Beniamitule, tu vrei să mă determini să accept formulări de genul “….criticilor care sint nepartinitori cind e vorba de adevar” ? Cine îţi garantează ţie obiectivismul ăsta?

Eu nu văd absolut nici un fel de problemă EGW care să nu existe şi la autorii biblici. Adevărata problemă este că voi aveţi aşteptări nerealiste de la EGW, în timp ce pe autorii biblici îi scutiţi de critici, când este vorba de aceleaşi fenomene.
Liderii Bisericii nu vă vor satisface niciodată această dorinţă, indiferent câte nume s-ar schimba. Iar dacă aşa ceva s-ar întâmpla totuşi, Biserica asta ar trebui părăsită, ca fiind neserioasă. Eu înţeleg să faci asemenea constatări despre EGW în calitate de contemporan al ei, cercetând serios lucrurile, dar nu să vii după 150 de ani şi să spui că…. te-ai înşelat. Păi, până atunci ce-ai păzit? Tu crezi că eu sunt dependent de dezlegarea vreunui lider în privinţa asta? La fel de bine s-ar putea susţine că ei se tem de unii ca mine…
Eu nu înţeleg de ce atâta încăpăţânare la voi în a ignora dovezile relevante şi a aduce critici nerelevante, care lovesc în aceeaşi măsură Biblia. Noroc că nu sunteţi consecvenţi, altminteri aţi fi deişti sau agnostici.

Interesanta afirmatia facuta de tine si anume:

“FL: Adevărat. Eu am găsit întotdeauna pace şi bucurie în Spiritul Profetic. Acolo L-am găsit pe Iisus chiar înainte de a-L găsi în Biblie. Nu văd de ce trebuie să blamez pe EGW, ca să plac Domnului. Cărui domn ?–”

Florine ,-Hai sa ne imaginam ca “un mormon”sau musulman face aceasi afirmatie pe care ai facut-o tu.Care ar fi reactia ta ??

Prin Josif Smith ,profetul mormonilor multi oameni au aflat de Isus inainte de a citi in biblie ,dar asta nu cred ca e o scuza sa inghita tot ce a spus acel om !!

Imi place cum raspunzi si justifici afirmatiile celor ce stiau “valoarea”marturiilor “EGW.

In felul in care tu citesti marturiile ei ,Egw saraca se rasuceste in mormint iar daca ar fi in viata te-ar vedea posedat de diavol.(expresia ei preferata)

Am in fata mea cartea–”reading Ellen White-”-scrisa de George Knight–profesor de istorie a bisericii advente la seminarul teologic adventist.
Sub-titlul cartii este —Cum sa intelegem si sa aplicam scrierile lui EGW–.

O idee foarte interesanta !!!????
In trecut se spunea ca ellen white este o lumina mai mica care ne ajuta sa intelegem o lumina mai mare.
Astazi oameni competenti in biserica ne spun ca —:Aceasta “lumina mai mica” are si ea nevoie de o alta lumina (nu stiu -mai mare sau tot mica )–”lumina teologilor”ca sa fie inteleasa !!
Ce se intimpla aici ??
Daca “lumina aia mai mica-”are si ea nevoie de alta lumina sa fie explicata de ce o mai aparut ?? numai asa sa ne incurce si mai mult ??
Concluzia mea este –hai sa avem curajul sa spunem lucrurilor pe nume: “Egw– nu a fost “mai mult decit un profet” ci a fost doar o simpla femeie care a facut si ea speculatii pe tema bibliei,o avut revelatii din aceasi sursa ca –”baba ileana de la penticostali” Iar noaptea visa ca vede ingeri tot asa ca si “mama teresa”de la catolici.
Cercetam totul si ce este corespunzator cu scriptura ,retinem ,iar celalate le lasam duse de “apa simbetei”.
Daca lideri biserici ar recunoaste aceste lucruri .ar face viata mult mai usoara oamenilor ca tine si multi altii ca vor sa “”impace si capra si varza”din poveste.
Cum citesti tu “spiritul profetic “poate iti da liniste ,dar cei mai multi nu citesc ca tine ci vor sa fie fideli fiecarui cuvint al EGW asa cum ea le-a prestins.
Sotul ei spunea celor ce alegeau doar ce le place din screrile ei ,urmatoarele”–”daca un singur cuvint din ce a scris EGW nu este de la Dumnezeu ,atunci intreaga lucrare este de la Diavolul.
Tu ai curajul sa repeti ce a zis acest presedinte de conferinta–james white ???

