi toţi după criterii cristologice, câtă teologie corectă au avut despre Christos.

O: “Si pe mine cand ma va judeca Dumnezeu si de cite ori?”

FL: Judecata fiecărui suflet se face pentru cei mai mulţi în timp ce ei sunt morţi (Ev 9:27). Doar cei care vor vedea pe Iisus revenind pe nori vor fi judecaţi pe când sunt încă în viaţă (1Cor 15:51). Judecarea lor este echivalentă cu “sigilarea” din Ap 7. Criteriile judecăţii sunt aceleaşi în ambele cazuri. Dar celor care vor rămâne în viaţă şi vor fi înălţaţi ca Ilie, Domnul le va da avantaje unice (Duhul Sfânt în “ploaia târzie”), pentru că vor trece şi prin dificultăţi unice (ultima mare încercare şi timpul strâmtorării Ap 13-16). Dacă vrei să fii printre mântuiţi, trebuie să accepţi să-ţi prezinţi acum cazul înaintea lui Iisus, singurul Avocat, pentru ca la judecată să ai apărare. Dacă mâine nu mai eşti, faptul că ai încredinţat cazul tău lui Iisus, ca şi tâlharul de pe cruce (cu tot ce implică această pocăinţă şi mărturisire de credinţă!), îţi dă certitudinea că eşti pe mâini bune. Dacă vei rămâne în viaţă până la venirea Domnului, condiţia este aceeaşi, numai că pentru cei vii, pocăinţa şi sfinţirea trebuie continuate zilnic, prin credinţa în Iisus, şi prin Duhul Sfânt, nu doar timp de 6 ore, cât a mai trăit tâlharul. Oricine va fi judecat o singură dată. Dar verdictul va fi final, ireversibil, fără recurs, fără o nouă şansă. Pentru cei care se pocăiesc şi trec cu totul de partea lui Iisus, judecata nu este nici o ameninţare; dimpotrivă, este parte din Evanghelie, cum învaţă Scriptura (Rom 2:16; Ap 14:6-7).

O: “Cum se impaca cuvintul cercetare si judecata impreuna?”

FL: “Orice judecată este un proces care începe cu investigarea cazului (dosarului), cu dezbaterea cazului (cu sau fără prezenţa inculpatului), şi se încheie cu un verdict (sentinţă, hotărâre judecătorească), după care vine executarea judecăţii. Pentru unii, verdictul este condamnare, şi judecata executivă este pedeapsă. Pentru alţii, verdictul este achitare, graţiere, reabilitare, îndreptăţire, şi judecata executivă este aducerea răsplătirii. Dacă nu eşti de acord cu cercetarea, poţi găsi un sinonim (investigaţie, examinare). În orice caz, judecată dreaptă fără cercetare nu există. Aceea este judecată fără judecată.

O: “Cum e cu versetul acela care spune “crede si vei fi mintuit”?”

FL: Versetul este bun, dar mulţi îl înţeleg rău, ca şi cum, dacă zici odată formula de credinţă, sau dacă zilnic repeţi o lozincă evanghelică, în timp ce trăieşti în păcat, vei fi mântuit. Acestea sunt cuvintele spuse de Pavel temnicerului din Filippi. Ele reprezintă începutul înţelegerii vieţii de credinţă, dar şi secretul continuării ei. Totuşi cuvintele acestea nu se referă la un simplu exerciţiu mental. Dacă citeşti apoi epistola adresată filipenilor (celor convertiţi din Filippi, unde temnicerul era principalul personaj), afli că această credinţă în Iisus implică o dedicare totală, cu fapte corespunzătoare (Fil 1:6.9-11; 4:9).

O: “Ce judecata de cercetare va avea tilharul de pe cruce cind Domnul Isus i-a spus “Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” Cand ar avea loc judecata de cercetare a tilharului, va fi dat afara din rai pt ca toate pacatele lui pana atunci cintareau mau greu decat credinta care a avuto la cruce? Va fi sters din cartea vietii? Dati-mi si mie o explicatie.”

FL: Cred că deja poţi să-i dai singur explicaţia, în acord cu cele pe care le-am scris mai sus. Pentru precizare: După cum cei care deja au ajuns în cer (Enoh, Moise, Ilie, cei înviaţi cu Iisus) nu se tem de judecată, după cum cei morţi nu se mai pot teme de judecată, tot aşa şi tâlharul pocăit, nu avea de ce să se teamă, fiindcă Duhul Aceluia care murea făcându-i propmisiunea solemnă a rămas cu el şi l-a ajutat să fie statornic în credinţă până la sfârşit, chiar dacă L-a văzut pe Iisus murind. Când a venit soldatul cu ciocanul, ca să-i zdrobească tibiile şi să-i grăbească moartea, fostul terorist a privit la Iisus şi a rămas cu credinţa extraordinară că El este într-adevăr Împăratul iudeilor şi că va domni aşa cum a promis, că va fi cândva cu el în paradis.
Noi cei vii (dacă ne-am încredinţat viaţa lui Iisus şi rămânem în El, în ciuda nedesăvârşirii noastre), putem avea încredere că El este în stare să ducă la bun sfârşit lucrarea începută în noi, şi să privim prin credinţă ziua judecăţii, ca zi a mântuirii. Totuşi, dacă nu suntem cu adevărat credincioşi Lui, avem motive să tremurăm, fiindcă “chiar şi cel neprihănit scapă cu greu” (1Pt 4:18).

Biblia nu învaţă că judecata se face cântărind diferenţa dintre faptele rele şi cele bune. Judecata se face după criteriile lui Dumnezeu. Aşa cum a judecat Iisus pe toţi oameni prin Cruce, care împarte lumea în două, tot aşa este şi la Judecată. Judecata lui Dumnezeu nu este meschină, ci după dreptate. Nu este vorba doar de acea justiţie divină implacabilă, înscrisă în Lege, ci şi de dreptatea descoperită în Christos. Harul lui Dumnezeu este prezent în judecată. Dar şi mila se acord celor care au milă… (Iac 2:13). Celor de bună credinţă li se acordă har la judecată, aşa cum li s-a acordat în viaţă. Dar cei care au abuzat de Harul lui Dumnezeu, vor fi pedepsiţi mai tare decât pentru călcarea Legii.

Dr. Uierdni Ligriv,

Referitor la 43, am inteles ca pana la urma raspunsul este de fapt o taina sau mai modern spus “un paradox”, si prin umare, conform invataturii teologilor si liderilor bisericesti, noi, muritorii de rand, ori de cate ori auzim ca ceva este taina ori paradox, trebuie sa asteptam piosi si reverentiosi pana cand odata, in vesnicii, vom primi acces in “zona interzisa”.

Doar ca eu nu fac parte din grupul celor piosi si rabdatori, ci eu sunt un eretic care pune intrebari chiar si atunci cand mi se spune ca am in fata un paradox, fiindca eu am decis sa ma incred mai mult in ce sta scris negru pe alb in Scriptura decat in rationamentele teologilor, cu sau fara barba si ochelari…

Asadar, eu am gasit scris asa:

Revelation 20:13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.

Deci, si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in “moartea a doua”. Dar referitor la moartea lui Isus, apostolul Petru spune asa in ziua cincizecimii, plin de Duhul Sfant:

Acts 2:30 Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,
31 despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea.
32 Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi Suntem martori ai lui.

Asadar, cum putea Isus sa moara cu moartea a doua, cand Locuinta mortilor in care a fost el urmeaza sa fie aruncata in “moartea a doua”?…

Arius ,—iti raspund la una din intreberirile tale ,
“cine a facut definitia ca Dumnezeu nu are inceput “???
Eu cred ca una din atributele “dumnezeirii”este ca “dumnezeu nu are iceput sau sfirsit.
Urmind logica ta :Isus este dumnezeu dar El totusi are un inceput ,ce ne opreste sa spunem “tatal este dumnezeu si are inceput ???
Afirmatiile crestine despre Dumnezeu se deosebesc de cele pagine tocmai prin conceptul naturii eterne a lui Dumnezeu.
Citeste te rog informatiile referitoare la framintarile ce au avut loc in biserica adventa
si modul cum cu o profeteasa in fruntea ei aceasta biserica a ajuns sa recunoasca ca au fost calauziti gresit si ca pina la urma TRINITATEA nu este o credinta de la pagani.
Iti dau doar citeva mici referinte la aceasta lupta din biserica:

“„În El era viaţa originală, neîmprumutată, nederivată.”
Asimilarea lentă a trinitarianismului: 1913, 1931, 1946
Dacă AZS nu au părăsit în masă antitrinitarianismul după 1892, odată cu publicarea studiului neadventist al lui Spear, ne-am fi aşteptat totuşi, să se convertească rapid la trinitarianism, după 1897-1898, când Ellen White afirmase clar doctrina dumnezeirii şi personalităţii Tatălui, a Fiului şi a Spiritului Sfânt. Dar în timp ce unitarianismul intrase pe nesimţite în Biserică, sub influenţa liderilor, doctrina corectă şi frumoasă a Trinităţii a avut nevoie de o generaţie (1892-1931) ca să fie acceptată de Biserică, de sus până jos. Poate şi de aici s-ar merita să învăţăm ceva. În general, cei care au fost interesaţi să se ţină la curent cu scrierile Ellenei White în acea perioadă, au adoptat mai repede trinitarianismul şi l-au susţinut cu tărie. Există un sindrom al super-prudenţei la unii AZS, care nu îndrăznesc să lase Biblia să spună tot ce are de spus asupra unui punct disputat, până nu găsesc în scrierile E. G. White afirmaţii care concordă cu Biblia. Oare Biblia nu are autoritate prin sine, şi nu ne-a învăţat chiar Ellen White că trebuie să-i dăm prioritate absolută?
F. M. Wilcox, editor, lider şi membru al Patrimoniului E. White, a publicat în 1913 că „Adventiştii de ziua a şaptea cred – 1. În Trinitatea divină. Această Trinitate constă din Tatăl cel veşnic… din Domnul Iisus Christos, Fiul Tatălui celui veşnic… [şi] Duhul Sfânt, a treia Persoană a Dumnezeirii”.[56] Când însă la Conferinţa Biblică din 1919, profesorul W. W. Prescott a prezentat referatul “The Person of Christ”, s-a dovedit că prejudecăţile semiariene nu pieriseră. L. L. Caviness, director adjunct la RH, a intervenit:
Nu pot crede că cele două persoane ale Dumnezeirii, Tatăl şi Fiul, ar fi egali, că unul este Tatăl şi celălalt Fiul, şi ar putea fi şi invers… În rugăciunea Sa, [Christos] a spus că era voia Sa ca ucenicii să vadă slava pe care El o avusese împreună cu Tatăl, şi pe care Tatăl I-o dăduse. Nu era ceva ce El avusese din toată veşnicia, ci Tatăl Îi dăduse la un moment dat slava lui Dumnezeu. El este divin, dar este Fiul divin. Mai departe nu pot explica, dar eu nu cred aşa numita doctrină trinitariană a celor Trei Persoane care ar fi existat dintotdeauna.[57]
Nedumerirea lui Caviness arăta că unele probleme rămăseseră nerezolvate, şi că teologia Trinităţii între AZS nu avea încă toate răspunsurile necesare. Teologia lui Spear sugerase o soluţie rezonabilă, dar care este încă nepopulară în această dispută. Prescott a răspuns lui Caviness cu un contraargument, arătând prin aceasta că nici el nu avea toate răspunsurile. Dar întrebarea pe care o avea era corectă: „Putem noi crede în dumnezeirea lui Christos, fără a crede în eternitatea Lui?” Este evident că dacă iei dumnezeirii atributele esenţiale, nu mai rămâne decât un „titlu acordat”, fără nici o acoperire reală. Dar în ciuda logicii lui Prescott, unii din cei prezenţi au răspuns: „Da”. Apoi W. T. Knox a încercat o explicaţie: Christos este Fiul etern al lui Dumnezeu, în acelaşi sens în care se spune despre Levi că „era în coapsele lui Avraam” [Ev 7:9-10]. Apoi Knox a adăugat: „A venit apoi un timp – un timp şi un fel pe care noi nu le putem înţelege, când prin lucrarea misterioasă a lui Dumnezeu, Fiul a izvorât din sânul Tatălui Său, şi a căpătat o existenţă separată….” [58]
În 1930 Biserica din Africa a cerut Conferinţei Generale să includă în Anuar o declaraţie de principii de credinţă ale AZS, deoarece, au zis reprezentanţii din Africa, „o asemenea declaraţie ar ajuta autorităţile guvernamentale şi pe alţii să înţeleagă mai bine lucrarea noastră.” Ca răspuns, Conferinţa Generală a numit un comitet de patru persoane (M. E. Kern, E. R. Palmer, C. H. Watson, F. M. Wilcox) ca să formuleze un draft al declaraţiei. Ca urmare, aceştia au produs o declaraţie în 22 puncte, care a fost tipărită în 1931 în Adventist Yearbook. Această declaraţie a fost apoi votată la Conferinţa Generală din 1946, căpătând astfel un caracter oficial şi având practic acelaşi conţinut cu mărturisirea noastră actuală. În 1980, la Conferinţa Generală de la Dallas, mărturisirea de credinţă a fost prezentată într-o formă ceva mai detaliată („cele 27 puncte”).
Exista un proverb—:cine nu da atentie la greselile din trecut este sortit sa le repete”"
Eu cred ca daca dupa ce lumina a stralucit intre adventisti la acest subiect ,profeteasa a inceput si ea sa-si schimbe credinta ,iar uni astazi vor sa “traga draperiile”si li se pare ca lumina “nu este confortabila ” singura varianta ramine sa se intoarca la intuneric .
Sint plin de speranta ca Dumnezeu te va ajuta sa treci de acest mic impas cauzat de Viziunile scrise in “spiritul profetic”
Inca odata eu nu cred ca eu sint cel “BUN” iar tu esti “cel rau” Amindoi sintem flaminzi dupa cuvintul lui Dumnezeu si sintem angrenati in aceast quest de al cunoaste cit mai bine pe dumnezeul si salvatorul sufletelor noastre.
Cu drag Beni