Atita vreme cit unul din punctele de credinta spune “–noi adventistii credem ca “spiritul profetic” al EGW este o sursa continua de autoritate in biserica”–Biserica va avea problema sa raspunda criticilor care sint nepartinitori cind e vorba de adevar.

Eu nu inteleg de ce atita incapatinare la lideri sa recunoasca si sa informeze membrii ca EgW nu este ceea ce ei au fost invatati sa creada despre ea ??

Facind aceasta –cele mai multe probleme cauzate de scrierile ei vor disparea !!

Florine nu lua toate in mod personal ! NU tu ai cauzat aceasta stare de fapt si sint sigur ca tu nu o vei rezolva ait pentru tine cit si pentru ceilalti .
Cind incerci sa aperi scrierile ei –iti da numai dureri de cap.Iubeste-te umpic mai mult si nu mai face acest lucru,,Te asigur ca vei dormii mult mai bine.
Cu drag —-Beni

Despre James White se ştie că a trceut şi el prin această depresie spirituală. Nu uita însă că el şi-a schimbat atitudinea în cele din urmă. În primul rând, el fusese primul care făcuse „reclamă” darului ei profetic, şi avusese cele mai multe dovezi. Iar faptul că a minimalizat sfaturile de sănătate ale EGW l-a costat. Din primul „stroke2 şi-a revenit cu ajutorul Domnului şi al doamnei, dar din al doilea ni şi-a mai revenit. A murit prea de tânăr. Căzuse şi el în sindromul bărbatului care are primul cuvânt în casa lui. Sindromul lui Isaac. Dacă Dumnezeu vrea să aleagă pe Iacov, de ce nu mi-a spus mie? De ce i-a spus ei?
Cât priveşte îndoielile unora dintre mebrii familiei ei, nu văd de ce te miri. La fel I s-a întâmplat lui Ieremia. Chiar familia lui l-a trădat (Ier 12:6). Ce să mai vorbim de Iisus, când TOŢI fraţii Lui nu credeau în El, ba chiar şi Mama a fost atrasă cu o anumită ocazie în plasa aceasta a necredinţei, să vină cu toţi, să-l aducă acasă (“credeau că îşi ieşise din minţi”: Mc 3:21.31-36). Hai să fim serioşi, Beni, astea nu sunt argumente.
Da, ştiu că Edson era influenţat de vărul său Franklin Belden, un foarte bun muzician, dar care a părăsit credinţa în final (nu doar în EGW), de dragul unor câştiguri materiale.
Cazul Canright este arhicunoscut. În primul rând, avea o concepţie fundamentalist-literalistă despre inspiraţie, şi fiind extrem de talentat vorbitor, începuse să se umfle. De aceea a găsit tot felul de chichiţe în scrierile EGW şi a părăsit adventismul. Dovada nebuniei lui stă în faptul că a părăsit întreaga credinţă adventistă, nu doar pe EGW. Şi mai este un aspect, pe care mulţi îl uită. Canright a oscilat de câteva ori înainte şi înapoi, înainte de a pleca definitiv. Dacă n-ar fi cunoscut adevărul, ar fi fost mai ferice de el!
Cazul lui Daniels nu este prezentat corect de autorul tău. El a avut unele momente neplăcute cu EGW, când i-a trimis unele mărturii personale, dar Daniels a rămas credincios în cele din urmă. Acuzaţiile de necredinţă a lui Daniels în EGW vin din partea unor pastori contemporani şi din partea reformiştilor de mai târziu. Dacă el, în calitate de preşedinte, şi-ar fi pierdut încrederea în mărturiile ei, aşa cum reiese din materialul tău, de ce n-a judecat cazul ei în timp ce ea trpia? Un fals profet nu se tratează judecându-l în culise sau post-mortem. În 1919, Daniels şi Prescott au dorit să pună în discuţie aspectele umane legate de teologia inspiraţiei Bibliei şi a EGW. Ei ştiau bine, din asocierea cu EGW, că inspiraţia nu lucrează aşa mecanic cum îşi imaginau mulţi dintre AZS. Din nefericire, ocazia de a fi luminată Biserica cu o înţelegere realistă şi echilibrată a inspiraţiei profetice, a fost pierdută. Daniels nu şi-a putut duce planul la capăt, din cauza opoziţiei unui grup de delegaţi pastori, care îl suspectau că nu crede în EGW (în ciuda faptului că el s-a apărat tocmai în această privinţă). Ca urmare, Daniells s-a temut că dacă insistă prea mult cu agenda lui, ar putea da naştere la tulburări grave în Biserică şi s-a oprit. Stenogramele conferinţei au intrat într-o arhivă şi au fost descoperite nu de mult în anii noştri. Cheia înţelegerii afirmaţiei lui Daniells o găseşti în cuvintele subliniate:
“I have eaten pounds of butter at her table myself, and dozens of eggs. I could not explain that in her own family if I believe that she believed those were the Lord’s OWN WORDS to the world.”
Daniells credea că mesajul sănătăţii vine de la Dumnezeu, dar că asta nu însemna că şi cuvintele folosite erau propriile cuvinte ale lui Dumnezeu. Astfel încerca el să înţeleagă discrepanţa dintre o anumită afirmaţie cu caracter sanitar şi ceea ce văzuse el la masa ei. Cred că Daniells are dreptate în principiu, dar în cazul cu untul şi ouăle, sau şi carnea folosite ocazional, nu aşa se rezolvă situaţia. El nu înţelesese bine rolul acestor reguli. Principiul trebuie urmărit întotdeauna, regulile este bine să le luăm în mod serios, însă regulile nu sunt de fier. EGW a exlicat în scrierile ei, şi dacă citim tot ce a scris şi cum a trăit ea, atunci avem o imagine competă despre ce vrea ea să spună. Imaginează-ţi că citeşti cuvintele lui Iisus din Evanghelie, afară din context: “Nu ce intră în gură spurcă pe om….” Apoi tot El trimite dracii în turma de porci, ca să le facă oamenilor rău, să-şi piardă hrana de toate zilele…. Corect? Niet !
Ellen White nu a ascund faptul că uneori folosea acasă unt pentru băieţii ei, uns pe pâine. De asemenea, era împotriva unei folosiri a ouălor la discreţie, dar le accepta în unele situaţii pentru motive rezonabile. La fel şi cu laptele şi carnea. Ea nu a luat niciodată poziţia că în nici o împrejurare, indiferent ce s-ar întâmpla, nu trebuie să ne atingem de produse animale. Mulţi înţeleg chestiunea în mod superstiţios. Ea trebuie înţeleasă însă rezonabil, principial, responsabil şi individual. De aceea ea a subliniat să nu se facă din aceste lucruri condiţie a calităţii de membru – de fapt nici nemâncarea de porc nu era condiţie a calităţii de membru în concepţia ei.
Eu te sfătuiesc să studiezi personal chestiunile acestea, dacă ai îndoieli, ceea ce îţi va lua timp desigur, dar ai mai multe şanse să înţelegi istoria, decât pornind de la scrieri deja marcate de prejudecată. În ce priveşte o anumită experienţă de îndoiala a EGW cu privire la propria misiune, iarăşi n-ar trebui să te miri. N-ai găsit destule exemple în profeţii Bibliei? Cred însă că autorul tău îşi ia multe libertăţi în interpretare aici. De unde avea EGW să ştie că Dumnezeu vrea să transmită mesajele Lui în continuare ? Unii profeţi au avut 2-3 viziuni. William Foy şi Hazen Foss, contemporani cu ea, au avut 1-2 viziuni. După relatarea câtorva viziuni, fiind destul de tânără, şi după o activitate de combatere a formelor stranii de fanatism, care apăruseră în mişcarea lui Miller după 1844, a căzut şi ea în descurajare, având în vedere că trebuia să întâmpine mereu ostilitate. Nu doar astăzi există ostilitate faţă de EGW. Descurajarea ei este exlicabilă şi nu contrazice cu nimic inspiraţia. De ce se cere Ellenei White împlinirea ideală a unor exigenţe la care ar cădea mulţi dintre autorii Bibliei?
Ceea ce spune individul ăsta de unde ai copiat sunt adesea interpretările lui, nu realitatea istorică: “Her practices on eating meat, wearing jewelry, paying tithe, and other issues seem to indicate she sometimes had little regard for her own testimonies.” EGW a militat pentru o dietă ideală, ne-a sfătuit părinteşte să urmăm calea cea mai bună în dreptul fiecăuia din noi, dar niciodată nu a spus că trebuie să fim absolut vegani şi să nu ne atingem de produse animale în nici o împrejurare. Astăzi America e plină de produse vegetale peste tot. Dar în vremurile acelea, întinderi uriaşe (Texas etc.) erau folosite doar pentru creşterea vitelor. Soţii White erau adesea plecaţi în misiune, în locuri de genul acesta. Trebuia să mănânce şi ei ceva. La fel s-a întâmplat în Australia. Altădată au rămas în munţi, cu proviziile terminate. Noroc de puşca lui Willie, care a ochit o raţă sălbatică şi a salvat situaţia, până au găsit ceva mai bun. Trebuie să învăţăm să mulţumim lui Dumnezeu şi pentru mai puţin decît ideal, cât suntm într-o lume deloc ideală.
BP “Pacea si bucuria vine cind sintem unde Isus este.”
FL: Adevărat. Eu am găsit întotdeauna pace şi bucurie în Spiritul Profetic. Acolo L-am găsit pe Iisus chiar înainte de a-L găsi în Biblie. Nu văd de ce trebuie să blamez pe EGW, ca să plac Domnului. Cărui domn?