Stimati frati,

Isus Hristos a fost cel mai mare copywriter al tuturor timpurilor.
Copywriter este o meserie din publicitate, si inseamna o persoana care genereaza concepte de comunicare si textele aferente lor, gen sloganuri.
“Always Coca Cola” de exemplu.
Toata filozofia marcii Coca Cola este cuprinsa in cuvantul “Always”. Adica ca trebuie consumata mereu, spun ei…
Copywriter-ul trebuie sa aiba capacitatea de a spune in f. putine cuvinte, ceea ce altii spun in zeci sau sute de pagini.
Copywriter-ul are capacitatea uimitoare de a sintetiza mesajul pe care vrea sa-l transmita.
Asta a facut Hristos.
Ce vreau sa spun cu asta.
Hristos a redus la esenta Evanghelia Vesnica, spunand ca EL este Evanghelia insasi !!!
“Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele veti gasi viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc DESPRE MINE !!!”
Hristos a sintetizat Evanghelia in afirmatii de genul :
“Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”
“Eu sunt Lumina Lumii.”
“Eu sunt Painea vietii”
“Eu sunt Pastorul cel Bun.”
“Eu sunt Vita.”
“Eu sunt Fiul lui Dumnezeu”
“Eu, sunt duh si viata.” (Apropo’ de Trinitate !)
“Eu sunt invierea si viata” etc….
“Eu sunt Alfa si Omega.”
Ce vreau sa spun cu asta.
Evanghelia Vesnica este extrem de simpla si se explica in putine cuvinte.
Asa a fost totdeauna si nici acum nu va fi altfel.
Altfel spus, cand veti vedea tone de informatie, in incercarea de a vi se explica un adevar simplu, sa stiti ca acolo SIGUR nu este Evanghelia Vesnica a lui Dumnezeu.
Evanghelia Vesnica este cat se poate de simpla si am demonstrat si o sa mai demonstrez acest lucru.
In final, totul se va reduce la cuvantul “magic” CREDINTA.
Crezi sau nu crezi.
Aceasta-i intrebarea, hamletiana, dar cat se poate de reala.
Teologii, popii, pastorii, invatatorii de tot felul, crestinii insisi, au ingropat sub un strat gros de moloz, simplitatea adevarurilor Evangheliei Venice, si nici ei nu mai stiu sa iasa din hatisurile invataturilor de tot felul.

Cu respect,

Florine,

Va trebui sa va hotarati pana la urma care este problema mea si s-o spuneti raspicat si oficial. Spun asta fiindca mie mi-ati comunicat ca am fost destituit iar apoi excomunicat din biserica pentru “crima” de a fi arian. Dar daca nu asta e de fapt “adevarata” problema a lui Arius, nu inteleg cum de m-ati exclus pentru o “falsa” problema? Iar daca ai cunostinta despre “adevarata problema” a lui Arius, de ce nu i-o spui si lui?…

Beiamin Plesa (29)
Părerea mea este că nu tre să generalizez(gasesc un adventist fanatic, şi-l folosesc ca suport pentru a-mi dezlănţui ura adunată în timp).
Având în vedere că nu stăpânesc bine Biblia,nici doctrina A.Z.S.,despre bisericile neadventiste nu pot spune mai nimic dar cred ca unele din afirmaţiile pe care le-ai prezentat, fără să le crezi, sunt în parte adevărate.Apreciez cunoştinţele tale teologice dar cred că întârzierea revenirii Domnului are drept scop pocăinţa multor oameni.2Petru 3:9
La capitolul „întreita solie” iar am neclaritati. Nu înţeleg cum Dumnezeu încredinţează vestirea soliei, unei organizaţii,ţinând cont că vechiul Izrael nu şi-a indeplinit misiunea.
Eu cred ca acastă misiune o avem toţi. Romani 2:28-29 3:9-10 9:6-8.
Încă una şi vă las.Ezechel 34 se poate aplica şi la timpul nostru ?

Danut,

Sunt de acord cu tine. Adevarul evangheliei poate fi spus simplu, pe intelesul oricui. Asta au facut de fapt toti oamenii lui Dumnezeu. Dar din pacate, “inteleptii” lumii acesteia nu apreciaza simplitatea ci doar lucrurile complexe si paradoxale cu care sa-i dea gata pe ceilalti…

Vorbind despre cruce, implicit vorbim despre moartea lui Hristos. De ce a murit Hristos?… Raspunsul scurt este: CA SA NE DEA O VIATA NOUA, nu ca sa ne scape de moarte…

Odata ce Adam si samanta lui a fost condamnata la moarte, nu mai era nimic de facut pentru a stopa moartea. Asta spune si Pavel: “printr-o singura greseala a venit o osanda care a lovit pe toti oamenii”. Deci orice samanta a lui Adam este supusa mortii.

De aceea a fost nevoie de un alt Adam, care sa indeplineasca doua conditii: 1- sa provina din “samanta” primului Adam si deci sa fie supus mortii si 2 – sa aiba “germenele” vietii in sine insusi, pentru ca dupa ce moare, sa poata fi readus la viata. Aceast “germene” al vietii trebuia pastrat “neinfectat” de pacat printr-o “protectie” exceptionala, anume, ascultarea desavarsita de Dumnezeul oricarui duh. Deci, daca duhul acestui Adam ramanea la fel de curat si sfant precum a fost cand l-a primit de la Tatal duhurilor, in ciuda ispitelor si incercarilor cu care era lovit din toate partile, acest duh urma sa devina “germenele” de care era nevoie. Pentru aceasta a fost ales Fiul Sau, singurul Sau Fiu nascut, singurul care il cunostea deplin pe Tatal. Nici un inger n-ar fi putut indeplini aceasta “slujba”.

Asa ca, la intrupare, Fiului lui Dumnezeu i s-a dat un trup, adica i-au crescut urechi, maini si picioare, care apoi sa poata fi strapunse ca semn al “ramanerii” in casa unde s-a simtit atat de bine… desigur, nu datorita iubirii pe care i-am aratat-o noi, ci datorita iubirii pe care ne-a purtat-o El!…

La Golgota a fost momentul “strapungerii urechii”, nu la Betleem. Iar semnul acestei decizii de a ramane cu noi il va purta vesnic: Zechariah 13:6 Şi dacă-l va întreba cineva: …De unde vin aceste răni pe care le ai la mâni?… el va răspunde: …În casa celor ce mă iubeau le-am primit….

Isus s-a facut asemenea noua ca sa ne ADUCA o viata noua, asigurata prin duhul Sau, nu ca sa ne-o “salveze” pe cea veche mostenita de la Adam. Si cine n-are duhul care vine de al Hristos, nu este al Lui si n-are viata. Scripturile sunte pline de texte care vorbesc despre acest aspect precum si cele care spun ca lucrul acesta se face doar prin CREDINTA…

Mesajul Evangheliei este clar. Cu toate acestea, cei mai multi nu vor beneficia de acest dar al lui Dumnezeu, si aceasta pentru simplul motiv ca ei nu cred ca Isus este Fiul lui Dumnezeu si astfel se adapa dintr-un alt duh. Acesta este drumul pe care au pornit liderii religiosi iudei, acesta este drumul pe care vor sa mearga si liderii religiosi de astazi. Cu orice pret…!

Florine,

Este in regula, astept…

In definitiv, ce vrei sa spui prin toata aceasta discutie cu “adevarata” problema versus falsa problema? Ca arieni devin doar pacatosii ordinari, hulitorii, hotii, curvarii, mincinosii, ticalosii, nenorocitii si orbii spiritual care incearca sa scape cu fata curata de iubirea sfanta a trinitarienilor?… Daca asta vrei sa spui, sa stii ca ai dreptate. Iar eu sunt unul dintre ei. Primul de pe lista.

Acum, ca am stabilit lucrul acesta, putem sa dezbatem si de subiecte biblice? Sau iti place mai mult dezbaterea pacatelor si defectelor altora?…

Apropo, vezi ca ai ramas in urma cu raspunsurile de la nr. 4!

Arius 71
Nu, n-am nici o plăcere să discut subiecte penibile. Dar ai dreptate, că arienii pot fi şi de bună credinţă. Unii din ei au fost martiri ai credinţei lor, şi martiri ai semiarianismului erau probabil şi pionierii noştri, dacă venea vreun ordin să-i împuşte.
Se pot spune multe lucruri bune în dreptul arienilor, în opoziţie cu ortodoxia imperială. Arienii, după constatările mele, au păstrat mai mult timp sabatul (un incident din sec. 6, în nordul Africii, sugerează aceasta). Şi nici o persecuţie ariană nu se poate compara cu măcelul declanşat de armatele imperiale (ale dreptcredincioşilor) împotriva lor.
Dar asta nu schimbă eroarea în adevăr. De fapt, arianismul a fost chiar la modă într-o generaţie, la sfârşitul vieţii lui Constantin şi în prima generaţie după el. Chiar dintre cezari au fost unii arieni, ca să nu mai vorbim de mulţi episcopi.
Însă probabil cea mai corectă formulare a doctrinei cristologice din vremurile acelea a fost făcută de….papa Leon cel Mare şi acceptată în sinodul de la Chalkedon. De multe ori nu există nici o legătură între a fi drept şi a avea dreptate.

Draga Florin.
Postul #73 ,cred ca este un model de cum ar trebui sa arate dialogurile noastre.
Avis tuturor amatorilor ,Atitudinea lui Florin in #73 este un model demn de imitat,urmat..etc
Cu drag Beni

Arius,
Apropos de falsa si/sau adevarata problema…
Fiindca veni vorba, si pentru ca poate chiar ai putea clarifica tu chestiunea, lamurind lucrurile, desigur, daca vrei sa fii deschis pana la capat, lucru care nu e mereu usor.
Circula prin targ o vorba ca adevarata problema ar fi mai mult de natura materiala decat spirituala (cine citeste sa inteleaga; tu sigur ai inteles). Acuma, chestiunea cu arianismul putea sa existe in mintea ta mai demult si ai scos-o la momentul respectiv pentru a se schimba focusul pe altceva sau, intr-o varianta si mai rautacioasa, ai construit-o “la fata locului”… Tu si Cel de Sus stiti cum au stat lucrurile.
Oricum, pentru excomunicare era / a fost suficient arianismul fara a mai aborda, hai sa-i spunem, “adevarata problema”, care ar fi implicat si alt gen de institutii. A fost, sa zicem, un fel de “lasa-l ca-i ajunge asta, sa nu il impingem de tot in groapa”.
Acuma, clarifica si tu ce poti, daca consideri ca e cazul.
Sa auzim de bine.

Danute, ai uitat sa spui … “EU CRED CA…”
Este doar parerea ta aceasta, interpretarea ta, credinta ta. Mai lasi loc la dialog sau e o concluzie finala infailibila?

cu respect,
clovnul junglei

lol… i-am copiat stilul de a ma autoeticheta … oops! ma transform in Danut Tanase. Doamne, chiar ca rad mereu ca proasta-n targ! E numai normal sa ma dispretuiasca toti. Ar trebui sa fiu mai sobru.

Ben,

Tu ai spus bine ca faptele mele, bune ori rele, trebuie sa ramana strict intre mine si Domnul. Iar daca cineva crede ca l-am pagubit cu ceva, sa faca bine si sa-mi spuna clar si personal ca sa-l despagubesc, nu sa se plimbe cu vorba prin targ. Cu asta cred ca am spus tot ce se poate spune la acest subiect…

§ 82
2.Sa ne punem toata increderea, CREDINTA, in Hristos si ce a facut EL pentru noi toti. Adica a platit pretul si ca “rob al pacatului”, a murit pentru pacatele noastre si ne-a dat si Viata Sa, adica NEPRIHANIREA SA, singura care conteaza intre cer si pamant.

Daca- i putea sa- mi explici mai pe larg ce- i aia anume CREDINTA, concret- ce anume sint chemat eu ca sa cred
Si ce anume a facut EL pentru noi toti, concret pas cu pas, incet si pe etape, de la inceputu inceputurilor si pina hat departe pina- n chiar zilele noastre de ai putea.
Eu nu sint nici pe departe ceea ce- ar inseamna teolog (cind urmaresc cum discutati banuiesc ca toti cam asa ceva ar trebui sa fiti), da mi- a fost dat deseori sa vad pe unii din acesti lucratori chiar plingind la amvon cind rosteau aceste solii.
Si totusi cinstit si sincer, pe mine nicicind nu m- a atins in asa fel incit sa pling si eu deolalata cu ei

De aceea banuiesc totusi ca problema ar fi doar la mine si ca tot ce- i posibil am lacune mari in intelegerea unor astfel de lucruri
Vad aici acu o ocazie deosebita de- a ma mai limpezi asupra unei teme de- o atit de mare importanta precum explici

Deci credinta si ce anume concret a facut Isus pentru noi.

Cu stima

George,
Gura vorbeste din prea plinul inimii !!
Citind ce tu exprimi pe acest site ,cred ca pe multi ii determini la meditatatie profunda si o auto analiza ,o analiza ce sperie pe multi,
Apreciez curajul si modul in care formulezi intrebarile ,Ce sperie pe multi ,nu sint intrebarile tale ci raspunsurile pe care ei trebuie sa le acomodeze cu prejudecatile lor.
Schimbarea de paradigm ,este ca un transplant de inima ,este o operatie majora si dificila dar e necesara pentru fiecare din noi.
Cine sint ?
De unde vin ?
Care este scopul vietii mele ?
Icotro ma indrept ?
Acestea sint intrebari la care fiecare din noi incercam sa gasim raspuns si in functie de raspuns rezulta o anumita “calitate “a vieti ce o traim in continuare.
Eu cred ca crestinismul este destinat de Dumnezeu sa Transforme omenirea pe plan social,politic si spiritual –individ cu individ,–
incet dar sigur.
Unii se vor pierde pe drum si nici cel putin nu le pasa.Cei ce pier nu se tormenteaza pe ei insasi cu astfel de ginduri.
Trebuie sa “AI VIATA IN TINE”sa fi in stare, sa vezi LUMEA ,spiritul de turma apartine celor ce sint pe calea larga.
Isus spunea –”veniti la mine toti cei truditi si impovarati si EU va voi da ODIHNA”
Cei truditi si impovarati ajung sa inteleaga tragedia vietii lor doar dupa ce au fost adusi la ISUS.
Tot isus spunea –”NIMENI nu POATE veni la mine daca nu este ATRAS de Tatal meu”
TOTI acea (nu doar uni dintre ei)pe care Tatal a-i aduce la mine pe niciunul nu voi pierde.
Parerea mea este ca cine nu este atras de Tatal sa-l primeasca pe Isus -nici nu-i pasa si nu este :MUNCIT” de astfel de ginduri.
Dumnezeu a vorbit si ne vorbeste in multe feluri ,la fiecare dupa masura lui ,dar intotdeauna efectul este –viata noua –nu doar o forma de religie ce te buimaceste de cap.
Cind Tatal te –aduce- la Fiul –te echipeaza cu tot ce ai nevoie–credinta mintuitoare,,parere de rau ce duce la pocainta,vointa sa faci binele si ca incoronare iti da si puterea sa actionezi in aceasta directie.
Rezultatul este ca noi i-l alegem pe El pentru ca EL ne-a ales intai,noi incepem sa-l iubim pentru ca EL ne-a aiubit inainte.
Si toate acesste nu se datoreaza ca a “GASIT” ceva bun la noi ,
Cei care nu sint ALESI nu le pasa si nici nu-si chinuie sufletul cu intrebari ca –oare sint ales sau nu ??
Daca esti framintat de astfel de ginduri este pentru ca “CINEVA”te-a pus pe o “FRECVENTA”gresita.si nu neaparat cu intentie gresita.
Comentariile tale nu sint din categoria celor ce batjocoresc ce nu cunosc.,iar cind ajungem sa CUNOASTEM nu mai avem de ce sa batjocorim .Numai cind nu cunoastem pe Dumnezeu ,sintem inclinati sa batjocorim
Cind cineva cunoaste pe DUMNEZEU (nu numai o religie)nu mai pleaca de la EL !!
EX–Cind multi oameni au inceput sa plece de la Isus ,–EL a intrebat pe ai SAI –voi nu plecati ??Sti bine ce au raspuns ei–Doamne –unde sa plecam–? la TINE sint cuvintele vietii vessnice.
Ca o concluzie —GEORGE tu nu poti sa pleci,-!! Daca ai putea sa pleci inseamna ca ai avut doar “religie adventa”si in realitate nu erai al LUI.
Duhul lui Isus ti-a dat daruri si tu ai un rol in imparatia LUI.
Cu drag Beni,

CREDINTA sau ALEGEREA
Ce a provocat caderea lui Satana si implicit a omului ?
Care este MAREA LECTIE pe care o va da Dumnezeu Universului intreg ?
Care este cheia caderii lui Satana, NECREDINTA in Cuvantul Creatorului sau sau ALEGEREA dintre cel putin 2 cai / alternative care au aparut in Univers ?
Care puteau fi cele 2 alternative/cai ?
1.Calea lui DUMNEZEU, cea stiuta deja de toate creaturile Sale, BINELE ABSOLUT
2.Calea inventata si dorita de o CREATURA, indiferent de statutul acelei creaturi, RAUL ABSOLUT, PACATUL.

Dumnezeu in intelepciunea Sa infinita, a anticipat ca va veni si un astfel de moment in Imparatia Sa, si a facut un plan de Salvare a creaturilor care vor merge pe o astfel de cale, cu ajutorul lui Hristos, Fiul Sau.

Ce este mai intai CREDINTA /NECREDINTA sau ALEGEREA ?
In ce consta LIBERUL ARBITRU, in a CREDE sau nu ceva/pe cineva sau in a ALEGE intre ceva si altceva ?
LIBERUL ARBITRU cu care Dumnezeu Creatorul si-a inzestrat TOATE creaturile Sale, este LIBERTATEA de a CREDE si altceva decat spune EL.
Aceasta LIBERTATE data de Dumnezeu creaturilor Sale, este libertatea de a CREDE ce vrei = libertatea de a spune ce vrei = libertatea de a face ce vrei.
L-a impiedicat Dumnezeu pe Satana sa faca ce scrie mai sus ? NU !
Ii va impiedica Dumnezeu pe cei mantuiti in viitor, in Imparatia Sa, sa fie LIBERI ? NU !
Din contra, EL ii scoate din ROBIA PACATULUI si-i face din nou LIBERI prin Hristos Fiul Sau.
„Daca Fiul va va face LIBERI, veti fi cu adevarat LIBERI”
Dar atentie, nu exista alternativa la BINELE lui Dumnezeu, decat RAUL, PACATUL.
Aceasta este MAREA LECTIE pe care Dumnezeu a dat-o Universului intreg !!!
Aceasta este MAREA LECTIE pe care Mantuitii o vor sti foarte bine si Nimeni, Niciodata nu va mai ALEGE altceva decat calea lui Dumnezeu !
Aceasta este suprema LIBERTATE pe care Dumnezeu o acorda creaturilor Sale, si nu o va lua NICIODATA inapoi.
Ea va ramane si dupa incheierea istoriei pacatului, la toate creaturile Sale, inclusiv la cei mantuiti.
Sa ai libertatea absoluta ca mintea ta sa poata avea alternative prin CREDINTA.
Deci, ne intoarcem din nou si din nou la….CREDINTA.
Va CREDE Satana ? Ca singura cale spre bine si fericire vesnica este doar calea lui Dumnezeu ? Nu ! Nu a crezut ! Rezultatul ? A ALES altceva. Care a fost SINGURA OPTIUNE/ALEGERE ? PACATUL ! Rezultatul ? Caderea !
Abia dupa aceea, dupa ce CREZI sau NU CREZI ceva, poti actiona / merge si pe alte cai.
ALEGEREA nu este inaintea CREDINTEI !
Este esential sa intelegem asta.
Nu ALEGI ceva sau pe cineva, decat dupa ce ai CREDINTA ca acel ceva sau cineva, iti “foloseste” la ceva.
Si mai este esential sa mai intelegem o mare lectie, ca la ceea ce a facut si face Dumnezeu, NU EXISTA decat ALTERNATIVA PACATULUI !!!
Pacatul a aparut in Univers, atunci cand o Creatura, a inceput in mintea sa, sa CREADA ca poate fi in locul lui Dumnezeu, ca Dumnezeu, si ca poate exista si ALTCEVA decat spune Dumnezeu ca a creat si ca exista. Adica o ALTA CALE.
Satana a inceput SA CREADA ca exista o varianta la ceea ce spune si face Dumnezeu, la ordinea si legile lui Dumnezeu, la Imparatia lui Dumnezeu, la creatia lui Dumnezeu, si la Dumnezeu Insusi. Si ca el, Lucifer, poate spune tuturor creaturilor, care este aceasta cale/varianta noua, si ca el este dispus sa mearga pe ea, indiferent de consecintele pentru el si pentru ceilalti care il vor CREDE si il vor urma.
De ce a facut asta ? Pentru ca in mintea lui a CREZUT ca acest lucru este posibil.
Abia DUPA ce a incoltit in mintea lui acest gand, al CREDINTEI ca se poate, a inceput sa actioneze : adica sa ALEAGA, intre varianta lui Dumnezeu si varianta plasmuita de propria sa mine.
Tragedia lui Lucifer si a ingerilor care l-au CREZUT si l-au urmat, a fost si este aceea, ca la ceea ce a facut Dumnezeu, adica BINELE ABSOLUT, FERICIREA ABSOLUTA, PACEA ABSOLUTA, IUBIREA ABSOLUTA, etc…NU EXISTA DECAT VARIANTA RAULUI ABSOLUT, a PACATULUI pe care il vedem manifestat din plin pe planeta noastra.
Nici o alta varianta nu este posibila in Univers !!!
Ori Binele ori Raul.
Nimic altceva.
O a 3-a cale nu exista !
Doar in mintea unor “crestini” mintiti si inselati de Diavol, ca “exista” aceasta a 3-a cale a NEUTRALITATII OMULUI, din care el, omul, sta si face “ALEGERI” !!??.
Asa ceva nu exista !!! Esti ori cu BINELE/Dumnzeu ori cu RAUL/PACATUL/Satana.
Esti ori cu Dumnezeu ori cu Satana. Cale de mijloc nu exista.
De ce ? Pentru ca la ceea ce a facut si face Dumnezeu, adica BINELE ABSOLUT, nu exista alta alternativa decat RAUL ABSOLUT/PACATUL.
RAUL / PACATUL este SINGURA ALEGERE pe care poti sa o faci.
Alta ALEGERE nu exista.

Acestea fiind spuse, se vede clar ca SINGURA ALEGERE POSIBILA era DOAR PACATUL !!!
Este marea lectie pe care Dumnezeu vrea sa o dea Universului !
Iar consecintele PACATULUI SUNT DRAMATICE, atat pentru Dumnezeu cat si pentru creaturile Sale !

De aceea Dumnezeu i-a spus lui Adam si lui Eva ca este bine sa-L CREADA pe EL si sa ramana la varianta BINELUI, si sa nu cumva sa aiba curiozitati sa vada cum este si ce inseamna varianta RAULUI.
Adica sa-L CREADA pe Dumnezeu pe Cuvant.
Eva NU L-A CREZUT PE DUMNEZEU ci pe Satana, in detrimentul Credintei in ceea ce i-a spus Dumnezeu, ea a cazut din cauza NECREDINTEI ei in Cuvantul lui Dumnezeu, ALEGAND SINGURA VARIANTA POSIBILA, PACATUL.
Asta a facut si Satana in cer, dupa ce nu L-a mai crezut pe Dumnezeu, A ALES in loc de Binele, Neprihanirea, Viata lui Dumnezeu, Raul,Pacatul, Moartea, adica SINGURA cale posibila a fi in contradictie cu calea lui Dumnezeu.
Cand Lucifer a vrut sa ALEAGA, a avut o singura varianta : Pacatul.
La fel a procedat si Eva.
Nu ALEGEREA lor i-a facut sa cada, ci NECREDINTA lor in Cuvantul lui Dumnezeu.
“NECREDINTA lor in Cuvantul lui Dumnezeu “ nu va suna familiar asta ? Nu asta facem noi zilnic ? Il facem mincinos pe Dumnezeu cand ne spune ca suntem salvati, ca suntem considerati neprihaniti, sfinti, fii ai Lui, infiati, mostenitori, etc…
Sa vedem daca este asa.
Cand noi incetam sa CREDEM ca Dumnezeu face tot ceea ce trebuie cu noi, in noi si pentru noi, atunci incepem sa CREDEM ca si NOI suntem in stare sa facem ceva.
In momentul acela, Dumnezeu este dat la o parte, si cand Dumnezeu este dat la o parte, nu mai ramane decat….. Legea Pacatului si a Mortii.
Numai cand esti al lui Dumnezeu esti LIBER cu adevarat, cand esti in PACAT, esti doar ROB AL PACATULUI.
Concluzia : In NEPRIHANIRE esti LIBER, in PACAT esti doar ROB.
Dovada: din ROBIA PACATULUI nu te mai poate scoate decat Dumnezeu, NIMENI altcineva !
Singur, nu poti sa iesi din groapa Pacatului si a Mortii.
Cand esti in Pacat si ALEGI sa fi iar Neprihanit, vezi ca nu se mai poate asa ceva, din cauza Legii Pacatului si a Mortii, care este in Firea ta pamanteasca si care te tine ROB.

Altfel spus, de la Neprihanire la Pacat poti sa te duci si singur, de la Pacat la Neprihanire, nu se mai poate singur, ai nevoie de un Salvator/Mantuitor, adica de Dumnezeu.
Pacatul are si o legatura cu autorul lui, Satana, noi nu avem de luptat numai impotriva carnii si a sangelui, ci impotriva domniilor si a duhurilor rautatii din locurile ceresti…
Este imposibil pentru om sa redevina neprihanit prin fortele proprii.
Cine te poate face din nou NEPRIHANIT ? Doar Dumnezeu ! Nimeni altcineva.
Cand Dumnezeu te scoate din PACAT, redevii LIBER !
Si cand Hristos te pune in situatia de LIBER FATA DE PACAT, care este din nou SINGURA OPTIUNE POSIBILA ?
PACATUL din nou !!!! Alta Alegere NU EXISTA !!!