BP: “EU ma rog pentru tine !!”
FL: Mă bucur că te rogi pentru mine, dar dacă ai folosi timpul acela rugându-te pentru tine, ca Dumnezeu să-ţi dea o înţelegere dreaptă a acestui subiect, universul ar avea o bucurie în plus. Dacă totuşi, ţii să te rogi pentru mine, roagă-te să scap de “dependenţa” de acest blog, care nu mă lasă să dorm când ştiu câte rătăciri inundă Biserica. Asta e un alt fel de a zice să te rogi pentru sănătatea mea. Sacrific din timpul de exerciţiu fizic şi odihnă, pentru ce? Răspunde-mi tu dacă merită să continui să scriu! Sau dacă merită să te rogi pentru abuzul acesta care-mi ameninţă sănătatea !

Draga BP, eu pricep destul de repede unele lucruri, nu am nevoie sa ma concentrez. Dar nu ma trimite pe mine sa fac cercetari EGW acum, ca nu am timp. Daca tu ai facut cercetari personale (nu preluari de povesti de la rascolnici frustrati si indraciti), prezinta-le sistematic si clar, cu sursele de rigoare, si dand acuzatului tau sansa de presumtio innocentiae.
Sa fii iubit !

Da atentie la ce spun acesti oameni ,care au pus bazele adventismului !!

The Doubters
“Doubt and unbelief are cherished by those who do not walk circumspectly.” –Ellen White, MS 1, 1883

While many of those who doubted Ellen White, such as A.T. Jones and Dr. Kellogg, left the SDA church, others remained in the church. Following is a list of SDA leaders who remained in the church while having reservations about Ellen White and her testimonies:

Joseph Bates, Adventist Pioneer - A witness to some of Ellen Harmon’s early visions, Bates was, in his own words, “for a long time unwilling to believe that it [the visions] was any thing more than what was produced by a protracted debilitated state of her body.” (A Word to the Little Flock, 1847, page 21) Later, Bates’ doubts were erased when she conveniently had a vision on his favorite subject, astronomy.

J.N. Andrews, Adventist Pioneer - In a testimony many believed aimed at J.N. Andrews and Uriah Smith, Ellen angrily rebukes those “closely connected” with the Whites in the work who had “witnessed the manifestations of the power of God many times” and yet “allowed Satan to control their minds” with doubt (Testimonies, vol. 1, p. 246). Andrews later confessed to James White that the testimonies caused such “terror and distress” to him that he felt he could not “make that use of them that is such a blessing to others.” (J.N. Andrews to James White, Feb. 2, 1862)

J.N. Loughborough, Adventist Pioneer - SDA minister Henry Brown wrote the following in his memoirs in 1984:

“Elder Loughborough had been holding a series of lectures to us on the terrible cost of salvation for man. It meant that very God had to yield himself as a ransom. I think this is the belief by all Protestants today. He tells the story that the angels went to the Father to plead that they might die for the human race rather than Jesus die, and that God had said to them, ‘No, if we would save man, God must die in his stead.’ And that is a Biblical truth.