Noi cand vorbim de Liberul Arbitru, ne mintim singuri, considerand ca IN PACAT suntem de fapt LIBERI !
Eroare ! In PACAT Suntem doar ROBI, si nimic altceva.
Asta sustinea si Luther, cu toata forta.
Libertatea este numai IN HRISTOS si in Neprihanire.
Chiar Neprihanirea lui Hristos pe care El o lucreaza IN NOI, nu se va compara niciodata cu a Lui, dupa principiul “ce ai tu omule pe care sa nu-l fi primit ?”
SINGURA NEPRIHANIRE care a contat, conteaza si va conta vreodata in fata Tatalui Ceresc, este DOAR NEPRIHANIREA LUI HRISTOS.
Legalistii, perfectionistii, paganii, etc…spun ca Pacatul nu este o problema de CREDINTA ci de ALEGERE.
Daca tu vrei, poti, sa devi “sfant”/ “”neprihanit”, printr-o Colaborare cu Dumnezeu si prin “alegerile” noastre, chipurile sub conducerea Duhului lui Hristos !!??
Asta este o mare inselatorie !
NECREDINTA in Cuvantul lui Dumnezeu, credinta in capacitatile proprii sau ale oamenilor din jur, ca suntem buni, ca suntem multi, ca suntem puternici, ca suntem intelepti, ca suntem frumosi, ca suntem bogati…etc , este de fapt credinta dracilor, ca se poate fara Dumnezeu sau NOI + DUMNEZEU.
Evanghelia Vesnica nu sustine asa ceva !
Nici o cale fara El, nici o “colaborare” cu El.
Din contra, Evanghelia Vesnica sustine ca NUMAI DUMNEZEU face TOTUL, fara ajutorul nimanui. El este Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul, CEL CE ESTE !
Devenim Neprihaniti, Sfintiti, etc.. IN HRISTOS si prin Hristos, niciodata prin noi insine sau colaborand cu Dumnezeu la Mantuirea noastra.
Imediat ce CREDEM ca Dumnezeu si NUMAI DUMNEZEU va duce pana la capat aceasta lucrare de Mantuire pentru noi, pe care ne-a FAGADUIT-O, noi acceptam de fapt HARUL lui Dumnezeu, adica DARUL Sau pentru noi, in Isus Hristos Fiul Sau.
Este SINGURA VARIANTA acceptata de Dumnezeu.
Retineti frati sfinti, SINGURA ALEGERE pe care o puteti face, este PACATUL.
Daca nu CREDETI Evanghelia Vesnica, ramaneti in continuare ROBI AI PACATULUI, beneficiind de darul primului Adam, adica Pacatul si Moartea, iar daca CREDETI Evangelia Vesnica, deveniti din nou LIBERI prin CREDINTA in puterea lui Hristos, al 2-lea Adam, care v-a daruit o data pentru totdeauna, Neprihanirea si Viata Sa.
Primul Adam fara ca noi sa stim si sa vrem ne-a daruit Pacatul si Moartea care au trecut la toti oamenii, asa si al 2-lea Adam, Hristos, ne-a daruit la toti oamenii Neprihanirea si Viata Sa, iar prin jertfa Sa am fost iertati o data pentru totdeauna. Gratuit am primit de la primul Adam, fara ca noi sa contribuim cu ceva la Pacatul lui, tot gratuit primim si de la al 2-lea Adam TOTUL, fara ca noi sa contribuim cu ceva.
Din aceasta pozitie de LIBER, nu poti alege decat ROBIA PACATULUI din nou, dar Dumnezeu te-a avertizat ca nu-ti mai ramane decat o asteptare infricosata a pedepsei pe care Dumnezeu a pregatit-o lui Satana si ingerilor sai.
Observati ca nu noua, lumii, ne este pregatita pedeapsa, deoarece lumea ESTE salvata deja de Hristos, prin jertfa Sa, si prin Harul Sau, si prin CREDINTA putem beneficia de aceasta salvare.
Concluzia : prin CREDINTA in Dumnezeu, beneficiem de o Mantuire/Salvare asa de mare, nu prin ALEGERE.
Singura Alegere posibila, in toate cazurile, fiind DOAR PACATUL !!!

Evanghelia Vesnica = Sola Scriptura = Sola Fide = Sola Gratia = Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.

“CREDINTA este mana goala ce accepta DARUL lui Dumnezeu, iar orice lucreaza ACEASTA CREDINTA, adica FAPTELE CREDINTEI, datorita Duhului lui Hristos care este in noi, nu au rolul de a aduce darul vietii vesnice”.
Asta e tot.

Cu respect,

Salut Dr. Uierdni Ligriv !

Am seszat ironia cu durutul mainii de cate texte ai scris, asta ca apropo la “polologhia” mea fara sens pentru tine. Nu am folosit decat un text biblic, plecand de la premiza ca majoritatea care intra aici, au cunostinte destul de bune din Scriptura. De aceea nu am folost multe texte Biblice.
Este evident ca m-am reptetat in postul 87, dar am facut-o cu scopul de a fi cat mai bine inteles.
Textele care sustin ceea ce am spus eu sunt simple ca si Evangelia Vesnica si pentru mine sunt suficiente. Iata cateva :
Calea lui Dracu’ :
“Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Cum AI CAZUT din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor ! Tu ziceai în inima ta: ,Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;
mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.”

Adica Satana se voia Dumnezeu !!! Voia sa aiba CALEA LUI si a ALES singura varianta posibila : PACATUL !
“Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie, şi AI PACATUIT;”
“de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.”
Caderea familiei umane :
“Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul Cunoştinţei BINELUI şi RAULUI să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, VEI MURI negreşit. .”Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând BINELE şi RAUL”.”Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci? ”Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit, şi am mâncat din pom.”
Ce a facut Eva ? Nu L-a CREZUT pe Dumnezeu si a ALES singura varianta posibila : PACATUL.
In loc sa ramana LIBERA in BINELE ABSOLUT, a ALES RAUL ABSOLUT. SINGURA ALEGERE posibila !
Ce face Fiul lui Dumnezeu dupa caderea familiei umane in pacat ?
S-a INTRUPAT
„Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule !”
Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Cristos, O DATA PENTRU TOTDEAUNA.”
A fost MIELUL lui Dumnezeu care a ridicat pacatul lumii.
“Iata mielul lui Dumnezeu care ridica PACATUL LUMII.”
“a intrat, ODATA PENTRU TOTDEAUNA, în Locul Prea Sfânt (Sfanta Sfintelor), nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat O RASCUMPARARE VESNICA. Căci printr-o SINGURA JERTFA EL a făcut Desăvârşiţi pentru Totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi…după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru TOTDEAUNA la dreapta lui Dumnezeu (Sfanta Sfintelor), şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.” Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte Păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă Mântuirea celor ce-L aşteaptă.”
“aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.
“Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.”
“Daca Fiul va va face LIBERI, veti fi cu adevarat LIBERI”
“Tatal era IN HRISTOS, IMPACAND lumea cu Sine.”
La aceste texte mai adaugi te rog textele de la postul meu 78 si totul este in regula.
Gata, este suficient.
Cat despre “robia neprihanirii” este bine ca ai pus-o in ghilimele, pentru ca nu exista asa ceva in Evanghelia Vesnica a lui Hristos.
Se vede treaba doctore ca esti adeptul REGULILOR, adica sa sti ce TREBUIE SA FACI in robie, iarta-ma dar eu nu pot sa mai am mentalitate de rob, eu sunt LIBER si nu trebuie sa respect reguli ca sa ajung in Imparatia lui Dumnezeu, eu sunt deja acolo, PRIN CREDINTA IN HRISTOS.
Inchei prin a-ti da acelasi sfat :incearca sa citesti ce scrie in Biblie si nu mai “citi ” propriile ginduri / idei in ea.

Cu respect,

“In loc sa ramina libera in binele absolut, a ales raul absolut, singura alegere posibila”. Din aceasta afirmatie rezulta clar ca avea posibilitatea sa aleaga sa ramina cu binele sau sa plece cu raul. Fara sa ai cel putin 2 alternative nu exista alegere! Alegere fara alternative este un non sens. Poti alege intre o para sau o pruna iar daca ai numai o pruna poti s-o accepti sau s-o refuzi. Oricind sint doua alternative! Unul din textele citate spune: “Va aduce mintuire celor ce-L asteapta ” , deci sint uniicare-l asteapta si altii nu iar eu pot alege o atitudine sau cealalta. Domnul Hristos a vorbit despre unul care a primit 1 talant si a ales sa-l ingroape desi din ce i-a spus stapinul la intoarce rerezulta ca putea sa aleaga ce au ales ceilalti. Mi se pare insa ca in mod deghixat, ai ales teoria PREDESTINATIEI ( in timp ce o puteai respinge) Daca e asa spune-o deschis!Oricum Biblia respinge predestinatia! Ai ales sa-mi raspunzi la interventia mea in timp ce puteai sa nu-mi raspunzi . Totdeauna sint 2 alternative! Numai de bine!

@Danut
cu alte cuvinte…
“prietene”??? “esti de porc, esti un gunoi si ma dezgusti”, dar te “respect”… ???
cata consecventa! cat respect! ce spirit!… cuvintele se anuleaza unele pe altele…
Sa rad sau nu? am 2 alternative de alegere… cred ca nu pot decat sa rad (adica sa aleg lucrul rau, sa pacatuiesc)… atata pot face.

Nu vreau sa comentez motivatia ta, care te-a impins sa iti expui “sinceritatea” in comentariul 90, cand nimeni nu ti-a cerut s-o faci… desi o pot recunoaste si o pot creiona.
“Si Dumnezeu nu ma lasa, ma scoate de la AZS aratandu-mi ca EGW nu este profet”
Mai sa fie? Cum ti-a aratat, Danute? Ti-a vorbit Dumnezeu personal? Asta da revelatie! Sau a fost o amagire f. bine lucrata la mintea ta? Satana iti ataca mereu tocmai punctele slabe, ispita vine pregatita exact pe nevoile si dorintele inimii inclinata natural spre egoism.

“Desi eu eram un om cumsecade de altfel, nu curvar, nu mincinos, nu hot …. aveam in cap idiotenia cu robotul si toate prostiile vehiculate de atatia … eu eram sincer…”

” … eu eram sincer…” sau credeai ca esti!

Interesant autoportretul tau… desi expus in mica masura (nu mai vreau sa aduc aminte pe pe alte theaduri cuvintele tale).
Danute, “crede-ma” (de ce te-as crede? pe ce baza? pot alege sa te cred sau nu…), tu ai un psihic foarte slab. Tu nu te cunosti pe tine, nu stii de ce esti in stare, ti-e frica sa te cunosti… Esti foarte slab in aceasta cautare launtrica, esti superficial. Ai avut si ai o parere foarte buna despre tine, traiesti cu o imagine falsa despre propria persoana. Ti-e frica sa te autoanalizezi lucid, sa iti accepti contradictiile. Le respingi si le ignori. De aceea nici nu vreau sa te enervez, fiindca iti pot distruge credinta, daca as persevera. De unde stiu asta? Nu e nevoie sa iti cunosc viata in amanunt… e suficient ca ma cunosc pe mine (si o mare parte din mine, pacatosul, se oglindeste si in tine – sau in oricare altul). Asa ca iti pot ataca f. bine punctele slabe, jucandu-ma cu mintea ta pana la disperare, te pot “scoate din minti”… culmea! folosindu-ma la o adica chiar de cuvintele tale (tocmai pentru asta spun mereu ca ma faci sa zambesc). Dar NU vreau asta! (ar fi trebuit sa-ti dai seama singur, dar tu nu ai ochi sa vezi) Am vrut sa-ti ating tangential vulnerabilitatile.
Si daca eu sau altul poate face asta, ce iti poate face Satan? Ce iti poate face un altul cu intentii cu adevarat rele, de distrugere? Se poate preface ca este “prietenul” tau si iti vrea binele. Nu vreau sa ma gandesc. Oricum, se vede clar cat de usor ai fost manipulat psihic (si cat de usor poti fi). Mintea creeaza mereu iluzii atragatoare, seducatoare…
Daca tu crezi ca eu te urasc sau m-am “legat” de tine doar fiindca imi face placere pur si simplu… este doar alegerea ta. Ma poti crede sau nu (2 alternative de alegere).
Stiu ca ai ajuns sa ma urasti… chiar daca nu o poti recunoaste deschis. Nu e nevoie sa ma contrazici cu ipocrizie, fiindca imi dau seama ce gandesti/simti despre mine. Ca urmare, te las in pace…
Toate acestea nu ti le spun de pe o pozitie de superioritate, mai Danute mai, ci de pe pozitia unuia care si-a sondat intr-o oarecare masura abisul interior… stie ce este… si recunoaste cu usurinta la altii greselile si pacatele (si nu vb. de cunostinte teologice aici) intalnite la el. Toti suntem la fel de pacatosi – unii insa nu isi constientizeaza pe deplin mizeria si se cred pe o treapta superioara, “sfanta”. Cand le spui ca sunt la fel ca tine, zice ca ii judeci si le arunci cu noroi in fatza. Si tocmai acest comentariu am ales sa-l fac, chiar daca mi-am asumat un risc fata de tine si fata de altii, expunandu-ma la o ura (antipatie) si mai feroce din partea voastra…

Daca i-ai iubi pe fratii tai, le-ai respecta libertatea! Dispretuieste pacatul, nu pe cel care il comite… Judeca-te pe tine, nu pe cei din jurul tau.

PS: “Textele care sustin ceea ce am spus eu sunt simple ca si Evangelia Vesnica si pentru mine sunt suficiente… normal, cum sa nu fie? tu doresti certitudini simpliste (pentru a te simti in siguranta)… in detrimentul adevarului.

Danut,

Postul #90 -se aseamana cu a “orbului vindecat de Isus”

Imi place raspunsul orbului vindecat de Isus—
“nu stu exact cine este acest Isus (Fiu–Dumnezeu -natura dubla sau simpla-)dar un lucru stiu–”am fost orb si acuma vad” mergeti si intrebatil pe EL !!

Nu stiu citi aici pe site au avut o experienta asemanatoare cu a ta ??

Domnul a-i cunoaste pe ai sai si cei alesi nu vor raminea sa asculte de “pastori”straini!!

E minunat sa STII ca esti aceptat de Tatal prin Isus si nu trebuie sa astepti o “judecata de cercetare”sa te decare DEMN de mintuire.

George–apreciaza sinceritatea si deschidera lui Danut !!
Un crestin fara marturie personala e ca un sot care niciodata nu v-a fi tata .(you will get this later)
cu drag Beni

& 87
Seamana mult pra mult cu ceea ce auzisem eu si pana acu’.
Ce- i drept ceva mai pe larg, da’ totusi cam aceleasi lucruri care nu ma fac sa pling ….
Eu imi inchipui ceva mai altfel. Te rog sa ma corectezi daca gresesc.

TATAL SI FIUL
Eu cred ca Dzeu si Fiul lui, creara universul si tot ce- i cuprins in el. Iar pe Satana
il reusira cel mai, cel mai… cel mai grozav, cel mai destept, cel mai inteligent si cel mai frumos dintre toti ingerii creati. El insa s-a semetit de ce era si la un moment dat incepuse a privi cu invidie inspre Isus si pozitita privilegiata in care sta EL la dreapta Tatalui.
Si apoi, cu timpul, aceasta invidie se transformase si- n ura. Iar aceasta ura crestea si tot crestea, si asa mintea- i lucra febril. Ce, cum, oare ce- ar putea el sa faca., cum ar putea sa depaseasca aceasta faza de asteptare continua de nemultumire, fara macar sa poata face ceva.
Trebuia sa treaca oarecum la o actiune, sa faca ceva, era obligat, avea nevoie, tensiunea din el era deja mult prea mare, si tot crestea…
Rinduiala cerului era una de felul celei la care ne cheama si Isus pe noi toti: pace, iubire intelegere, impreunasimtire, partasie perfecta…
Sa spunem ceva ce pot simti unii ce- si intemeiara un camin, unul cu adevarat crestin.
Ceea ce exista de ex: intre mama, tata, copii, bunici si strabunici ce salasuiesc laolalta si unde cei neputinciosi, batrinii, orfanii, neajutoratii sunt luati la mijloc si inconjurati cu dragoste si intelegere de cei sanatosi si tari.

Satanei insa, iata ca- i sclipira odata ochii cind ii strafulgera prin cap altceva, nu neparat pentru ca acest altceva parea mai bun, mai superior, mai folositor cerului, ci in primul rind pentru ca era un altceva, era chiar reversul felului lui Dumnezeu de guvernare, un altceva ce n- are nici in clin nici in mineca cu Dumnezeu, cu guvernarea Lui, un alt cadru, iar el putea apare ca cel ce- o avansa, un nou ideolog, un deschizator de drumuri, un revolutionar ce mai….
Era mobilul , era scula, instrumentul, mijlocul, subiectul de dezbatere, de cearta, momeala cu care chema, mobiliza lumea la lupta, la alegeri noi. Putea veni si fi si el de- acu’ in fata multimilor un deschizator de drumuri, un inventator, un vizionar, un lider, ce- ar putea creiona si oferi si chiar conduce de- ar fi lasat…
Asa se nascu acest altceva, acest nou fel de- a fi: fiecare pentru el si tot ce- i a lui,
Sigur explica el mai apoi cu inflacarare la inceput in grupuri mici ,ca cerului i- ar prinde mult, mult mai bine, i s- ar potrivi ca si- o manusa chiar noua ideologie, iar cerul, civilizatia ce stagneaza mult prea mult in forma in care sta ar atinge in scurt timp, noi culmi de glorie, necunoscute pina atunci lor
Fiecare pentru el si ce- i a lui, sa cistige cel mai tare, cel mai bun, cel mai destept, cel mai cel mai …dintre toti. Bunastarea ca atare ce- ar acumula- o cei mari, ar fi o binecuvintare si pentru toti doar, pentru societatea in ansamblu, dar indirect si pentru toti in parte, pentru cei mai putin dotati si talentati, cu pentru cei ce-a r fi o mai mica inzestrare, prin faptul ca societatea prospera in ansamblul ei odata cu -cei mai, cei mai-….

Si uite asa isi incepuse el apoi incet , intii mai camuflat, apoi tot si tot mai pe fata, miscarea ce se junse in timp pina- ntracolo ca o treime, va dati dvstra seama- o treime- adica unul la tot al treile inger- era cu el, vota cu el, cu Satana deci. Cit de tare era acest Lucifer, ce minte grozava, isteata….
Si asa se facu ca la un anume moment si Dzeu ajunse si El sa se pronunte- n acest conflict, Trecu si el la o actiune prin care sa dea raspuns Satanei si acolitilor lui, nuu in forta, pentru ca asa ceva nu existase in lumea cerului.
Si- apoi era si Satamna o fiinta atit de populara, atit de pretuita de toti.. Fara nici o indoiala ca Dumnezeu intr- o clipita l- ar fi putut distruge pe el si toata suflarea ce sta alaturi de el, de ar fi vrut.
Insa ce simtamint ar fi lasat asta in cer…..
Si nici prin campanii publicitare, nici sloganuri si nici cuvintari electorale.
Razboiul era deci ideologic, ideile erau doar teorie chioara, scenarii nepuse inca nicicind in practica,
Iar Dumnezeu stia chiar foarte bine ce- ar fi insemnat instituirea unei asemenea ideologii la scara cerului.
Era in joc deci soarta, cerului, integritatea intregului univers.

Si asa se face ca fu dat pe fata intr- un tirziu planul, acel plan de mintuire ce includea si crucea. Mai intii pamintul, apoi omul, apoi caderea lui si apoi ideologia celui mai tare, fiecare pentru el, si pentru tot ce- ai al lui. Asa se perindara in lume in 6000 de ani, sclavagism, feudalism, capitalism, intii salbatic, apoi mai social cu fata mai umana, apoi comunism si iara capitalism. Si asa se face ca de- acu’ sta iara omenirea ginditoare, in expectativa privind cu ingrijorare, oare quo vadis omini, cum oare s- ar putea mai bine sustine trindavia, capatuiala, averea, bogatia alaturi de saracia lucie, infometare, boala…
Si colac peste pupaza au mai venit si aceste cataclisme de ultim ceas, ca o urmare a nesabuintei omului angajat suta la suta pentru ceea ce- ai al lui.
Probabil ca numai atit le- ingaduit Domnu’ ca altel ar fi aruncat in aer omu’ si universu’ de- ar fi avut si mai din timp inteligenta de ultima ora…
Fiecare rinduiala in parte nu insemnase nicicind altceva decit o noua forma de-a legifera si prezenta lumii propasirea, ce buna e, ce folositoare si cit de imposibil ar fi fara de ea.
Mereu o incercare de-a profila si prezenta mai bine lumii aceeasi si aceeasi ideologie: totul pentru tine si pentru tot ce e al tau.
Sa legifereze deci acest cistig- profitul, partea ce i se potriveste si cuvine celui mai dintre cei mai…iar neputinciosii, la urma undeva , cu cit vor crede de cuviinta cei mai dintre cei mai…
Singura exceptie, singura chemare la altceva in cei 6000 de ani scursi sta nebagat pina si azi in sema ca ceva neavenit, imposibil de pus in practica, eventual doar ca un ideal de trait poate cindva in ceruri
„ da cinste lui Dumnezeu, inchina- te doar Lui” si „iubeste- ti aproapele ca pe tine insuti”

Este, credeti dvstra, asta un film mult prea science fiction sau intrevedeti poate si ceva, ceva substrat biblic in ea, ce ziceti?

CREDINTA
Credinta inseamna deci, urmind pe-aceasta cale o incredintare continua si profunda in toate aceste lucruri ce nu se vad, dar de care ni s-a spus,
o incredintare ferma cum ca acese lucruri sint si au existat cindva,
ca de ele depindem si noi azi, da si in viitor, chiar dupa ce nu vom mai fi in aceasta lume
ca ele hotarasc asupra noastra, sint determinante pentru viitorul meu si- al tau.

Credinta inseamna si preocupare, implicarea trupsi suflet, conectarea continua la telenovela ce parca ma tot urmareste peste tot,
o provocare si o chemare la a sti mai bine, mai mult, mult mai profund,
o nazuinta de- a stapini mai bine, mai desavirsit si mai corect

Credinta inseamna si- o chemare, un apel al cerului de-a sta cu ei, de- a fi cu ei, alaturi de ei, de-a intelege si a te pronunta asupra conflictului
Ai fost dotat cu inteligenta, ai fost facut ca sa gindesti, sa pui intrebari, sa cauti din rasputeri dupa raspuns.
Cine esti tu si care- i ratiunea de-a fi pe-a cest pamint
Credinta inseamna apoi alegere, o hotarire in dreptul tau, ce si pe cine ai vrea tu ca sa slujesti ce ideologie crezi tu c- ar fi mai buna pentru tine, unde simti tu si crezi c-ai fi mai bine implinit.

Si credinta mai insemna sa mai faci si dovada a ceea ce- ai hotarit. Acum si aici in patratica in care ti- e dat sa vietuiesti, in mijlocul tovarasilor cu care stai si navighezi in fiece zi.
Aici si acum ai fi chemat sa faci dovada a ceea ce-ai ales,
Aici si acum iti hotaresti tu de fapt soarta de unu singur, nu in colectiv, nici macar cu biserica in care crezi tu asa de mult ca te- ar mintui.

Aceasta zic eu c- ar insemna credinta, mai simplu, mai pe direct, mai pe intelesul orisicui.
Nu atit, numai sa crezi in acest foileton, cit sa si deslusesti, percepi, intelegi protagonistii, cadrul, personajele implicate,
dar si o angajare directa, concreta, o straduinta de-a intra cu ei in legatura,
de-a tine si intretine un contact continuu, strins…
Scriptura ne arata clar ce- au fost acele elemente ce in mai multe rinduri au reusit sa deschida fereastra cerului…
Moise a fost blind, Avraam neprihanit, David principial drept si corect, Daniel cinstit si sincer …
Nu formalismul rece, nu forme si formule, nu poezii, nici coruri, cintari, predici stereotipe sau studii in baza de intrabari- raspuns si si suplimente la acele intrebari- raspuns, nimic din tot ce poti gasi la temple azi,
nu forme, fugiti de forme. Cercetarea, studiul serios…ca sa percepi corect….

In fine, credinta inseamna a crede ca El trai ca mine, a fost in pielea mea, a inteles deplin ce inseamna boala, ispita, foamea…
Si de- ar fi sa fie cindva judecatorul meu, incredintarea ca va intelege ce am simtit si eu cindva cind am cazut, ca El poate vedea pina- n chiar strafundul meu si stie cit de greu imi este cind gresesc, cit de mult imi doresc eu sa fiu altfel…

Incredintare ca El reusise in planul Lor, c- a dovedit ca omul, adica eu, aceasta fiinta pe care Satana o revendica cu atita insistenta ca pentru el, poate de fapt sa mosteneasca viata vesnica, El fiind garantul meu ca nicicind n- as putea fi un pericol la siguranta cerului.

LA CEEA CE SPUI TU
Eu nu spun ca ceea ce spui tu nu ar fi bine, ca nu- i biblic, ca nu e corect, numai ca eu, nu pot sa pling la aceasta parte de teorie doar. Vezi tu, in scripturi sint lucruri explicate intr- un limbaj vechi din faza de -roata car caruta- cu care predicase Pavel si de care si Petru spunea ca -sint lucruri in vorbirea lui ce par mai greoaie si pe care unii incearca sa le rastalmaceasca-.
Omenirea a avansat mult, intre timp se umbla- n atomi si molecule si celule, se iese si- n cosmos, si se gasesc tot mai multe stele de care nici macar nu stiau ei, inaintasii nostri.
Si tehnica vorbirii ca atare, a comunicarii si explicarii a evoluat nespus,
Nu mai esti pus in situatia de-a explica anevoios, de-a veni si reveni si reexplica…
Cinematografia, Tv- ul, dvd- ul usureaza enorm expunerea si exprimarea de idei.
Si totusi, in credinta, in viata relgioasa noi am ramas tot cam la aceasi faza de -roata, caruta car-. Oare de ce, de unde toata aceasta retinere, de unde si de ce se ajunse ca, chiar ea, biserica, cea care ar fi fost chemata, chiar prima sa dea tonul la deschidere, la cercetare, la o prezentare mai clara, mai concludenta, mai in detalii, tocmai ea de fapt se trasformase in frina, in ceva ce mereu limiteaza, descurajeaza si impiedica cunostinta de Dzeu, de cer, de conflictul din cer, de ce s-a intimplat si de ce urmeaza a se mai intimpla.
Ascunde de fapt si mascheaza, doseste protagonistii filmului, creeaza confuzie, si ceata- n prejur in toata regula, Tata- care tata? Fiu- da de unde, care fiu, de unde fiu?, sau jertfa…da fugi de-aicea mai frate, de unde jertfa daca nu mai e nici Tata nici Fiu…?
Nuuuu, nu- i bine frate, nu-i corect, nu e un lucru placut lui Dzeu, e- o incumetare, nu urmati dupa astfel de sfaturi…trinitatea- i o taina, un paradox…lasati- o asa, …nu va jucati!

Cum credeti dvstra altfel ca se ajunse ca intrega literatura si cinematografia crestina sa prezinte aspecte numai si numai din viata terestra a lui Isus?
Nimic, da nimic, tabu total nainte de Betleem, si iar nimic de dupa Golgota si ridicarea la cer, nimic din dramatismul conflictului ceresc, nimic despre Lucifer, despre rascoala, despre caderea lui, nimic nici despre Cel Preainalt nimic despre Fiul Lui.
De ce, de unde si cum aceasta rezerva de vreme ce pe piata de subiecte literar/ cinematografice se percepe zi dupa zi o lipsa atita de acuta de teme noi, o foame de senzational iesite din comun.
Exista sciencefiction- uri cu tematici atita de diverse, regizori ce se intrec sa imagineze lumi noi, extraterestrii, civilizatii din alte lumi, fiinte cu trupuri si chipuri care mai de care mai ciudate, tot felul de scenarii, despre ce s- a intimplat si s-ar mai intimpla in univers, razboaie cosmice…
Si totusi acest subiect- ce adevarat sta doar creionat in scripturi- ramine totusi ca si un ceva tabu, pus de- o parte, de neatins, ferecat si inchis de parca nimeni n- are voie sa se apropie, sa puna mina sa se atinga de el.