“But there appeared in one of the Adventist magazines at the time a statement by Mrs. White in which she said, ‘When Christ was crucified it was His human nature that died. Deity did not sink and die, that would have been impossible.’ (Letter #250, 1904. Review and Herald 1882 article, The Upward Look.)

“I took this down to Elder Loughborough. I didn’t know at the time that he was in an uncertain state — he could not accept Mrs. White as a prophetess, which we will bring in later. I said, ‘Elder, you say that God was to be sacrificed. But here Mrs. White says a human body was all that was required. Is it true that all the world was saved through the death of a human body? Or was it a God that died?’

“I could see the sadness on the face of the elder man in which he shook his head sadly and said, ‘Henry, that should never have been printed. They printed it a long time ago and I insisted that it not be printed again. Now I see they have done it again.’”

James White, Co-founder of the SDA Church - At times James seemed to have little interest in Ellen’s testimonies directed toward him:

“I shall use the old head God gave me until he reveals that I am wrong. Your head won’t fit my shoulders. Keep it where it belongs, and I will try to honor God in using my own. I shall be glad to hear from you but don’t waste your precious time and strength in lecturing me on matters of mere opinions.” (Letter quoted in Ellen G. White to Lucinda Hall, May 16, 1876).

In later years, James was notorious for ignoring his wife’s health testimonies. Mrs. White lamented that she could not take James along with her on her travels because he had “habits of eating and sleeping” that did not “impress the people correctly.” (Letter 7, 1878) She felt that James undermined her authority:

“You do not mean to do it, but many times you lessen faith in my testimonies by unguarded expressions and views and feelings which you manifest.” (Letter 19, 1880)

Other Family Members of Ellen White - Of Ellen White’s seven siblings, only sister Sarah would formally join the SDA church. Brother Robert accepted the Sabbath, but died before the formation of the SDA church. Sister Mary expressed some interest in the church but never joined. Mrs. White lamented that her son Edson was “pursuing your own course of action independent of Willie’s and my advice and counsel.” (letter 57, 1892) Edson later wrote back to his mother saying, “I have no religious inclinations now in the least.” (Edson to E.G. White, May 18, 1893) Later, when Edson made charges that his brother Willie was influencing the testimonies, Mrs. White retorted:

“I am cut to the heart when I think that my son gives occasion for disbelief in the testimonies that God has given me for his people, causing the confidence of some to be shaken.” (Letter 209, 1905)

She urged him to stop expressing his doubts regarding her testimonies:

“If you do not decidedly change your course of action, you will do more to weaken the confidence of the church in the integrity of the Testimonies than all other influences combined can do.” (Letter 185, 1905)

Uriah Smith, Editor of the Review and Herald - Uriah Smith and his wife Harriet had their doubts regarding Mrs. White. Although he defended Ellen White early in his career, Uriah expressed his doubts in later years. He once wrote in a letter to a fellow Adventist minister, “It seems to me that the testimonies, practically, have come into that shape, that it is not of any use to try to defend the erroneous claims that are now put forth for them.” (U. Smith to D.M. Canright, Mar. 22, 1883)

A.G. Daniels, General Conference President - Daniels was a close associate of the White family for over forty years. Despite that, he apparently had his own personal doubts about Ellen White and her testimonies. In 1919, he convened a secret conference with top SDA leaders to discuss the role of Ellen White in the church. Among his many comments he expressed some doubt regarding her health testimonies, “I have eaten pounds of butter at her table myself, and dozens of eggs. I could not explain that in her own family if I believe that she believed those were the Lord’s own words to the world.”

Ellen White, Prophetess - Yes, surprisingly enough, even Ellen White sometimes doubted her own mission. After the failure of her shut door visions in the early 1850s, Mrs. White became less prominent for a period of time. James decided not to publish her visions in the Review and Herald. With limited public exposure, her visions became less frequent, and finally, in 1855, she concluded her “work in God’s cause was done,” and she had “no further duty to do.” (Review and Herald, 1856, p. 118)

She not only doubted her mission, but she apparently doubted her own testimonies. Her practices on eating meat, wearing jewelry, paying tithe, and other issues seem to indicate she sometimes had little regard for her own testimonies.

Dupa ce ai citit aceste informatii—ce zici ??–
mai este adevarat teoria ca Beni–inventeaza sau repeta idei de la “indraciti”
Eu doar informez si afirm ce multi adventisti habar nu au.
Nu e vina lor in totalitate ,lideri lor i-au tinut in aceasta stare de ignoranta ,si se pare ca de multe ori nici tu nu esti scutit de dezinformare la subiecte importante.