S-a r putea putea deci mult lucra la aceasta telenovela a trecutului, s-ar putea reface chipuri si imagini, si am putea vedea atunci si noi mai bine, mult mai bine, mai corect, mai indeaproape protagonistii filmului, atunci as sti sa pretuiesc fara indoiala mult mai bine ce- nseamna – asa de mult a iubit Dzeu lumea c-a dat pe Fiul Sau, pe singurul Sau Fiu-

NEPRIHANREA PRIN CREDINTA
Atuncia da, atunci as plinge, as lacrima fara- ndoiala, si- atunci mi- as da seama si eu de josnicia mea. Si- n inima as simti desigur un indemn de-a fi mai bun, mai iertator, mai altfel.
As fi marcat de tot ce s-a intimplat, iar tovarasii de viata de pe corabie s- ar sesiza urgent ca eu nu mai sint eu, ca m-am schimbat, parca- as fi un alt om….
Nu pentru ca eu insusi m- am straduit, ca mi- am chinuit trupu, ca m-am zbatut, c- am vrut eu de la mine insami, prin mine, prin puterea mea….
Nici sa maninc altfel n- ar trebui, nici sa- mi impun reguli de imbracat altfel, de conduita, de partasie…nimic…totul doar prin credinta

MINNEAPOLIS 1888
Cam asta cred eu c-a vrut sa se proclame si in Minneapolis in 1888, asta era si trebuia sa fie acea solie atita de controversata, de care participantii rostira sus si tare c- o cunosteau, ca nu era nimica nou in ce li se spunea, si ca mai degraba solii ce- o proclamau ar fi fost mai bine de si-ar mai lasa din nas, de-ar fi ceva mai respectuosi….
De fapt acolo nu se facuse altceva decit se proclamase tot acest foileton de sus
Iar E. White ramase entuziasmata de ceea ce vedea si auzea, lansind apeluri bisericii sa ia seama bine, pentru ca acesta ar fi putut fi exact solia ce-ar fi putut accelera atit de mult dorita revenire a lui Isus pe norii cerului.

Si ce se intimplase mai apoi, ce se intimpla si azi sub ochii vostri?
Ironia soartei, acest mesaj primit de ea in viziune, in stare de transa deci, si pentru care Satana urmarise sa-i ia si viata mai apoi,
Aceasta solie deci pe care- o catalogase si ca cea mai importanta din tot ce i s-a dat ei de Dzeu, a fost data jos incet dupa ce n-a mai fost ea, lepadata, calcata in picioare, si aruncata inapoi la cosul istoriei….ceva copilaresc si depasit.

Si se mai spune apoi in biserci ca de fapt E.White, in ultimii ei ani de viata, revenise asupra acestei viziuni- telenovela de sus. Chiar daca nu public, oficial, pe fata si naintea tuturor –desigur din cauza fratilor incapatinati-, totusi ea lasase destule semanale posteritatii prin care- si facea cunoscuta schimbarea si reconvertirea ei

Va dati dvstra seama
adica un profet revine la ceea ce i- a spus Dzeu cindva, sau poate …cine stie …ar putea chiar Dzeu sa fie cel ce-a revenit la ce spuse El profetului cindva…

Pai de ar fi asa …
Halal profeteasa, halal biserica, halal credinciosie, as zice eu.

CE A FACUT ISUS PENTRU NOI OAMENII

Toti par a cunoaste acest subiect, si toti sint in masura sa- ti povesteasca ore in sir, sa- ti relateze in amanunt ceea ce facuse El pentru om- in in viata lui terestra desigur.
Mai putini insa ar mai putea face si mici referiri la ceea ce fusese El mai inainte de Betleem sau despre ceea ce este El actual.

Exista totusi in scriptura un text, un moment crucial din viata Mintuitorului, de- o mare importanta in intelegerea acestui punct.
Si totusi paradoxal si ciudat, chiar des invocat, el sta si azi extrem de putin explicat daca nu chiar cu totul neglijat intre crestini.
„Asa de mult a iubit Dzeu lumea c-a dat pe singurul sau Fiu pentru ca toti cei ce cred sa nu piara si sa aibe viata vesnica”

Ma gindesc in primul rind la localizarea in timp si spatiu a acestui eveniment, unde si cind a avut loc acest act, in ce context si care conjunctura si ce- ar putea inseman acest „dat”, ce ar putea aceasta implica, si cit din ceea ce urma el sa traiasca era un risc.
In ce fel pusese deci „Preinaltul” in pericol viata Fiului sau, a singurului sau Fiu,
El care putea sa il pazeasca la orice pas, si daca era vorba, si de murea, putea sa- l si readuca din nou la viata, cit de mult deci, s- ar putea spune c- a „dat” pe Fiul sau?
Sau ce s- ar fi intimplat daca, de ex, ar fi cazut, daca- ar fi cedat macar intr- un singur punct, un singur punctulet, cel mai maruntel si mai nesemnificativ din tot, ce- ar fi fost deci urmarea unei atari caderi ?
Ar mai fi fost el reprimit in cer, la dreapta Tatalui, ar mai fi putu el sta in acea lume necazuta ce va urma, cum mai putea El sa existe in vesnicii ca singurul, unicul in tot universul mare ,,un pic patat”, „o data doar” ….?
Ce s- ar fi intimplat cu Enoh, Ilie, Moise, ar mai fi putut ei sta in ceruri intre sfintii nepatati…?
Sigur, intrebari la care multi se vor incrunta si imi vor recomanda/ spune sa nu ma bag, astea sint lucruri la care e mai bine si potrivit sa nu te bagi, mai bine te feresti.
Si totusi eu am ales pe- aceasta cale, dialoghez pe astfel de teme si sint sigur ca ele ar putea mult folosi.
Numai sa am cu cine….

Cu pretuire

Salut “n- are imprtanta cine”,

Seamana mult pra mult cu ceea ce auzisem eu si pana acu’ la adventisti.
Ce-i drept ceva mai pe larg, da’ totusi cam aceleasi lucruri care nu ma fac sa rad ci sa pling ….cand vad ca unii oameni mai pot crede si asa ceva…
Eu imi inchipuiam ca esti ceva mai altfel, dar vad ca in vene iti curge sange WHITE in loc de RED, daca intelegi ce vreau sa spun, iar eu nu mai sunt de mult la varsta la care sa mai cred povesti lumesti, basme frumos mestesugite…desi cu unele lucruri din comentariul tau eu sunt de acord si nu ne contrazicem deloc in unele privinte.
Eu sunt dispus oricand la orice dialog, aici sau in alta parte, nici o problema.

Cu respect,

Ma bucur ca mai sant oameni care gandesc,cu propriul lor creer[cum scrie Beniamin Plesa si Victor la inceput-despre 1844 si lucrarea din Sanctuarul Ceresc].Nu credeam ca mai exista oameni care gandesc cu propriul lor creer.Am scris ceva la ”Generatia Expirata” [este foarte adanca ideea pe care am prezentat-o -dar vad ca nimeni nu a sesizat-] -pentru cine este inteligent si stie sa sape adanc-.

George,

Stii ca te iubesc …

…insa o iubesc si pe Rahav…

… asa ca, “alegerea” e tare grea!… Si de aceea cred ca mi-as dori o discutie argumentata, cel putin atat cat ne ajuta mintea si Scriptura. Deci, daca tu stii mai multe despre subiect, de ce nu intri in dezbatere?… Eu nu stiu ce sa raspund, deocamdata, dar tare mi-ar placea sa-i raspunda cineva!…

1. Poate tu ai o alta experienta, incearca tu sa comunici pe-aceasta tema, vezi ce vei pati

Doar un dialog, o dezbatere, un schimb de idei, eventual raspuns la intrebari…

2. „Asa de mult a iubit Dzeu lumea c-a dat pe singurul sau Fiu pentru ca toti cei ce cred sa nu piara si sa aibe viata vesnica”

• unde si cind a avut loc acest act, in ce context si care conjunctura
• ce- ar putea inseman acest „dat”, ce ar putea aceasta implica, si cit din ceea ce urma el sa traiasca era un risc.
• In ce fel pusese deci „Preinaltul” in pericol viata Fiului sau, a singurului sau Fiu,
El care putea sa il pazeasca la orice pas, si daca era vorba, si de- ar fi murit (ce s-a si intimplat de fapt) putea sa- l si readuca din nou la viata, cit de mult deci s- ar putea spune c- a „dat” pe Fiul sau?
• ce s- ar fi intimplat daca, de ex, ar fi cazut, daca- ar fi cedat macar intr- un singur punct, un singur punctulet, cel mai maruntel si mai nesemnificativ din tot, ce- ar fi fost deci urmarea unei atari caderi ?
• Ar mai fi fost el reprimit in cer, la dreapta Tatalui, ar mai fi putu el sta in acea lume refacuta ce va urma, cum mai putea El sa existe in vesnicii ca singurul, unicul in tot universul mare ,,un pic patat”, „o data doar” ….?
• Ce s- ar fi intimplat cu Enoh, Ilie, Moise, ar mai fi putut ei sta in ceruri intre sfintii nepatati…?

a. Mai multa consistenta in idei, mai multa logica, mai coerent , mai multa claritate in in lucruri ce privesc la Dumnezeu, am oroare de forme, de-a merge cu gloata….
b. Nu cred ca Dzeu tine ascuns raportul trecutului ceresc, eu cred ca mai degraba Satana isi doreste asa ceva, si prin cine crezi ca realizeaza acest deziderat- prin insasi cei care-ar trebui sa inititeze si intretina aceste actiuni

3. Nimeni.

4. Nu stiu engleza.

“Sa mai incercam o data, poate trece de data asta …”

Mommy, i’m standing right here! Who do you think you’re … talking to? BC-DT-QS-AI-FL? (let the reader understand Mt13.13)
IO.V, ai putina credinta! Rahav cea adevarata (care scrie aici) este femeie si are un suflet bun.
Fii mai fin observator si mai psiholog… si citeste printre randuri. Ori de cate ori a scris, a enervat-o ceva aici (o idee, o atitudine, un cliseu in gandire). Nu este atee si nici chiar asa de meschina decat lasa sa se inteleaga superficial. Toti avem nevoie sa fim iubiti si intelesi. Dar acum ce vrei? Sa renunte la limbajul ei? Mie imi place de ea asa cum este… pentru ca privesc mai adanc. Nu o felicit pentru ce face si spune… ci pentru credinta si sinceritatea ei, dincolo de cuvinte. Poate sa faca cele mai marsave crime si sa ma injure urat… pentru mine ramane o prietena, un suflet deosebit. Simplul fapt ca intra aici spune multe. Un ignorant si un om rau nu si-ar pierde timpul intr-un loc considerat plictisitor. Ar pleca foarte curand.
Daca nu m-ai fi cunoscut de la inceput si as fi scris cat de cat frumos (adica acceptabil), nici pe mine nu ma vedeai acum asa cum ma vezi (dupa aceste comentarii mai dure facute recent). Sufletul (caracterul) unui om nu sta in fapte si cuvinte, ci in ceea ce este el pentru el insusi… in ce ar vrea sa fie inauntrul lui. Stii tu ce ar vrea sa fie, cum ar vrea sa traiasca? Cuvintele nu sunt intotdeauna ce par… Si de cele mai multe ori ne ascundem sub o masca dura si frivola, doar ca sa nu se vada frica, slabiciunea si vulnerabilitatea emotiilor noastre. Si culmea de tot atatea ori facem asta in md inconstient… cautam ceva, dar nu stim ce. Daca as privi-o o singura data, as sti cu siguranta ce fel de persoana este. Pe mine nu m-a suprins ca a scris acele cuvinte… m-a surprins ca a decis sa o faca aici pe site.
Ma identific cu oricine si ma regasesc in toti. Si eu traiesc acolo, in sufletul ei… ca si in al tau.
Pot indura mai bine rautatea si violenta decat ipocrizia, mandria si tradarea.

Sa auzim numai de bine? … nu, sa auzim de lucruri care sa ne surprinda mintea!
bunelu’ meu drag” (oxigen, 29 mai 2008)
well… maybe i was wrong about one thing (or i gave the impression that i am ignorant fool)… if you are a ‘female’ prostitute, my name is apostle paul…
“…si lu mamica ta i se rupe inima cand aude plansu si scancetele tale , si vede mutrisoara aia trista a ta din poza cu tine , nu te lasa singur si orfan mamica ta , fara sa stii tu cine ie iea…
to know or not to know… that is the question… … but… do you care for me, mommy? you really do????

i’m keep smiling… i love your sense of humour!… but you can’t fool me with that…
you’ve been hurt so bad… try to forgive

Buna Rahav,

am citit si recitit comentariul tau, ca sa inteleg cat mai bine.
Am tras deocamdata 2 concluzii din el:
1.ori nu ai inteles ceea ce am spus deja, si imi vine greu sa cred asta, stiindu-ti inteligenta.
2.ori vrei de fapt sa ajungi/ajungem la alte concluzii, pe care probabil le intrevezi si tu.
Pentru ca nu putem afla decat jucand jocul, hai sa incepem.