Inca odata -”nu omori mesagerul”pentru ca mesajul iti produce tulburare si ti se pare ca :barcuta”se scufunda”
Aproape de “barcuta”ta subreda este Corabia mare a lui isus care te invita ,te chiama sa parasesti invataturile “omenesti”si sa te duca “in sigutanta”la destinatia dorita de sufletul tau.
Pacea si bucuria vine cind sintem unde Isus este.
Sper ca Dumnezeu sa-ti descida “ochii”sa vezi diferenta intre “spiritul profetic”(EGW) si adevaratul Spirit profetic care a inspirat biblia.

EU ma rog pentru tine !!
Beni

Ţi-am răspuns cum este şi cu problema drepturilor de autor, dar nici asta nu ai priceput. Ce şanse am eu să ajung la înălţimea gândurilor tale? Mai bine continuă treaba aia glorioasă de ziceai că ţi-au dat-o Petru şi Pavel.
Nu am nimic personal cu tine, nici nu te cunosc. Dar nu ştiu ce să cred, ori eşti permanent beat, ori ai o altfel de minte, la care eu nu am acces. Dumnezeu să aibă milă de tine.

Nu m-ai luminat daca ceea ce faci tu (in sensul ca insulti si numai respect nu se vede din reactiile tale) este in spiritul Domnului Isus si al adevaratului adventist?

Daca nu ai inteles inca, PORUNCA pe care am primit-o de la DOMNUL MEU si DUMNEZEUL MEU este sa IUBESC aproapele ca si pe mine insumi! Se poate ca in schimb sa primesc ura si dispret insa pentru acestea nu sunt raspunzator. De aceea, te tratez ca pe un frate caci trebuie sa ascult mai mult de Domnul decat de oameni! Si sa iti fie clar ca imi pasa de tine si simt ceea ce iti scriu! Si te rog sa ma ierti pentru tot disconfortul pe care, eventual ti l-am produs!
Cu dragoste…

Te-am rugat omule, sa nu ma mai iei cu „iubite frate”, fiindca observi bine ca nu suntem nici frati, nici iubiti.

Eu ti-am raspuns suficient la acuzatiile tale prostesti cu privire la asa-zisul abuz de drept de autor. Iar tu vii iar cu acuzatia ta tampa si nedovedita, ca ea ar fi urmarit interese egoiste: “(sa o ghiftuiasca in lumea asta pe EGW si tot neamul ei)”…

„De ce nu imi raspunzi la intrebare sa ma luminezi si sa inteleg! Pentru ce doar ma insulti?!”

Pentru ca esti deja “luminat” si nu mai vrei nici o lumina care se deosebeste de prejudecatile tale.

“Ma urasti? Ce ti-am facut ca sa ma tratezi asa?”

Citeste ce i-am scris lui BP si te lamuresti. Cat priveste sentimentele sau resentimentele mele, ma intreb daca chiar te intereseaza. In limbajul Bibliei, ca si in engleza, a uri se foloseste in doua sensuri, in relatia cu persoane: 1). a nutri sentimente rautacioase fata de cineva; 2). a nu-i placea de cineva.

Dumnezeul Bibliei iubeste pe toti, inclusiv pe cei rai (Mat 5:45), dar in acelasi timp, este scris ca El uraste pe cei ce iubesc raul (Ps 5:6; Pr 3:32; 20:23; Rom 9:13; Ap 2:6.15; Zah 8:17; Ps 139:21-22).

“RASPUNDE STRICT LA ACESTE INTREBARI daca esti in stare!”

Niet! Tu trebuie sa-ti masori acuzatiile, inainte de a le profera, nu sa-mi ceri mie sa dau socoteala de prostiile pe care le spui. Crezi ca pe mine ma intereseaza sa castig intr-o lupta de cocosi pe blog? Cauta tu dovezi serioase pentru tot ce spui, mai intai, sau cauta-te la doctor, nu ma pune pe mine sa caut contradovezi, cand tu nu aduci dovezi…

Am incheiat discutia. Cand te hotarasti sa iei un alt ton, ma poti anunta la florin.laiu@gmail.com
Pana atunci nu mai sunt dispus de dialog.