Imi cer scuze ca o sa incep prin a-ti cere un time out, pentru ca am putina treaba zilele acestea, si o sa stau rau cu timpul pentru internet, dar pana atunci incep cu urmatoarele texte, prin care ne intoarcem la Cruce, locul in care Hristos a biruit definitiv :
“Acum(la CRUCE) are loc JUDECATA lumii acesteia, acum STAPANITORUL lumii acesteia (Satana) va fi aruncat afara.”
“Si cand va veni EL(Hristos), va dovedi lumea vinovata in ce priveste Pacatul, Neprihanirea si JUDECATA.”
“in ce priveste JUDECATA: fiindca STAPANITORUL lumii acesteia (Satana) este JUDECAT.”
“Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care a fost pregatit Diavolului si ingerilor lui !” Cum, nu a fost pregatit Lumii ?? NU !
“Caci daca n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit, ci i-a aruncat in Adanc, unde stau inconjurati de intuneric, legati cu lanturi si pastrati pentru JUDECATA;”
“la pastrat pentru JUDECATA zilei celei mari, pusi in lanturi vesnice, in intuneric, pe ingerii care nu si-au pastrat vrednicia, ci si-au parasit locuinta.”
Hopa ! Cum adica, nu pentru noi oamenii a fost pregatit focul cel vesnic ? NU !
Pai cum asa ? Noi care suferim aici pe pamant, care ne chinuim sa fim pe placul lui Dumnezeu, care ne dam de ceasul mortii sa fim si noi bagati in semam etc….vine Dumnezeu si ne spune ca focul nu este pentru NOI ???!!! NU ! NOI suntem deja Salvati de Isus, noi nu avem nici o treaba cu JUDECATA.
“Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si CRDE in Cel ce M-a trimis, are Viata Vesnica, si nu vine la JUDECATA, ci a trecut din moarte la viata.” Asta-i prea de tot ! Chiar asa ?! Categoric DA !
Uraaaaaa ! Cei care sunt IN HRISTOS si in care Hristos locuieste prin Duhul Sau, nu mai au treaba Rahav, si nu au avut NICIODATA in istorie, cu JUDECATA. Sunt SALVATI !!! Nu au nici un stres !

Acum sa tragem o mica linie.
ASZ spune ca Dumnezeu este JUDECAT, Evanghelia Vesnica spune ca Satana este JUDECAT.
AZS spune ca Lumea este judecata, Evanghelia Vesnica spune ca Lumea este Salvata !
Naspa !
Cum o fi ? Sa vezi ce o sa iasa !
(Va urma)

Cu respect,

God damn it!!!! help me here! i need you to help me… preia si devolta ideea, sau spune-mi ca sunt un retardat cu capul in nori… si inteleg… si voi tacea.

Interesant este faptul ca, cuvintele lui Isus au intotdeauna o aplicatie universala! Cand El (Cuvantul, Logosul) rosteste vorbe… le rosteste pentru toti. Toate pildele Lui, toate invataturile Lui, toate rugaciunile Lui. Adica pentru toate fiintele din univers (oameni, ingeri, serafimi, heruvimi, fiinte de pe alte planete si galaxii care nu au experimentat pacatul). De cate ori vei citi Evangheliile, sa iei in considerare si aspectul asta: cand Isus spune ceva, precizeaza un principiu… acest principiu este universal si vesnic!

tic tac… tic tac… tic tac… imaginati-va ca la un moment dat (cunoscut de Dumnezeu), timpul se opreste in loc, ceasul se opreste, “ingheata secunda”…. “timp nu va mai fi…”… si va ramane un infinit prezent… timpul si spatiul dispar (ca notiuni) in imparatia lui Dumnezeu (sa-i spunem cea a slavei)… aici va ramane mereu aici indiferent cat de mult ai calatori in infinitul “spatiului”… acum va ramane mereu acum, astazi, prezent, indiferent cat infinit se scurge din vesnicie…

ceea ce ramane este doar dragostea, cea care guverneaza cerul… de la care pleaca totul… si spre care se indreapta totul… totul in toti.

“Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta, cunostinta va avea sfarsit. Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte; dar cand va veni ce este desavarsit, acest “in parte” se va sfarsi. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut mare, am lepadat ce era copilaresc. Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste pe deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.”

hmmmmm….
foarte bine, sunt doar un nebun, nimeni nu ma baga in seama (si-mi dau seama cum ma priviti)… nici eu nu mai comentez aici nimic….. ahhhh… ma fac mereu de rahat de fiecare data cand imi deschid sufletul. m-ai bine m-ati injura decat sa va bateti joc! adio!!!!

De ce ma chemi odata plecat, de ce ma opresti din mers?????
Ce-ti pasa tie daca plec… si nu ma mai intorc? Ce risti? Nu pot cu tine!!!!! Ma inhibi… privirea ta ma intimideaza… si nu pot crede atunci cand imi zici voalat ca ma iubesti (Mt3.14)
Eu astept cartea domnului Constantinescu despre Geneza, pe care a promis ca o va scrie pentru noi. De ce vrei sa auzi ce cred eu?????
lasa-ma… acum!!!!!

“Mesaj pentru mine:
Eu am aruncat deja cu piatra!
Si nu sunt sfant si niciodata nu am pretins! Este cineva de aici care m-a putut opri? Ma uit in jur…
Este cineva dintre voi care ma poate osandi pt ce am facut?
Dar inainte ca tu (oricine ai fi) sa arunci cu versete si mila asupra mea… ti-ai luat timp sa ma iubesti, sa-mi respecti libertatea, sa-mi intelegi supararea?
Cand eu eram pe punctul de a muri, unde erai tu? Nu cumva tu mi-ai furat dreptul la viata, indirect? Dreptul la fericire, dreptul la decenta, la libertate? Mi l-ai furat pe Isus atatia ani… Nici tu nu ai trait asa cum trebuia, nici pe mine nu m-ai lasat sa-L descopar. M-ai lasat in intuneric…

no more comments!” (o&p)

(continuare)
Scuza-ma ca te-am intristat folosindu-ti propriile “arme” (ti-am intors rationamentul pentru a-ti da un altfel de raspuns, asa cum si tu ma testezi pe mine, cu ganduri bune)… Daca ai intelege ce-a fost si in inima mea, mai bine mi-ai fi tras un par in cap!!!! Am plans ca prostu’ o ora intreaga… Si da, recunosc, ma intimidezi… Imi e atat de greu, pentru ca ma silesti sa fiu lucid si atent. Stiu, eu sunt de vina aici. Eram nervos si te-am provocat, sa vad cum reactionezi… Eu aveam nevoie de asta, nu tu! Chiar vroiai sa mor de inima aici, asteptandu-te cu un raspuns? Insa am facut-o fara intentii rele. Imi cer iertare!!!!!!! De mii de ori, iertare… Nu ma pot supara pe tine, orice mi-ai zice. Ba dimpotriva!!!!… (credeam ca ai inteles asta…)
Acum intelegi la ce ma refeream ca avem viziuni diferite de abordare? Vrem sa intelegem…. Infinitul in profunzimea sa … unul exterior (fiintei noastre), altul interior (subiectiv, sufletul omului)… La scara macro si micro (daca se poate spune asa), tot univers este. “Este, intelege dar, vorba de Dzeu”… Hell ya!!!! Ti se pare ca nu este? Dumnezeu este in toata creatia Sa! Amandoua sunt la fel de reale! Omul este un univers in sine, ascunde un infinit de raspunsuri inlauntrul sau. Pe mine ma fascineaza mai mult Fiul Omului (Dumnezeu devenit trup), unul ca si noi – cu aceleasi nevoi si dorinte pe care le-a inteles si experimentat, caut sa-L descopar pe Dumnezeu prin prisma omului (profund psihologic, emotional, spiritual) in fata Crucii; pe tine – Dumnezeu ca duh, abstract, teologic, stiintific chiar, prin prisma timpului si spatiului ca notiuni finite si infinite… tot in fata Crucii. Tatal si Fiul, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului, acelasi singur Dumnezeu… aceeasi Dragoste, acelasi Caracter! “Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal”
Ma intrebi ce a fost (si este) in inima Tatalui? (“Cum spui tu dar: ‘Arata-ni-L Tatal’?”) Cum iti pot raspunde la o astfel de intrebare? Imaginandu-mi? Asta vrei? Sau raspunzandu-ti clisee, pe baza cunoscutelor versete biblice? Dar in inima ta ce a fost cand ti-am spus “adio”??? Dar in a mea???? Am vrut sa te pun in fata problemei (desi sincera, autentica… nu inventata) la o scara mult la mica si simplista… ridicola, evident…
Cum poti sa spui ca-L cunosti (intelegi) pe Dumnezeu, cand tu inca nu-l cunosti (intelegi) bine pe omul de langa tine???? Cum poti sa spui ca-l intelegi pe omul de langa tine, cand nu te cunosti pe tine, nu-ti cunosti abisul interior???? Cum poti sa-mi ceri sa inteleg trecutul, ignorand prezentul? … sunt intrebari mai mult retorice, desigur…
“Numai pentru ca par nemultumit doar cu «frintura vietii terestre» a lui Isus” spui tu. (F. bine. Nu te opreste nimeni in aceasta cautare. Esti chiar incurajat de Dumnezeu s-o faci.) Ohohohoooo… cate cuprinde aceasta “frintura a vietii terestre a lui Isus”!!!! Chiar ai inteles tot ce se putea afla??? Chiar ai ajuns la limita “necunoscutului” sufletului omenesc? (“Sa facem om dupa chipul Nostru”) Ma indoiesc (desi stiu ca tu ai descoperit muuuuulte – de aceea vreau sa invat de la tine)… Eu recunosc ca nu stiu nimic, inca. Vrei sa intelegi Universul, ignorand ce ne-a fost descoperit intr-un mod atat de sublim si infinit-nedescoperit inca? Iata ca si tu recurgi tot la o aplicatie practica, “simpla” pt. a intelege… Ilustratia cu Avraam si Isaac e foarte profunda! Imi plac la nebunie paralelismele din Biblie, dintre Geneza si Evanghelii, pildele (VT si NT) care descopera relatia lui Dumnezeu cu Universul Sau inteligent (oameni, ingeri, demoni, fiinte necazute)… Pildele si intamplarile reale raman pentru noi sfinte, ne ajuta sa intelegem o mica parte din ce-a fost in inima Tatalui pentru o lume razvratita (si nu ma refer doar la omenire)! Insa Crucea ramane esenta!, diamantul revelatiei divine, cea mai mare taina care te ingenuncheaza realmente… Tu pui aceste 2 momente intr-un strans raport: intocmirea tainica a planului de mantuire si implinirea efectiva la Cruce in fata intregului Univers. Imi place asta! “Ce inseamna acest dat?” Si ce/cum a riscat Dumnezeu-Tatal si Dumnezeu-Fiul…
Putem continua discutia, daca mai vrei… Am adus doar o idee azi. Nu-ti cer/pretind nici un raspuns in schimb. E alegerea ta.

Scuza-ma daca nu sunt coerent acuma (de fapt sunt penibil, realizez, mi-am pierdut ideea de la inceput)… e foarte tarziu si sunt epuizat… oricum, simteam nevoia sa-ti dau o explicatie. eram dator.

mai are rost sa-ti spun ce simt fata de tine?…
multumesc pt. rugaciuni!

§120

Daca nu ma mai lasati pe post (sory George), macar atita inca….

Crucea de care vorbea Pavel si care- a fost si tema lui Edi pe acest post, nu e numai ceea ce s-a intimplat la Golgota, ci este intreg periplul ce l-a avut de parcurs Isus- Fiul lui Dumnezeu, incepind de la “Caci asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, ….” si pina la “Si cind toate lucrurile ii vor fi supuse chiar si Fiul se va supune Celui ce I- a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie toate in toti”

Toti cei ce- ar cred altfel, s- ar “bucura” doar de- o frintura din evanghelie.

Daca le- o ajunge doar atit? …..

Sa continuam.
Ce bine este ca exista si Dumnezeu asta pe aici, ca sa avem TOTI pe cine da vina.
EL este de vina pentru toate, EL ucide, EL da boli, EL da porunci pe care nimeni nu le poate implini si apoi tot EL iti ia si gatul tot tie, desi tu te-ai straduit cat ai putut sa-i faci pe plac, totusi EL te condamna, EL te judeca, ce mai, este RAUL ABSOLUT !!!!
Si in timpul acesta Satana ce face ? Pai ce sa faca, el (Satana) este un baiat cat se poate de cumsecade, uite cate rautati face Dumnezeu asta, si cat progres aduce el, Satana.
De-aia il iubeste lumea mai mult pe Satana decat pe Dumnezeu, ca asa cum este prezentat Dumnezeu de catre “crestini”, Dumnezeu este baiatul RAU si Satana baiatul BUN !
Aceasta Evanghelie de 2 lei o prezinta aproape intreaga “crestinatate”.
De aceea “crestinii” trebuie sa faca un balet penibil sa explice semenilor ca de fapt Dumnezeu nu e asa de rau, dar il mai apuca cateodata furia si iti da la cap, asa din cand in cand, dar EL de fapt este f.f.f. bun !!??!!
Na de mai intelege ceva !
Asta este schizofrenie de-a dreptul.
Nu-i totul pe dos ?
Cand ne-a creat, ne-a cerut noua Dumnezeu sa facem ceva ? NU !
Dupa ce am facut prostia cu PACATUL, cand ne-a Salvat/Mantuit, ne-a cerut Dumnezeu noua sa facem ceva ? NU !
Atunci de unde afirmatia ta Rahav ca are Dumnezeu ceva cu noi, si platim noi nu stiu ce pret ?
Dumnezeu nu are nimic cu noi si nu ne-a pus la nici o cazna.
Pana la urma, totul consta in strigatul disperat al lui Dumnezeu catre creaturile Sale, sa nu se departeze de EL, sa nu renunte la EL, pentru ca asta INSEAMNA MOARTE SIGURA !
“Tata, Tata, pentru ce M-ai parasit ?”
Crucea demonstreaza TOTUL !
Asta e tot.
Asta este marea lectie pe care a primit-o Universul, ca nu exista mai bun la BUNUL lui Dumnezeu, ci doar RAU si mai RAU.
De aceea a spus Dumnezeu : “ramaneti in Mine si EU voi ramane IN VOI si voi fi CU VOI”, asta inseamna VIATA VESNICA, restul e ….NEANT, NEFIINTA….

Concluzia :

Evanghelia Falsa spune ca Dumnezeu trebuie URMAT, te uiti la MODEL si il urmezi !!??!! Cand auziti asta, in orice biserica, sa fugiti mancand pamantul, acolo nu este ADEVARUL.

Evanghelia Vesnica spune ca Dumnezeu trebuie CREZUT.

Aveti incredere in Dumnezeu, si EL va lucra.
Nu are nevoie de ajutorul NIMANUI pentru NIMIC ! Face EL totul.
EL DOAR DARUIESTE !

Cu respect,
P.S.Daca am omis ceva din mesajul tau(100), sa-mi spui te rog.

Valeuuuu! Dar ce-ai incercat sa publici, prietene? Un roman-fluviu in 500 de pagini? “Razboi si pace” in varianta revizuita? lol Normal, comentariile sunt limitate ca nr. de caractere. Mi se pare logic.
O adresa de-a mea de email? Aici pe site? Esti nebun? … vrei sa-mi scrie Edi mereu si sa nu mai scap de el? Aoleu!!! Doar stii ca il detest! E un “incuiat” (sa nu mai spui la nimeni)
Glumesc, omule… Uite adresa asta: fromgeorge@gmail.com (ca cea de yahoo nu o dau… oricum am afisat-o pe oxigen la un moment dat, la ce naiba sa ma mai feresc?). Astept cu interes viziunea ta! Multumesc mult pentru incredere! Ai grija de tine! Pa!

ps: ai vazut ca adminul a fost corect? stiu ca sunt baieti buni si, cu aceasta ocazie, ii salut si le cer scuze pt. comentariile mele nebunesti! … spre surprinderea mea, se pare ca cineva acolo sus ma simpatizeaza… (o fi doar pt. umor? adevarul e dincolo de noi…)

…ma aflu in intuneric total… in bezna… doar eu si pasii mei in noapte… ratacesc… aud de departe… ca prin soapte… ca o adiere a vantului… aud o voce… care-mi mangaie timpanele urechilor: “george, opreste-te!”… liniste… inima mea bate tare… atat de tare… raman inmarmurit…“acum deschide ochii!”… pleopele mele sunt lipite de ochi… incerc… ma straduiesc… as vrea, dar nu pot… nu am mai “vazut” niciodata… am trait toata viata in intuneric… “hai… nu te teme… deschide ochii… si priveste!”… mi-e teama sa privesc adevarul in fata, pt. prima oara in viata mi-e frica… dar ma si atrage ca un magnet… insa vocea suna atat de ciudat, de nefamiliar, ceva ce nu auzisem niciodata pana atunci, dar atat de dulce, atat de gingas, atat de linistitor… ochii ma dor… lumina e prea puternica… mi-e frica de ceea ce vad… incerc sa ma ascund“…si dupa ce te vei intoarce… sa intaresti pe fratiorii tai…”… incep sa plang… ma prabusesc … liniste… tensiunea e la cote maxime… parca si linistea doare… deodata ceva miraculos se intampla… simt cum o mana ma mangaie… ma acopera… si ma intareste… simte impreuna cu mine… sufera impreuna cu mine…“…nu te teme… iata ca eu sunt cu tine… in fiecare clipa… ti-am oferit libertatea de a alege… ti-am dat din ce era al meu…”

Oooooo…. sufletul meu este cuprins de o intristare de moarte… Te laud, Tata, fiindca ai ascuns aceste lucruri de ochii celor invatati… si le-ai descoperit celor umili si simpli!!!

Cu adevarat, trebuie sa intelegi cu inima, cu intreaga fiinta… si nu cu mintea omeneasca, cu logica… fiindca altfel e doar o nebunie a crucii…
Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii (cosmos)… Pe El sa-L urmati!

A venit la ai sai… si ai sai nu l-au primit…

unde este lol-ul acum????????
pleaca… de la mine!!!!! tu nu ma auzi?? pleaca odata! du-te… si lasa-ma pe mine !!!!!!

Go… and speak no more! your faith saves you…

Cu adevarat, la final… fiul adevarat face ce vede pe tatal facand… fiul impostor doar zice “da” … si apoi pleaca tot pe calea lui… calea usoara…

********************************
ps: Dumnezeu a murit… atunci pe cruce… a ales sa moara… ca eu sa traiesc… si intregul univers inteligent! … care va fi alegerea mea?
a mea sau a ta… n-are importanta cine…

§121+ §124

“Pomul Cunostintei BINELUI si RAULUI putea sa stea mult si bine langa Pomul Vietii, o vesnicie chiar, si nu se intampla absolut NIMIC”.

Sigur ca binele si raul au existat dintotdeauna, inca chiar dinainte ca lui Lucifer sa-i fi strafulgerat asta prin cap.

Asa cum intre cei ce se iubesc exista cel putin teoretic si posibilitatea de-ai face si rau celui iubit, ai putea deci sa- l furi, sa- l minti, ….sa- l ucizi chiar…., totusi e- o anomalie sa crezi ca intr- a devar s-a r putea intimpla asa ceva, atitia vreme cit il iubesti
dimpotriva ii vei vrea doar binele si inca ala cel mai bun, cel mai, cel mai ,….totul numai la superlativ
Practic atita vreme cit va exista dragostea, nici nu se va punea vreodata problema raului
Daca vei urmari si dori asa ceva va trebui mai intii sa lucrezi la fundamentul pe care stau cei doi, la dragostea ce sta- ntre ei, va trebui s- o distrugi, s- o subminezi, si- apoi s- o inlocuiesti si cu altceva in schimb…
Si asta a reusise deci, a resuit sa lovesasca- n aceasta temelie a dragostei si- apoi s- o inlocuiasca si cu un altceva
Tu, Tu, tu si tot ce- i al tau, ia si te uite in oglinda, priveste- te pe tine,… ce grozav ce deosebit, ce fiinta maiastra
Egou- ul tau, eul, dragostea de sine, mai presus, mult mai presus decit dragostea pentru cel de linga tine….

“…căci TI-AI NIMICIT TARA(Pamantul/Terra) şi TI-AI PRAPADIT POPORUL. Nu se va mai vorbi NICIODATA de neamul celor răi.”

Si-ntradevar prin asta si-a nimicit tara, poporul, regatul, o treime din univers, inclusiv si omul, si va veni si vremea de la care nici nu se va mai vorbi de neamul celor rai
Asa a reusit el sa- si distruga poporul. Printr- un nou program de guvaramint, prin acel nou fel de-a fi ce- l propagase si prin care- si ademenise simpatizanti- ingeri nestabili, superficiali, aventuriri…

“Dumnezeu nu ucide, isi retrage viata pe care tot EL a dat-o. De ce ? Pentru ca Satana si ingerii lui nu au mai vrut-o si oamenii care vor face la fel, vor avea aceeasi soarta.
Iar asta se va intampla NEGRESIT.
Dumnezeu nu va putea fi “acuzat” de crima, adica ca UCIDE, EL doar isi va retrage ce a dat, pentru ca nu se mai doreste DARUL SAU.”

Si totusi Dzeu va fi cel ce va ucide, indiferent ca printr- o actiune activa si directa sau indirect retragind- si suflarea de viata pe care tot el le-a dat- o, sau chiar prin faptul ca ei insisi prin actiunile lor vor conduce la autodistrugerea lor, tot Dzeu poate fi considerat acela ce- i va omori
Numai ca nimeni din universul ramas nu va mai avea vreo retinere, indoiala sau vreo sovaire la ce se va intimpla
Toti, din toata inima, si din adincul sufletului lor vor fi pentru si altauri de ceea ce Dzeu va crede de cuviinta sa faca cu ei
A crede altfel n- ar fi neaparat gresit sau rau. Insa ramine totusi o reprezentare prea putin biblica a ceea ce descopera ea ca este Dzeu.
Si care pina la urma ar fi tot o potrivire, o punere de acord a ceea ce- am vrea noi, a ceea ce ne- am dori noi, a ceea ce avem noi in cap, cu ceea ce relateaza de fapt scriptura c- ar exista
in mod real
“Ce bine este ca exista si Dumnezeu asta pe aici, ca sa avem TOTI pe cine da vina.
EL este de vina pentru toate, EL ucide, EL da boli, EL da porunci pe care nimeni nu le poate implini si apoi tot EL iti ia si gatul tot tie, desi tu te-ai straduit cat ai putut sa-i faci pe plac, totusi EL te condamna, EL te judeca, ce mai, este RAUL ABSOLUT !!!!”

Ce usor ar fi daca crestinii ar intelege pentru ei si ar putea explica si pe la altii ca de fapt pe acest pamint n- are cum fi altfel decit cum ii. Atita vreme cit temelia acestui pamint ramine ,,Fiecare dupa cum apuca,… sa cistige cel mai tare, cel mai bun, cel mai..cel mai…” toate vor ramine asa cum le stiti si le vedeti.
Nu Dzeu e cel ce le trimite sau le- ar scoate in cale, si nici Satana nu insusi personal sta sa le puie piedici sau sa- i impinga din spate, ci fundamentul acesta subred pe care stam,…
Ceea ce vedem sint doar roadele acestui fel de-a fi, si nu are cum fi altfel
si de la cei ce cred sint chemati sa evadeze…dac- am putea intelege….

“Dupa ce am facut prostia cu PACATUL, cand ne-a Salvat/Mantuit, ne-a cerut Dumnezeu noua sa facem ceva ? NU !”

Dupa ce- am facut prostia cu pacatul Dzeu ne cheama totusi sa facem ceva..
Sa constientizam, sa cautam, sa umblam sa intelegem rostul si ratiunea noastra de-a fi si exista pe-a cest pamint, sa gasim dedesupturile acestei vietuiri, sa credem in El si Fiul Lui, si- n planul ce- intocmira EI DOI pentru noi
Si sa experimentam inca de pe acest pamint, rinduiala ce este- ncer

“Iubeste- ti aproapele ca pe tine insuti…” si
“Da slava lui Dzeu….”

(continuare)

**********************************
“Femeia care ma inseala, dar este ei insasi credincioasa, imi este si mie credincioasa.” – Shakespeare

Cine respecta adevarul ma respecta si pe mine… Il respect si pe cel mai mare ateu care se respecta pe sine. Fidelitatea nu este rasplata devotamentului, fidelitatatea este doar loialitate fata de tine insuti. Ce rost are o fidelitate (credinciosie) care se obtine prin exercitii si automutilare?
Drama cea mai obisnuita… “am iubit si n-am fost iubit”… este pana la urma ridicola. Iubirea nu este credinta noastra intr-un om, iubirea este o stare de relatie, de comunicare. Si atunci, in ce consta drama? In faptul ca un om, strain de mine, nu ma iubeste? Ce e dramatic in asta? Si de ce tinem noi sa fim in relatie cu cineva care nu doreste sau nu poate acest lucru? In acest caz iubirea noastra e o forma de cersatorie. De fapt, noi avem de cele mai multe ori dorinte mai modeste si mai egoiste. Vrem sa posedam acel om (sa fii a mea, al meu), si iubirea ni se pare drumul cel mai scurt spre acest tel. Daca ar exista si alte drumuri (de acaparare), n-am “iubi”. Dar cum nu exista altele… vrand-nevrand, “iubim” cu patima de moarte. Fericirea nu poate fi ceva dependent de o anume fiinta omeneasca, chiar daca aceasta fiinta e intruchiparea perfectiunii. Fericirea se naste numai din intelegere. Cand pierdem o asemenea fiinta pierdem placerea, dar niciodata fericirea. Fericirea nu se pierde, nu se castiga, ea doar exista…
Teoretic, toti oamenii vor sa fie fericiti. Dar, din pacate, fericirea ramane un ideal. Fiindca confundam placerea cu fericirea. Nu cred ca fericirea e totuna cu dorinta implinita. Am vrut sa-mi cumpar computer, si mi-am cumparat. Am vrut sa scriu o carte, si am scris-o. Am vrut sa-mi cumpar o casa, si mi-am cumparat-o. Am vrut sa cuceresc o femeie, si am cucerit-o. Am vrut sa am copii, si am facut copii. Am vrut sa calatoresc si sa vad locuri interesante, si mi-am implinit dorinta etc. etc. Fericirea e starea in care omul e lipsit de orice dorinta, el e fericit ca exista, pur si simplu, fara ca bucuria lui sa depinda de nu stiu ce calatorie si de nu stiu ce acaparare de sentimente. Nu spun oamenii ca … “eram atat de fericit incat as fi putut sa mor”? Asta nu inseamna dorinta de moarte! Aceste cuvinte vor sa exprime o stare de totala impacare cu viata, de extraordinara bucurie a existentei… si, in aceasta stare, cine a trait-o stie ca moartea nu mai este un cosmar. In starile de adanca si reala fericire, dispare gustul pentru conversatie. Fericirea se exprima prin tacere… (inteleg prin tacere o extraordinara intensitate, o intelegere extraordinar de vie si deci cuvintele nu mai sunt necesare).
Am vazut foarte putini oameni care sa ravneasca a fi fericiti intr-un mod simplu, care sa doreasca sa se elibereze de spaime si prejudecati, de dorinte prostesti, de relatii meschine. Am vazut insa si foarte multi oameni care confunda fericirea cu un vast program de imburghezire materiala si “sufleteasca”. E trist ca multi dintre noi sunt nefericiti. Dar si mai trist e ca multi dintre noi nici nu vor sa fie fericiti.
Ferice de cei saraci in duh, caci a lor ESTE Imparatia cerurilor!”

(oxigen.tv)

greseala de tastare: …. ca pe tine insuti